De ce ne întoarcem iar și iar să ne susținem echipa, chiar dacă sportul se joacă cu emoțiile noastre. Explicația specialiștilor
0Încurajarea unei echipe sportive ne poate oferi o legătură mai profundă cu comunitatea și identitatea socială, spune, pentru Yahoo Life, psihologul Pamela Rutledge.
Specialista explică de ce, deși aruncăm, plângem, strigăm, suntem dezolați din cauza accidentărilor, a pierderilor și a jocurilor stupide, ne întoarcem să ne susținem echipele sau sportivii favoriți.
Fandomul sportiv poate reprezenta atât „un sentiment de apartenență ca fan, cât și un atașament emoțional față de un jucător vedetă", spune psihologul Pamela Rutledge, director al Media Psychology Research Center din Newport Beach, California.
Acesta implică relații parasociale, în care un fan are un atașament unilateral față de un jucător individual și investește timp pentru a-l urmări sau a-l încuraja, fie că vorbim de un lider de echipă, sau un superstar (ca Serena Williams, a cărei retragere de anul trecut, a atins o coardă sensibilă pentru mulți fani) notează Rutledge.
Identificarea și implicarea cu echipa noastră poate fi semnificativă în determinarea modului în care ne simțim în legătură cu noi înșine, spune psihologul.
„Apartenența la un grup ajută la formarea imaginii de sine a unui individ. Identificarea unui fan cu o echipă este legată de stima de sine colectivă, care este îmbunătățită de consumul de media, deoarece fanii pot obține informații actuale despre echipele și jucătorii pe care îi susțin”, spune Rutledge pentru Yahoo Life.
Poate face ravagii asupra emoțiilor noastre
Această apartenență poate face ravagii asupra emoțiilor noastre. Un fan poate simți dezamăgire sau dezgust și ar putea chiar să vrea să se distanțeze de vedeta sportivă pe care o susține în mod normal sau poate da vina pe alții pentru pierderea suferită, ceea ce, potrivit lui Rutledge, este „o modalitate de a da sens unei pierderi, protejându-și în același timp stima de sine”.
Aceste comportamente pot fi amplificate dacă miza este considerată mai mare, consideră Rutledge.
„Leagă emoțiile și cognițiile într-un mod care dă sens experienței"
Ca suporteri, manifestăm o gamă de emoții, de la bucurie la disperare, la furie sinceră, la teamă. Rutledge spune că toate acestea fac parte din „narațiunea puternică” a sportului, una în care „fandomul sportiv și spectatorii leagă emoțiile și cognițiile într-un mod care dă sens experienței”.
Desigur stresul nu este specific sportului, spune Simon Rego, șef al secției de psihologie de la Montefiore Medical Center/Albert Einstein College of Medicine din New York.
Potrivit acestuia, modul în care, ca fani înrăiți putem reacționa la acțiunea de pe teren este asemănător cu modul în care un dependent de politică s-ar putea comporta în noaptea alegerilor.
„Cu cât crezi mai mult că consecințele sunt semnificative, cu atât mai stresat și mai anxios vei fi în timp ce rezultatul este încă incert", spune Rego pentru Yahoo Life.
Ce putem face dacă emoțiile ne copleșesc înainte, în timpul sau după un meci?
Rego sugerează, printre altele, să avem o minte mai deschisă și să învățăm să „regândim consecințele” cu privire la ceea ce ar putea însemna o înfrângere sau un alt eșec, mai degrabă decât să săriți la cea mai rea concluzie.
„Modul în care răspundem la gândurile noastre inițiale le poate modifica și tempera puțin”, adaugă Rego.
Se încarcă comentariile...
