Singurul român care a băut ceai cu împăratul Chinei. A fost unul dintre cei mai erudiți oameni din istorie, mutilat din cauza invidiei

Unul dintre cei mai erudiți români din istorie a fost Nicolae Milescu, un personaj cu o viață de poveste. După o viață de lux și putere, Nicolae Milescu devine primul călător român care ajunge în Extremul Orient. A băut ceai cu împăratul Chinei și a răspândit faima culturii române. 

Nicolae Milescu FOTO arhivă

Istoria românilor are destule personalități cu merite deosebite, povești de viață incredibile și o contribuție aparte la dezvoltarea culturii românești. Din păcate, o parte dintre aceștia nu și-au mai găsit locul nici măcar în manualele de Istorie. Alții, pe nedrept, au devenit de-a lungul timpului iluștrii anonimi în rândul publicului larg. Unul dintre ei a fost Nicolae Milescu, un fenomen unic în istoria poporului nostru. A fost ambasador, spion, călător şi mare dregător, avea cunoștințe excepționale în domeniul științelor, vorbea fluent mai multe limbi străine și este primul român care a vorbit cu un împărat al Chinei. Nicolae Milescu a fost un deschizător de drumuri, inclusiv pe tărâm cultural și religios. 

Nicolae, „băiatul mamei”, un supradotat al vremurilor sale

Nicolae Milescu s-a născut în anul 1636, pe moșiile părinților săi din actualul județ Vaslui. Despre tatăl lui Nicolae nu se știe mare lucru. Doar că era un grec ridicat la rang de boier, de unul dintre domnitorii moldoveni de la începutul secolului al XVII lea. Nicolae Milescu a fost crescut de mama sa, fiică a unei puternice familii boierești din Moldova. Nu se știe de ce, dar tot ea i-a dat numele de familie și tot ea l-a purtat la învățătură. Nicolae a avut un talent aparte la învățătură. Acesta a urmat celebra Școală Domnească, intemeiată de Vasile Lupu, un domn luminat al Moldovei.

La Școala Domnească predau profesori foarte buni, aduși din toată Europa și se făcea carte, la fel ca în Occident. Nicolae Milescu a excelat. Era cel mai bun la latină, greacă, muzică, geometrie, astrologie, slavonă, filosofie dar și la multe alte materii. Tocmai de aceea a primit o bursă domnească, însoțindu-l pe fiul domnitorului, Ștefăniță Lupu, la Școala Patriarhiei din Constantinopole, una dintre cele mai puternice instituții educaționale din Orient. La Școala Patriarhiei a excelat la matematică și filosofie, dar a avut ocazia să învețe și limba turcă. Nicolae Milescu era un adevărat fenomen intelectual al generației sale. 

Obrazul subțire, cu cheltuială se ține

Nicolae Milescu s-a întors în Moldova, pe domeniile familiei sale. Protectorul său, Vasile Lupu, nu mai era pe tronul Moldovei. Locul i-a fost luat de Gheorghe Ștefan, cel care-și cumpărase tronul de la turci în anul 1653. Datorită inteligenței, dar și a pregătirii deosebite, Nicolae Milescu a ajuns, rapid, să facă carieră la Curtea Domnească. Deși avea numai 20 de ani, Nicolae a ajuns secretar la Cancelaria Domnească. Gheorghe Ștefan nu rezistă mult pe tron, așa erau vremurile - cine dădea mai mult ajungea domnitor. Domn al Moldovei ajunge Gheorghe Ghica. Noul domnitor apreciază și mai mult calitățile lui Nicolae Milescu. Tânărul de numai 22 de ani ajunge spătar, un rang boieresc înalt. Cu această ocazie învață și meseria armelor. Comandă propriul său detașamant de călăreți și primește „botezul focului”, în Transilvania. Cu toate acestea, talentele sale de spion și diplomat îi sunt mult mai apreciate.  Schimbarea domnitorilor nu i-a afectat niciodată statutul, ba chiar i l-a sporit.

Mai ales că pe tronul Moldovei ajunge Ștefăniță Lupu, fiul protectorului său, Vasile Lupu. În plus, Nicolae a fost și colegul și prietenul bun al lui Ștefăniță la Școala Patriarhiei. Avea ranguri înalte, averi pe măsură și trecere la domnie. Se spune că juca cărți, în fiecare seară, cu domnitorul. La nici 30 de ani, Nicolae Milescu realizase ce alți boieri nici nu visau într-o viață de dregători și slujbe domnești. Nicolae ducea o viață de lux, avea venituri uriașe de pe urma dregătoriilor. Nicolae Milescu semăna mai degrabă cu un prinț oriental, care-și uimea contemporanii prin bogăție dar mai ales prin cunoștințe. „Ştia la fel de multe limbi: elineşte, sloveneşte, greceşte şi turceşte. Şi era mândru şi bogat, şi umbla cu povodnici înainte, domneşti, cu buzdugane şi cu paloşe, cu soltare tot sirmă la cai”, spune Ion Neculce în lucrarea sa „O samă de cuvinte“.

