Che Guevara, de la copilul bolnăvicios și tocilar la revoluționarul iconic, simbol al luptelor de gherilă
0În urmă cu exact 96 de ani, pe 14 iunie 1928, venea pe lume Che Guevara, o pesonalitate-simbol a secolului XX, care prin viaţa sa spectaculoasă, dar mai ales prin mitul construit în jurul lui, a stârnit o fascinaţie greu de egalat, pe care nu a prevestit-o nimic din copilăria sa bolnăvicioasă, sub semnul crizelor de astm.
Cunoscut mai ales sub porecla sa Che Guevara sau El Che (ori, simplu, Che), revoluționarul argentinian de stânga, medic, autor, diplomat, teoretician militar, lider al regimului comunist cubanez și insurgent sud-american s-a numit, în realitate, Ernesto Guevara Lynch.
Omul care care l-a ajutat pe Fidel Castro să instaureze comunismul în Cuba și revoluționarul rămas în istorie ca o personalitate-simbol a secolului XX, care prin viaţa sa aventuroasă, dar mai ales prin mitul construit în jurul lui a stârnit o fascinaţțe puţin întâlnită, devenind o figură iconică și un simbol al luptei împotriva nedreptății şi inechității sociale, a venit pe lumr într-o familie cu rădăcini aristocratice şi cu o stare materială foarte bună, deși mulți dintre cei care nu-i știu povestea ar fi putut jura că este exponentul unui mediu pauper, confruntat direct cu problemele sociale.
Copil astmatic și elev tocilar
Tatăl său, Ernesto Guevara Lynch, avea o dublă origine, spaniolă şi irlandeză, iar mama, Celia de la Serna, provenea dintr-o familie cu rădăcini aristocratice. Cei doi locuiau în Buenos Aires, capitala Argentinei însă mama lui Che era deja însărcinată când s-a căsătorit cu Lynch și, pentru a evita confruntarea cu prejudecăţile din Capitală, s-au mutat în provincie, în oraşul Rosario.
Aici, pe malurile râului Parana, s-a născut Ernesto, cel mai mare dintre cei cinci copii ai familiei Guevara Lynch.
Despre copilăria sa se știu mult mai puține lucruri decât despre anii tinereții care l-au transformat într-un simbol.
Puțină lume ar putea crede că că tânărul puternic și cutezător, al cărui chip e imprimat anual pe miloane de suvenire, a fost un copil cu o sănătate șubredă.
La vârsta de doi ani, s-a îmbolnăvit de astm bronşic.
„Luna decembrie a anului 1930. Familia Guevara de la Serna locuieşte într-o localitate numită San Isidro, o zonă foarte umedă situată pe malul râului La Plata în apropiere de oraşul Buenos Aires. Celia de la Serna şi fiul ei Ernestito (n.r. - Che Guevara) se scaldă în apropierea malului. Se face târziu, începe să burniţeze, se face frig şi umiditatea creşte. Dintr-odată copilul începe să respire greu, şi, cu fiecare respiraţie, scoate un sunet care seamănă cu un mieunat. Îngrijorată, Celia îl acoperă imediat şi îl duce acasă. La câteva minute după aceea soseşte Ernesto Guevara Lynch care îşi vede fiul respirând greu şi se răsteşte la soţie fiindcă îl ţinuse pe copil până la ora aceea la râu. O acuză de criza fiului lor. După câteva minute, amândoi ies să caute un medic, care-i va face o injecţie cu adrenalină, în urma căreia starea copilului se îmbunătăţeşte parţial. Diagnosticul este bronşită astmatiformă”, relata Reginaldo Ustariz, în lucrarea „Che Guevara. Viaţa unui mit”.
Boala i-a marcat copilăria, dar și anii de după, căci astmul l-a urmărit întreaga viaţă pe Che Guevara. Avea mereu aproape un tub cu oxigen, pentru a fi sigur că poate face față crizelor puternice. Boala nu l-a copleșit însă pe tânărul care avea să se transforme în viitorul luptător de guerilă şi lider comunist, ci, din contră, i-a întărit, aşa cum subliniau unii biografi şi camarazi de luptă, voinţa şi spiritul de luptă.
Revolta faţă de sărăcie
Revenind la anii copilăriei, trebuie punctat că Che Guevara s-a bucurat de privilegii şi de o educaţie solidă, pe care numai cei înstăriţi şi-o permiteau.
A copilărit copilărit în Alta Gracia, un cartier bogat din oraşul Rosario, cu hoteluri de lux şi case frumoase, de oameni înstăriţi. Aproape, lângă pădure, contrastul era izbitor: locuințele săracilor şi ale muncitorilor. Într-o astfel de lume, în care opulenţa contrasta flagrant cu sărăcia, a crescut şi s-a format ca revoluţionar Che Guevara, potrivit biografilor.
Cum familia sa era adepta stângii şi urmărea cu interes desfăşurarea războiului civil din Spania interbelică, susţinând Partidul Republican, sprijinit de URSS contra mişcării lui Franco, sprijinită de Hitler, și cum tatăl lui era un militant anti-fascist cunoscut, micul Ernesto a crescut cu poveşti despre războiul civil din Spania şi cu ura îndreptată împotriva fascismului.
