Video Viața neștiută a Nadiei Comăneci, pusă în raft. Securitatea a ținut-o sub lupă până au intervenit americanii VIDEO
0Cartea „Nadia și Securitatea“ scrisă de istoricul Stejărel Olaru a fost lansată recent și la Londra. Apărută în librăriile din Europa și din America de Nord, volumul captează esența relației tumultuoase a Nadiei Comăneci cu organul de represiune a regimului lui Nicolae Ceaușescu.
Autorul relatează în paginile cărții (apărute în România la Editura Epica Fiction & History, în 2021) file din dosarele de urmărire a campioanei întruchipare a perfecțiunii și a antrenorilor săi, soții Bela și Marta Karolyi.
Fără a intra în detalii intime, pe care le lasă doar să se întrezărească, istoricul Stejărel Olaru dezvăluie crâmpeie din viața aproape imposibilă a Nadiei – imposibil de conceput, foarte greu de dus.
Viața celei mai de preț românce
Regimul comunist a dovedit că nu știe cum să aibă grijă de cea mai de preț comoară a imaginii României, Nadia Comăneci, legendara sportivă care a obținut primul 10 absolut din istoria gimnasticii, la Olimpiada de la Montreal (Canada) în 1976, la doar 14 ani.
Securitatea - adică familia Ceaușescu și tot sistemul său falimentar - a supravegheat-o pe campioană până la sufocare impunându-i reguli absurde și refuzându-i șansa la dezvoltare reală. În același timp, nu a luat nicio măsură care putea duce cu adevărat la îmbunătățirea vieții ei, pe niciun plan.
Nadia Comăneci a fost lipsită de îndrumare, de prieteni, de mentori, de punere în valoare, fiind folosită strict ca o mașină de promovare a performanței ceaușiste ca sistem.
Securitatea a lăsat-o să-i scape din mână dovedind că n-are oameni de calitate în rândurile sale, care să aibă în vedere protejarea autentică a celei mai cunoscute românce din lume.
Dorită ca trofeu, speculată, criticată aspru pentru căderile sale (pentru că, nu-i așa, un „român adevărat“ nu putea suferi psihic și nici nu avea nevoie de ajutor), jignită, lovită și judecată fără milă pentru gesturile sale de revoltă, Nadia Comăneci a fost lăsată să alunece și să plutească în derivă, fără o ghidare și o consiliere personală care să o pună pe un drum solid.
Voit sau nu, Securitatea a eșuat până și în a detecta evadarea Nadiei, care a fost urmărită de copilă, de când nu avea niciun gând de fugă, dar a fost hăituită pe de o parte și lăsată de izbeliște pe de altă parte, până când a fost determinată să o facă.
Statutul ei special n-a ajutat-o prea mult, în chestiunile care contează cu adevărat. Este adevărat, Nadia avea un nivel de viață peste media românilor, deși nimeni nu ar fi trebuit să trăiască în foame și mizerie - cu atât mai mult o icoană a României. Dar oricum, „Nadia noastră“ era cu mult mai săracă decât nomenclaturiștii, turnătorii la Securitate și gestionarii din alimentație publică.
Astfel că, interesați doar de „reguli“ și „disciplină“, galonații din Securitatea lui Ceaușescu au uitat ce era mai important: OMUL.
Nadia, tratată ca un „bun al poporului“
Pe spatele muncit al Nadiei s-au făcut averi, fără ca ea să beneficieze de un sfanț. Familia Nadiei avea în continuare slujbe modeste, cu oarece acces la o bunăstare a unor români „cu pile“. Se putea considera că familia Comăneci are relații la cel mai înalt nivel, direct cu familia Ceaușescu, al cărui mezin, Nicu, a vrut-o pe Nadia în panoplia sa amoroasă. Asta a trimis-o pe Nadia în infernul unei „sărace fete bogate“, care avea lumea la picioare, când ea își dorea un sprijin, într-un iubit, dar nu avea un partener.
În aceste condiții nu e de mirare că Nadia nu știa în cine să mai aibă încredere, cui să-i încredințeze secrete, în cuvântul cui să se refugieze.
Și ca atare, într-un final, unde au dat greș total oficialii români, au punctat cei americani – cărora li se atribuie în continuare scăparea Nadiei din lagărul comunist, la finele lui noiembrie 1989, prin intermediul unor români fugiți în SUA, care erau primiți în vizite în România și care făceau chefuri la prieteni chiar în localități de graniță. „Orice chef de genul acesta anticipa trecerea frauduloasă a frontierei“, avea să recunoască un milițian din vestul României, pe unde Nadia a fugit din țară.
Lovitura de grație dată regimului comunist în ochii lumii, cu câteva zile înainte de Revoluția din Decembrie 1989, a fost însă doar o lovitură de imagine – nu și pentru evoluția Nadiei. Neimpresariată ca un star, fără o echipă de PR care să țină la interesele „clientului“, Nadia Comăneci a fost lăsată să greșească, fără colac de salvare, fără atenuarea căzăturii și fără ștergere de urme.
În cele din urmă, viața Nadiei a intrat pe un făgaș nu strălucitor, cum ar fi meritat din plin, dar cât să o țină pe linia de plutire în ochii tuturor. Puștoaica din Onești, devenită „Zâna gimnasticii“, se străduiește în continuare să zâmbească grațios, oricum mai des decât o făcea înainte, în arenă sau în interviuri.