Aventurile europene ale românului care a ajuns la curtea „Regelui Soare”

Opulența, viața plină de lux, dar și legătura strânsă dintre domnitor și tânărul dregător a stârnit invidia marilor boieri. Cum se întâmplă de obicei, aceștia au pus la cale un complot. Cu martori mincinoși, bine plătiți, au susținut că Nicole Milescu complotează în secret să fure tronul lui Ștefăniță Lupu. Trăind într-o lume în care trădarea era o realitate cotidiană, Ștefăniță Lupu a plecat urechea la bârfele boierești. Nicolae Milescu a fost prins și mutilat. Mai precis, i-a fost tăiat cartilajul dintre nări. Prin mutilare, Nicolae Milescu nu mai putea vreodată să ajungă domnitor în Principate.

O lege bizantină care era valabilă și în Țările Române preciza clar că domnul nu trebuia să fie „însemnat”, adică mutilat în mod vizibil. Nicolae Milescu reușește să fugă din prizonierat și ajunge în Valahia, acolo unde domnea fostul domnitor al Moldovei, Gheorghe Ghica. Acesta l-a primit cu brațele deschise și l-a trimis ca reprezentant al Valahiei în Imperiul Otoman. În această zonă a intrigilor și a spionajului, tânărul dregător a învățat meșteșugul jocurilor politice. După scoaterea din domnie a lui Gheorghe Ghica, singurul om în care mai avea încredere, Nicolae Milescu a refuzat să se mai întoarcă în Țările Române. A plecat în Europa Occidentală unde era deja cunoscut pentru calitățile sale. Era un intelectual desăvârșit, vorbea mai multe limbi străine și era un apreciat filosof. Nicolae a trăit la cele mai importante curți imperiale.

A stat doi ani în Prusia, la curtea regelui Frederik Whilhelm al IV-lea, iar în 1666 pleacă în Suedia. Aici îl cunoaște pe ambasadorul Franței. Diplomatul francez impresionat de calitățile românului îl i-a cu el la curtea lui Ludovic al XIV lea, renumitul „Rege Soare”. Călător înăscut, Nicolae Milescu pleacă prin orașele germane, găsind mereu oameni care să-i aprecieze calitățile. Ajunge la Constantinopol și mai apoi, în 1671, la Moscova. Țarul Alexei Mihailovici căuta un intelectual și un diplomat priceput pentru postul de traducător și translator al cancelariei sale. Nicolae Milescu a fost candidatul preferat. „Un dreptcredincios al bisericii orientale, supus poruncilor celor mari şi foarte discret, care a străbătut multe ţări şi împărăţii pentru a se instrui şi este ca un chronograf în care sunt adunate toate lucrurile din lume”, scria despre el un erudit monah.

Singurul român care a băut ceaiul cu împăratul Chinei

Talentul său diplomatic a fost rapid observat de țarul Rusiei. Așa că Nicolae Milescu a fost trimis într-o misiune incredibilă. Cărturarul român trebuia să ajungă, alături de ambasadorii ruși, tocmai în China. Misiunea diplomatică rusă a străbătut zone întinse din Asia Centrală, până în Extremul Orient. Era primul român care ajungea în această parte de lume. Și aici Nicolae Milescu și-a arătat măiestria. Propriu-zis, delegația rusă trebuia să discute cu împăratul Chinei despre reluarea legăturilor diplomatice și stabilirea frontierelor. Suspicios, împăratul chinez i-a lăsat pe ambasadorii ruși să aștepte aproape o lună, într-un orășel de graniță. Într-un final, oferind împăratului ouă încondeiate, fiindcă era perioada Paștelui ortodox, Nicolae Milescu a reușit să obțină o audiență. A fost singurul român care a discutat cu un împărat chinez la un ceai. 

Un om de cultură unic în Principate

După ce s-a întors din China, la 40 de ani, Nicolae Milescu a lăsat, în scris, impresiile sale privind călătoria din Extremul Orient, o lucrare unică în literatura și cultura română. Nu era singura sa operă. De-a lungul vieții, Nicolae Milescu a avut o influență incredibilă în domeniul culturii, cercetării geografice dar și diplomației. În anul 1661 face prima traducere a unui text patristic, din greacă în română. Mai apoi, după ce a reușit să fugă din Moldova, în timp ce era ambasador la Constantinopole, Nicolae Milescu traduce în română Vechiul Testament. Tot în capitala Imperiului Otoman, cărturatul român traduce în română și „Istoriile” lui Herodot. În timpul pribegiei din Europa devine autorul mai multor lucrări filosofice și teologice. Nicolae Milescu a murit, în Rusia, la vârsta de 72 de ani.