Misterele cetăților dacice din Ținutul Secuiesc. Locuri legendare răvășite de localnicii cuprinși de febra aurului
0O mulțime de atracții turistice se regăsesc în regiunea etnografică Ținutul Secuiesc, cu orașe și comune locuite de etnici maghiari. Printre locurile istorice se numără și mai multe cetăți dacice. Două dintre ele au păstrat legende stranii, care au aprins imaginația căutătorilor de comori.
Ținutul Secuiesc, regiunea etnografică și culturală din centrul României, cuprinsă pe teritoriile județelor Harghita și Covasna și a orașului Târgu Mureș este una dintre destinațiile de călătorie favorite ale maghiarilor care vizitează România, dar și pentru numeroși români.
În județul Harghita, turiștii găsesc Lacul Sfânta Ana, singurul lac vulcanic din România și Lacul Roșu, un baraj natural format la aproape 1.000 de metri, în urma prăbușirii unui versant.
În apropierea Lacului Roșu, se înfățișează defileul impresionant Cheile Bicazului, traversat de unul din drumurile care leagă Transilvania de Moldova. Tot în Harghita, se găsesc vechile stațiuni termale Tușnad și Borsec, dar și salina Praid, iar în județul învecinat Mureș, stațiunea Sovata.
Orașele Odorheiu Secuiesc din Harghita, Târgu Secuiesc și Sfântu Gheorghe din Covasna și Târgu Mureș din Mureș sunt ofertante în obiective turistice.
În județul Harghita, călătorii mai pot vizita câteva monumente spectaculoase de arhitectură, ca biserica medievală fortificată din Dârju - sit UNESCO, cetatea secuiască Miko din Miercurea Ciuc, castelul Lazăr, dar și Bazilica Franiscană de la Șumuleu Ciuc, devenită loc de pelerinaj pentru maghiari.
În Covasna, sunt mai multe biserici medievale fortificate, iar turiștii au ocazia să se plimbe cu mocănița, pe vechea cale ferată forestieră Covasna - Comandău.
Cetățile dacice misterioase din Ținutul Secuiesc
Cu peste un mileniu înainte ca secuii să se așeze în estul Transilvaniei, regiunea cunoscută ca Ținutul Secuiesc a fost intens populată.
„În ultimele două secole s-au găsit numeroase şi semnificative localităţi, cetăţi şi descoperiri arheologice dacice (peste 40 de fortăreţe dacice, 200 de localităţi şi aproximativ 30 de comori importante) pe teritoriul Ţinutului Secuiesc istoric. Numărul şi semnificaţia acestora, într-adevăr, este atât de mare încât pot fi comparate doar cu cele ale fortificaţiilor regatului dacic din zona Haţegului, deci putem spune că înainte de cucerirea romană dacii se strângeau în două centre mari, aflate pe teritoriul Haţegului şi al Ţinutului Secuiesc”, informa istoricul și cercetătorul religios T. Szabó Csaba,
În multe localităţi secuieşti există şi astăzi legende despre Drumul lui Traian, diferitele cetăţi, ruine şi fortăreţe sau nume de localităţi inspirate de urmele şi amintirile trecutului dacilor sau al romanilor, adăuga acesta.
Rămășițele mai multor așezări dacice și romane pot fi vizitate în județele Harghita și Covasna, cele mai cunoscute fiind Cetatea Zetea din Harghita și Valea Zânelor din Covasna. Alături de ele, ruinele altor fortificații dacice au fost identificate la Jigodin, Mădăraș, Valea Strâmbă, Odorheiul Secuiesc, în Harghita și la Zăbala, Reci și Cernat, în Covasna.
„Nu demult, la marginea localităţii Siculeni, o localitate atât de importantă pentru secui, cu ajutorul unui detector de metale s-a găsit o comoară dacică foarte rară, un colier (torques). Evenimentul care constituie una dintre descoperirile arheologice cele mai de seamă ale ultimelor decenii arată clar că secuii trăiesc zi de zi împreună cu spiritualitatea şi patrimoniul arheologic al dacilor şi al romanilor. Pe câmpurile lor, sub satele lor, în adâncul dealurilor, munţilor şi pădurilor se ascunde moştenirea bogată a civilizaţiei dacice precum şi a celei romane care o urma, prosperând între sec. I î. Hr. şi III d.Hr.”, arăta T. Szabó Csaba.
Legenda cetății Zetea
Cea mai cunoscută cetate dacică din Harghita se află în comuna Zetea. Ruinele sale au fost descoperite pe dealul Deșag, la o altitudine de 812 metri. Fortificația antică supraveghea un vechi drum al sării, arătau istoricii, și ar fi purtat numele Zeta.
