Cum a salvat o epidemie inventată peste 8.000 de vieți. Planul genial al „Schindlerului polonez”
0Un medic polonez, Eugen Lazowski a ajuns să fie cunoscut drept „Schindler al Poloniei” după ce a reușit să salveze de la moarte mii de oameni. Acesta și-a riscat viața și a inventat o epidemie falsă numai pentru a împiedica deportarea oamenilor din comunitatea sa.
În toamna lui 1939, Germania Nazistă invada Polonia și declanșa cel mai ucigător conflict din istorie, cel de-al Doilea Război Mondial. Au murit aproximaitv 85 de milioane de oameni, dintre care majoritatea au fost civili. Ura rasială care a marcat acest conflict, a luat viața a încă câteva milioane în lagăre de concentrare, în tabere de muncă forțată sau tabere de prizonieri. Au existat, însă, și oameni care nu s-au lăsat intimidați de ideologia urii și au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a salva viețile semenilor. Unii și-au riscat propria viață, găsind metode absolut ingenioase de a-și proteja familia, vecinii, chiar întreaga comunitate. Unul dintre aceștia a fost Eugeniusz Lazowski, un medic polonez care a reușit, prin multă ingeniozitate și pricepere medicală să-și salveze întreaga comunitate, de atrocitățile naziștilor.
Medicul de pe front, prizonier la ruși, fugar în propria țară
Eugeniusz Lazowski s-a născut în anul 1913 în orașul Częstochowa, Polonia, într-o familie catolică. A fost un copil pasionat de biologie și mai apoi de medicină, în anii liceului. A urmat Universitatea de medicină Jozef Pilsudski din Varșovia și a obținut diploma de practician tocmai înainte ca Polonia să fie invadată de Germania Nazistă. Pe 1 septembrie 1939 trupele naziste au pătruns în Polonia și a fost declanșat cel de-al Doilea Război Mondial. Eugeniusz a fost chemat la datorie și integrat în armată poloneză ca sublocotenent. Având studii medicale a fost trimis să servească într-un tren al Crucii Roșii, iar mai apoi ca medic militar în grupurile de rezistență poloneză, după ce apărarea militară națională s-a prăbușit efectiv sub loviturile fulger ale armatei germane. După două luni pe front, din ascunzătoare în ascunzătoare, tratând răniți și organizând ambuscade, Eugeniusz Lazowski cade prizonier la ruși. Aceștia au invadat dinspre est Polonia, pe 17 septembrie 1939, în urma unei înțelegeri secrete cu Hitler.
Detașamentul din care făcea parte medicul polonez a fost surprins de armata rusă și obligat să se predea. Lazowski și-a dat seama că fie va fi ucis în prima pădure de la marginea drumului, fie va fi dus în gulag. Așa că a reușit să găsească o soluție de a evada, din convoiul militar sovietic. O perioadă a stat ascuns în casa părinților săi din Varșovia. Ulterior, împreună cu soția sa Maria a reușit să ajungă în localitatea Rozwadow, situată la numai trei ore distanță față de Varșovia. Egeniusz a obținut aici un post de medic. Deși a făcut parte din armata poloneză, tânărul medic polonez a fost tolerat de naziștii care deja ocupaseră țara. Explicația era simplă, din cauza războiului bolile infecțioase se răspândeau cu repeziciune și aveau nevoie inclusiv de medicii locali pentru a efectua măcar triajul epidemiologic.
Lazowski s-a mutat la Rozwadow în primăvara lui 1941. Acest orășel tipic din sudul Poloniei a avut o populație majoritar evreiască. Adică în jur de 60% fiind formată mai ales din negustori și proprietari de magazine dar și mici meseriași. Existau sinagogi, măcelării kosher, școli evreiești și chiar două cluburi de fotbal evreiești. După mai bine de doi ani de ocupație nazistă, evreii începuseră să dispară. Fie au fost uciși, fie închiși în ghetouri sau deportați în lagărele de concentrare.
Omul care și-a riscat viața pentru a-și salva semenii
În Rozwadow, împreună cu prietenul său de la facultatea de medicină, Dr. Stanislaw Matulewicz, Lazowski s-a dedicat activităților din cadrul Crucii Roșii. Situația epidemiologică dar și socială era extrem de delicată în perioada 1941-1942. Din cauza mizeriei, a morții, a persoanelor ghetoizate, igiena devenise precară în Polonia, agravată și de sărăcie. Tifosul se răspândea în toată țara, ucigând în medie 750 de oameni pe zi. În încercarea de a controla boala, naziștii au intensificat izolarea și execuția evreilor. Populația poloneză era de asemenea în pericol.
