Tenorul condamnat la moarte pentru că a ales libertatea: povestea lui Vasile Moldoveanu, prietenul lui Pavarotti
0Vasile Moldoveanu a fost una dintre cele mai mari voci ale operei internaționale, aclamat pe scenele lumii, dar ignorat și condamnat la moarte în România comunistă. Prieten cu Pavarotti, Moldoveanu a plătit cu exilul dorința de a-și urma visul.
Vasile Moldoveanu nu a fost doar un tenor excepțional, ci și un simbol al artiștilor sacrificați de regimul comunist. Deși a urcat pe cele mai importante scene ale lumii, inclusiv la Metropolitan Opera din New York, unde a susținut 105 spectacole în 10 ani, România l-a tratat cu dispreț.
În 1974, un tribunal militar l-a condamnat la moarte în lipsă, după ce artistul a refuzat să se întoarcă în țară din Germania. Alegerea libertății artistice în locul supunerii față de un sistem opresiv a fost interpretat ca o trădare.
Condamnat pentru că a visat liber
Vasile Moldoveanu nu a fost niciodată membru al Partidului Comunist, o alegere care i-a adus numeroase obstacole. Cu dificultate, a reușit în 1972 să obțină o viză pentru a merge în Germania, la audiții. Acolo, invitat de agențiile Viktor Vladarski și Friedrich Pasch, a decis să rămână în Occident. Gestul a fost considerat „trădare”, iar România l-a condamnat în absență la moarte, scrie Newsweek.
Aplauze în Occident, tăcere acasă
După un debut promițător la Opera Română din București în 1966, în rolul Arlecchino din Pagliacci, Moldoveanu a apucat să cânte doar șapte stagiuni în România. La începutul anilor ’70, a plecat definitiv și și-a construit o carieră impresionantă în Europa și America.
A fost vocea principală în producția Rigoletto regizată de Roman Polanski la München și a fost invitat pe marile scene internaționale: Palais Garnier din Paris, Opera de Stat din Viena, Opera din Washington sau Denver. La Metropolitan Opera din New York, a interpretat zece roluri importante: de la Pinkerton la Rodolfo, de la Des Grieux la Don Carlo. Unele spectacole au fost transmise în direct la televiziune și i-au adus aprecierea lumii întregi.
Prietenia cu Pavarotti: „Ne iubeam și ne respectam”
Stabilit la New York, unde își cumpărase un apartament, Vasile Moldoveanu a devenit apropiat de Luciano Pavarotti.
„Ne iubeam și ne respectam. Ne întâlneam la premiere, apoi cântam alternativ: o seară eu, o seară el”, povestea tenorul cu nostalgie.
Această relație de prietenie și respect între doi giganți ai operei a rămas însă necunoscută publicului român, care abia în anii 2000 a început să afle cine a fost, cu adevărat, Vasile Moldoveanu.
Întoarcerea discretă acasă
După Revoluția din 1989, Moldoveanu a revenit discret în România. Nu a cerut niciodată recunoaștere oficială, dar a oferit cursuri gratuite la Iași și la Ateneul Român, împărtășindu-și cu generozitate experiența noilor generații.
A vorbit în interviuri despre suferința exilului, despre carieră și despre iubirea profundă pentru muzică.
În 2012, România i-a recunoscut în sfârșit meritele, acordându-i Ordinul „Steaua României” în grad de Comandor.
Lecția dureroasă a unei recunoașteri târzii
Povestea lui Vasile Moldoveanu rămâne o mărturie a modului în care România și-a tratat valorile: un tenor de talie mondială, aplaudat la New York, Paris, Viena sau Roma, dar aproape uitat de propria țară. A fost prieten cu Pavarotti, iubit de publicul internațional, dar marginalizat decenii întregi de regimul care l-a condamnat pentru că și-a dorit să cânte liber. „Nu poți fi profet în țara ta”, spunea el cu resemnare.
Poate că nu a fost profet, dar a fost o voce care a străbătut continentele, în ciuda zidurilor ideologice și a ignoranței. Astăzi, numele lui merită scris cu litere de aur în istoria muzicii românești, chiar dacă pentru mulți, rămâne încă o poveste nespusă.
Se încarcă comentariile...