„În anul 1943, Ernesto citise deja cărţi de istorie şi de economie. Trecuse în revistă autori precum Marx şi Lenin”, scrie Ustariz în lucrarea menţionată.
Biografii lui Che Guevara spun că, încă din copilărie, viitotul tânăr revoluționar a început să manifeste un soi de revoltă faţă de inechitatea socială. Obişnuia să aducă la el acasă copii săraci din mahala.
„Prietenii pe care băiatul îi aduce zilnic să mănânce sau să doarmă sunt fii de mineri, de muncitori sau de lucrători la hotel, care deşi flămânzi şi sărăcăcios îmbrăcaţi sunt primiţi cu braţele deschise”, se mai arată arată în volumul „Che Guevara. Viaţa unui mit”.
În adolescență a participat la numeroase mişcări de protest anti-fasciste înscriindu-se inclusiv în asociaţia anti-fascistă „Acţiunea Argentina”, alături de tatăl său.
La 21 de ani s-a înscris, pentru o scurtă perioadă, şi în partidul comunist din Argentina.
Părea însă mai degrabă un intelectual decât un conducător de gherile sau revoluţionar. Știa să joace şah de la vârsta de 3 ani şi era fascinat de lectură, reuşind să pătrundă esenţa operelor filosofice importante de la o vârstă fragedă.
Călătoria iniţiatică care l-a transformat pe Ernesto în „Che”
Ernesto Guevara a urmat Facultatea de Medicină la Buenos Aires, prilej cu care a ajuns să călătorească în toată America de Sud.
Călătoria aceasta i-a schimbat direcția spre drumul revoluţiei şi al gherilelor.
Pentru tânărul Guevara, marcat de soarta muncitorilor din minele de cupru din Chile și de lefurile lor mizere, capitalismul a devenit un inamic al egalităţii şi al omului simplu. Iar în America de Sud, capitalismul şi exploatarea erau întruchipate pentru Che Guevara de companiile venite din Statele Unite.
„Pe drum, am avut oportunitatea de a trece prin domninioanele United Fruit, convingându-mă încă o dată cât de cumplite sunt aceste caracatiţe capitaliste. Am jurat pe o poză a bătrânului şi regretatului tovarăş Stalin că nu mă opri până când nu voi vedea aceste caracatiţe capitaliste distruse”, nota Guevara în jurnalul său de călătorie.
Călătoria aceasta l-a transformat în „Che Guevara”, omul care a reuşit să exercite o fascinaţie aparte inclusiv asupra contemporanilor săi, grație calităţilor sale intelectuale, personalității intrasigente, ambiţiei uriașe și spiritului revoluționar, un adept al comunismului radical, al revoluţiei anti-capitaliste, al egalităţii de tip marxist, al „luptei de clasă” şi duşman înverşunat al „exploatării omului de către om”.
Întâlnirea cu Fidel Castro
În 1955 l-a întâlnit în Mexic pe Fidel Castro, pe care l-a ajutat decisiv să cucerească puterea în Cuba (pe 9 ianuarie 1959) şi să răstoarne regimul condus de Fulgencio Batista.
Pentru meritele sale, Castro i-a conferit lui Guevara gradul de El Comandante, cel mai înalt din cadrul gherilei, iar la 29 de ani, Steaua José Martí, pe care Guevara a purtat-o pe bereta sa neagră. Această imagine a revoluţionarului cu beretă şi stea a devenit celebră în lumea întreagă, datorită fotografului cubanez Alberto Korda, autorul faimoasei fotografii.
În 1959, Che Guevara a devenit comandatul cazărmii La Cabana. Timp de o jumătate de an, între 2 ianuarie şi 12 iunie 1959, acolo au fost executaţi acolo aproximativ 450 de prizonieri, în majoritate politici.
Amintitele execuţii reprezintă una dintre criticile majore la adresa lui Che Guevara, alături de cele legate de concepţiile sale marxiste şi comuniste.
„În cazarma La Cabana au fost trimişi la spânzurătoare în urma unor procese publice aproximativ 450 de torţionari şi asasini. Această cifră, deşi impresionantă, este mult inferioară celei de peste 20.000 de morţi ai regimului Batista. O mare parte din presa mondială şi oficialii americani au văzut în Che un bărbat fără suflet, crud, un judecător crud şi nedrept, autor al unui număr important de condamnări din rândul celor 450 de oameni trimişi la moarte. Eu am constatat, inclusiv prin intermediul fotografiilor, că au fost trimişi la moarte torţionarii, oamenii fără scrupule şi sadicii“, spune în cartea sa, „Che Guevara. Viaţa unui mit“, Reginaldo Ustariz (unul dintre puţinii martori care s-au aflat în preajma cadavrului lui Che, după ce acesta a fost executat,
În 1959, Che Guevara a fost numit director al Băncii Centrale a Cubei, iar în1961 a devenit ministrul industriilor. A fost activ în reorientarea economiei cubaneze pe modelul centralizat sovietic.
Sfârșitul
Che Guevara a pătruns în Bolivia în noiembrie 1966. Plănuia acolo o mişcare de gherilă, când a fost capturat, interogat şi ulterior împuşcat de soldaţii bolivieni pe 9 octombrie 1967, la 39 de ani.
Sfârșitul său dramatic l-a transformat definitiv într-o legendă.
Se încarcă comentariile...
