Micul Paris, între luxul din centru și mizeria mahalalelor, în expoziția „Ilustrate din Bucureștiul interbelic“
0Bucureștiul interbelic văzut prin ochii fotografilor vremii este subiectul ediției The Grand Heritage din acest an.
Expoziția este un veritabil arc peste timp, prin care puteam analiza cum se trăia în perioada dintre cele două Războaie Mondiale, unde se găseau clădirile reprezentative ale orașului și care erau reperele socio-culturale ale vremii. În respectiva epocă, Bucureștiul cunoaște o reorganizare administrativă fără precedent, se demolează, se asanează și se construiește după regulile occidentale, studiate de arhitecți la școli de renume din străinătate.
În esență, Bucureștiul interbelic era un oraș al contrastelor, locul în care tradiția se întâlnea cu modernismul, iar inovația intra în contradicție cu conservatorismul. Luxul și bogăția din centru conviețuiau în antiteză cu sărăcia și mizeria mahalalelor de la periferie. După Marea Unire de la 1918, în Capitală au venit oameni din toate zonele țării, atrași de dinamica extraordinară de dezvoltare a urbei și de oportunitățile care se găseau aici. În anul 1930, după recensământ, populația Bucureștiului avea peste 730.000 de locuitori, ceea ce însemna aproape 21% din populația urbană a țării.
Între 1918 și 1938, se deschid numeroase săli de cinematograf, iar cele mai gustoase prăjituri puteau fi încercate la Casa Capșa, fiind preparate după rețete din Franța. Poate acesta era unul dintre motivele pentru care Capitala României era cunoscută drept Parisul Estului. Avea o dinamică de dezvoltare fără precedent, apăreau mereu construcții noi, opulente, printre care se afla și Palatul Telefoanelor, considerată zeci de ani cea mai înaltă clădire din București. Viața de noapte era efervescentă, centrul plin de reclame luminoase devenise spectaculos și atractiv, iar localurile de pe Calea Victoriei și de pe bulevardul Elisabeta găzduiau mii de oameni care petreceau până în zori pe acorduri de muzică lăutărească sau jazz.
Așa cum consemnează muzeograful Cezar Petre Buiumaci, Capitala devenise un oraș într-o permanentă schimbare, lucru care a fost surprins cel mai bine de aparatul de fotografiat. Expoziția «Ilustrate din Bucureștiul interbelic“ cuprinde fotografii reprezentative ale acelor ani în care orașul a cunoscut o dezvoltare fără precedent din punct de vedere arhitectural. Exponatele pot fi văzute la The Grand Avenue, galerie situată la parterul JW Marriott Bucharest Grand Hotel.
„Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Bucureștiul se transformă într-o capitală europeană, atât la nivel social, cât și la cel al aspectului, migrând de la orașul oriental către cel occidental. Schimbarea s-a produs atât în context micro, în cadrul intim, cât și, cel mai evident, la nivelul aspectului urban, în care un loc important a fost reprezentat de construcții, pentru că stilurile se vor succede periodic, transformând Capitala într-o veritabilă școală de arhitectură. Imaginile care ne stau martore în această expoziție prezintă un București care încearcă să se lepede de haina veche a trecutului și să o îmbrace pe cea nouă, care era în acord cu timpurile.
Doar că trecutul se lasă cu greu convins să părăsească scena și regăsim o serie de contraste care dau, totodată, farmecul unui oraș care a fost în continuă mișcare, o agitație centrală pusă în fața liniștii orașului grădină, așa cum a mai fost numit. Astfel că putem vedea un București dispărut, cu clădiri pe care nu le mai regăsim astăzi pentru că locul lor a fost luat de altele, atunci când extinderea pe verticală a devenit o constantă ce indica un ritm demografic nemaicunoscut și care aducea cu sine o serie de intersecții culturale“, a explicat Cezar Petre Buiumaci de la Muzeul Municipiului București, partener al acestei expoziții.
Se încarcă comentariile...