„În prezent din cetate mai sunt doar câteva rămășițe, nu există ziduri, se poate observa doar barajul acoperit de pietrele zidurilor prăbușite, care înconjura vârful muntelui în formă de arc în mod circular, partea rotunjită a arcului spre Nord, iar cea ascuțită spre Sud. Cea mai accesibilă parte era cea de Nord, pentru că lega muntele Dezsákhegy (Deșag) de ceilalți munți. S-a acordat atenție sporită la fortificarea acestei laturi, așa că s-a contruit un zid triplu cu meterezele corespunzătoare, față de cealaltă parte unde fortificația era formată dintr-un singur zid datorită condițiilor naturale favorabile, laturile fiind amplasate pe creasta muntelui vertical. Interiorul înconjurat de aceste ziduri avea perimetru de aproximativ 220 de pași, și astfel Cetatea Zeta forma un mic cuib de vulturi, care era semnificativ doar datorită amplasării sale strategice”, informa Orbán Balázs în lucrarea „Descrierea Ținutului Secuiesc”.
Potrivit autorului, o adâncitură în afara liniei zidurilor este considerată a fi fântâna cetății, spațiul din apropiere se numește grădina cetății, iar lalelele sălbatice, rozmarinul și agrișele care încă cresc aici arată că această cetate de stâncă a fost cândva locuită nu numai de războinici înfocați, ci era locuită și de femei blânde care aveau grijă de florile care simbolizau poezia naturii.
O legendă locală dezvăluie povestea prăbușirii cetății lui Zeta și a comorilor sale.
„Zeta a fost un domn mândru, un conducător puternic, păgân, atașat de religia strămoșilor, care și-a construit o cetate de necucerit pe acest munte înalt. Trăia acolo în palatul său strălucind de aur, cu cele două fete ale sale de o frumusețe ca a zânelor, care coseau broderii de aur, când fiul său care a trecut la credința creștină, s-a arătat înaintea tatălui său și i-a zis să se convertească și el la credința creștină, căci dacă nu o va face, îl va ajunge din urmă pedeapsa lui Dumnezeu. ”Hadur este zeul meu protector și râd de mânia noului tău Dumnezeu” – zise Zeta, dar la cuvintele lui de blestem, pământul s-a zguduit, cetatea împreună cu Zeta și cu fiicele lui s-a prăbușit, în timp ce fiul său cu credința în Dumnezeu a fost singurul care a scăpat. A sărit călare cu calul său de pe treptele cetății, iar o stâncă de dedesubt păstrează și acum urmele adânci ale potcoavelor calului”, arăta legenda.
Odată cu prăbușirea cetății s-au scufundat și comorile lui Zeta, iar acum în fiecare al șaptelea an, de Sfântu Gheorghe, se deschid ușile de fier ale muntelui.
„Acum, cam o sută de ani, un bărbat șiret pe nume Botházi a intrat acolo, și a văzut grămada de comori, iar lângă comori stăteau fetele lui Zeta care încă brodau. Și-a umplut cușma cu aur și pietre prețioase, dar la ieșire din pivnița comorilor, ușa de fier s-a închis și i-a prins călcâiul. Botházi a rămas șchiop, averea lui din banii blestemați s-a epuizat curând, iar acum slujitorii lui au trăit în sărăcie”, arăta legenda cetății.
Febra comorilor, la Cetatea Zânelor
Cetatea Zânelor din Covasna se numără printer așezările antice importante din Ținutul Secuiesc. Ar fi fost ridicată în secolul al doilea î. Hr. și se numără printre siturile bine conservate ale așezărilor dacice.
„Prin modul de realizare a sistemului de fortificații şi de amenajare a teraselor, cetatea este unicat în lumea dacică. Amplasarea cetăţii, suprafaţa relativ mare a teraselor, masivitatea liniilor de fortificaţie şi materialul arheologic descoperit indică organizarea aici a unui important centru de putere al Regatului Dac, probabil chiar o reşedinţă a unui basileu local. Totodată, prin poziţia ei strategică, aşezată la răscruce de drumuri între valea Pârâului Negru şi Bâsca Mare, cetatea a avut şi un important rol de supraveghere şi control al căilor comerciale şi de comunicaţie în şi dinspre sud-estul Transilvaniei spre Moldova şi Muntenia”, informează site-ul sitului arheologic, cetateazânelor.ro
Legendele care au circulat despre Cetatea Zânelor au aprins imaginația localnicilor și i-au împins pe căutătorii de comori să o scormonească, urmele săpăturilor lor fiind vizibile şi astăzi.
„În acest context, tradiţia locală face referire la un oarecare Csutak Samu care, săpând în cetate, ar fi găsit un măr, o cruce de aur, lanţuri şi ciocane de fier pe care le-ar fi trimis muzeului din Cluj. Un altul, Csoma Laci, a găsit în urma unor săpături în cetate monede şi alte obiecte pe care le-a predat de asemenea muzeului clujean. Astfel de evenimente, probabil mai numeroase, nu pot fi însă verificate. Nici una dintre piesele descoperite de cei doi nu a ajuns de fapt la muzeul din Cluj-Napoca”, arată site-ul cetății.
Cetatea Zânelor a fost devastată în timpul războaielor daco-romane de la începutul secolului al doilea, iar ruinele sale au rămas abandonate.
Au fost cercetate la mijlocul secolului XX, iar în 1995 o vijelie puternică a smuls din rădăcini copacii de pe Dealul Cetăţii, dezvelind noi porţiuni de ziduri şi complexe de locuire.
Se încarcă comentariile...