În paralel cu planul de exterminare a evreilor, în Europa, naziștii aveau și o strategie de reducere a populației poloneze, un soi de epurare etnică. Mai precis, prin crime în masă, exterminare prin muncă forțată și asimilare în marea masă a poporului german doar a unei minorități poloneze considerată „valoroasă din punct de vedere rasial”. Practic, prin epurarea și deportarea polonezilor, nemții doreau să facă loc coloniștilor germani, conform Generalplan Ost și Lebensraum. Conform Institutului Polonez pentru Memorie Națională, naziștii au ucis în jur de 2 milioane de polonezi. Pentru a-și salva comunitatea, devenită ținta unor raiduri naziste, Lazowski a venit cu o idee incredibilă. A inventat o epidemie generală, pentru ca nimeni să nu se mai apropie de oraș.
„Epidemia” lui Lazowski a salvat 8000 de suflete
Totul a pornit de la un ajutor oferit unui camarad în toamna lui 1939, atunci când polonezii încercau să încropească o rezistență. Un soldat aflat în permisie l-a implorat pe Eugeniusz să-l ajute să nu se mai întoarcă pe front, speriat de faptul că ar putea fi capturat. Atunci Lazowski a încercat o șmecherie. A observat că tulpinile moarte ale bacteriei Proteus OX 19, cea care provoacă tifosul, pot duce la un test pozitiv pentru boală dar fără să afecteze pacientul. Și i-a injectat bacteria moartă. Soldatul a ieșit pozitiv la tifos și a fost lăsat la vatră. Mai târziu, în Rozwadow, medicul polonez a replicat experimentul pentru a se asigura că va scăpa comunitatea de raidurile naziștilor.
Mai ales a temutelor trupe din batalioanele disciplinare însărcinate să terorizeze populația. A început, în secret să injecteze oamenii cu bacteriile moarte care produc tifosul. În două luni au fost confirmate atât de multe cazuri, încât naziștii au carantinat întreaga zonă și nimeni nu mai intra acolo, pentru a nu se răspândi boala care deja făcea ravagii în Polonia. Propriu-zis, Lazowski a convins superiorii armatei germane că izbucnise o epidemie de tifos în zona Rozwadow. Peste 8000 de suflete au fost salvate de atrocitățile armatei naziste. Ulterior după război a apărut informația că Lazowski salvase în acest mod și mulți evrei care se ascundeau în localitate. Recent, această informație s-a dovedit o știre falsă. Și asta fiindcă evreii ar fi fost împușcați dacă erau pozitivi la tifos. Cei salvați au fost localnicii polonezi.
„Lazowski oferă răspunsul însuși în cartea sa și își demontează propriul mit: doctorul arată clar că nu putea salva evreii în acest fel. Un evreu diagnosticat pozitiv cu tifos a fost executat imediat de germani, care, în plus, prezentaseră tifosul drept o boală „tipic evreiască” în scopul propagandei lor. Prin urmare, de acțiunea de salvare nu puteau beneficia decât locuitorii polonezi ”, scria Barbara Necek pentru „K. Jews, Europe, the XXI century”. „Nu am fost capabil să lupt cu pistolul sau cu spada, dar am găsit o metodă de a-i speria pe nemți”, mărturisea Lazowski.
Un „Schindler” al Poloniei
Cu toate acestea, este adevărat că Lazowski și-a riscat viața oferind servicii medicale, în secret, evreilor din ghetourile poloneze. În plus, le furniza, ilegal, medicamente pentru a putea supraviețui. Acesta se strecura noaptea în ghetoul evreiesc și oferea ajutor medical acolo unde era nevoie, plus medicamente. De altfel Eugenusz continua munca ilegală a părinților săi, Zofia și Kazimierz Lazowski. Aceștia au ascuns familii de evrei și le-au procurat acte false pentru a scăpa din Polonia. „La Varșovia, în 1943, au permis supraviețuirea a două familii de evrei, ascunzându-le și procurându-le acte false. Aceștia au fost onorați postum ca „Drepți printre Popoare” în 1995”, preciza jurnalista Barbara Necek. În orice caz, în anul 1943 Eugenusz a fost luat la ochi de Gestapo.
Epidemia dura de prea multă vreme și nu prea murea nimeni. Mai mult decât atât era bănuit că intră în ghetourile evreiești și furnizează medicamente. Lazowski a reușit să fugă cu familia din Polonia la momentul oportun. După război, Lazowski a continuat să locuiască în Polonia, dar regimul comunist instaurat în 1948 l-a făcut să se gândească la o nouă emigrare.
A plecat abia în 1960 cu ajutorul unei burse a Fundației Rockefeller în Statele Unite. În 1976 a devenit profesor de pediatrie la Centrul Medical al Universității din Illinois. A publicat peste o sută de lucrări de cercetare în poloneză și engleză. Lazowski a murit pe 16 decembrie 2006, la vârsta de 93 de ani. A publicat cartea „Prywatna Wojna. Memoirs of a Medical Soldier 1939-45”.
Se încarcă comentariile...
