Ascensiunea rochiei de 7.000 de euro

Rochie din colecţia designerului Matthew Williamson (stânga) - 6.660 euro şi din colecţia Givenchy (dreapta) - 3.700 euro FOTO GettyImages/Guliver

Când îţi faci cumpărăturile online, cel mai înspăimântător lucru este să vezi în dreptul produsului dorit cuvintele „stoc epuizat“. Dar când vezi asta în dreptul unei rochii minuscule de la Versace care costă 14.000 de euro sau în dreptul unei poşete-plic din piele de şopârlă de 5.000 de euro, singurul lucru pe care îl faci este să te întrebi „cine naiba cumpără aşa ceva?“

Pentru primăvara lui 2013, site-ul de modă de lux „Net-a-Porter“ a prezis „ascensiunea rochiei de 7.000 de euro“. Nu este vorba despre o rochie de mireasă şi nici măcar despre o rochie de seară pentru Oscar. Unele dintre aceste rochii, care costă 7.000 de euro, sunt de cocktail, iar altele se pot califica chiar ca rochii de zi (depinde şi ce fel de zi ai). Şi ele chiar se vând, dacă nu chiar în cantităţi industriale, măcar îndeajuns să-i facă pe comercianţi să comande un stoc suficient, potrivit „The Independent“.

Frumuseţea cumpărăturilor online înseamnă, pentru mulţi dintre noi, holbatul la lucruri care poate ne-ar intimida într-un magazin real (pentru că nu ni le-am permite), dar nu suntem conştienţi de faptul că mulţi dintre noi chiar ajung să le achiziţioneze. „Totdeauna au existat cumpărători pentru produsele complicate“ (şi scumpe, adaugă publicaţia britanică), spune consultantul de achiziţie Judd Crane de la magazinul „Selfridges“. Crane este omul care a crescut vânzările de obiecte vestimentare care depăşesc suma de 4.500 de euro. „Scopul este să educăm experienţa cumpărăturilor. Există un interes pentru aceste produse în cadrul unei pieţe influente.“

Natalie Kingham de la „Matches“ spune că există un interes în creştere şi că site-ul are stocul colecţiei haute couture a lui Giambattista Valli epuizat. „Taiorul este o altă piesă-cheie pe care femeile o pot purta la evenimente, la muncă sau chiar să-l asorteze la blugi“, adaugă Natalie.

Avril Mair, editorul de modă de la „Harper's Bazaar“, spune că „piaţa pentru produsele de lux este insaţiabilă în acest moment. Există adevăr în expresia că femeile cumpără mai puţin, dar mai bun. Totuşi se cheltuieşte prea mult pe un jerseu“, a adăugat ea.

„Cred că designerii testează limitele hainelor de zi cu zi. Evident că testează şi preţul, dar corespunde şi calitatea. De la materiale couture speciale la niveluri incredibile de înfrumuseţare, plăteşti, de fapt, pentru ceva special şi unic”, a spus Mair.

Este adevărat că demi-couture (adică haine „de-a gata“ cu detalii manuale care aproximează realizările celor mai bune ateliere de modă franţuzeşti) a devenit o tendinţă în sine în ultimele sezoane. Pentru colecţia de toamnă/iarnă 2012, designerul londonez Mary Katrantzou a colaborat cu casa de broderie Lesage (cu care colaborează Chanel pentru colecţiile couture) pentru crearea unor rochii care erau încrustate cu mărgele şi paiete aplicate în asemenea cantităţi încât deveneau, pur şi simplu, tridimensionale.

Vara trecută, Christopher Kane a prezentat rochii şi bluze care aveau aplicate flori şi petale din mătase. Numai tricourile din această colecţie se vindeau cu aproximativ 4.600 de euro. Iar în acest sezon, Erdem Moralioglu, cunoscut pentru rochiile sale expresive, a colaborat cu un manufacturier suedez de dantelă, care aproviziona casele Dior şi Balenciaga încă din anii '40.

Bineînţeles, hainele create de designeri au fost întotdeauna scumpe, dar abundenţa noilor milionari din ţările aflate în plin avânt economic a însemnat că, în ciuda scăderii interesului pieţelor occidentale, colecţiile de lux încă au o bază solidă de clienţi, chiar şi pentru veşmintele exclusive, adică pentru preţul la care ajung.

„Este un vis devenit realitate: clienţii răspund acestor creaţii. Asta înseamnă că putem lucra cu designerii la nişte piese incredibile care chiar testează limitele“, spune Natalie Kingham.

Aceşti clienţi sunt „de vină“ pentru unele preţuri imense, cum ar fi mini-rochia de inspiraţie aztecă şi încrustată cu pietre de la Matthew Williamson, care ajunge până la 6.650 de euro, sau rochia-corset a lui Alexander McQueen, care costă şi 9.400 de euro.

„Tendinţa arată o schimbare în obiceiurile de consum şi în starea de spirit a modei, care au suferit după recesiune. Astăzi, în loc să cumpărăm trei perechi de balerini la 80 de euro, luăm o pereche de 50 de euro. Iar fenomenul rochiei de 7.000 de euro este parte din aceeaşi tendinţă care demonstrează că piesele vestimentare nu mor după un sezon, ci pot fi purtate şi reinventate mereu“, spune Harriet Walker, de la „The Independent“.

„Nu sunt adepta pieţei de 7.000 de euro, dar am economisit ceva bani pentru o rochie Alaïa (designer tunisian) de 3.500 de euro, pe care intenţionez s-o port mereu. Mai am piese de la Alaïa, vechi de 20 de ani, pe care încă le port”, a spus Paula Reed, directorul de creaţie de la Harvey Nichols.

Chiar rochiile de la „Harvey Nichols“ sunt inspirate de ideea că sunt mai degrabă clasice şi nu zorzoane de moment. Rochia iluzorie a Stellei McCartney, purtată pe covorul roşu de Kate Winslet şi de Heidi Klum, are un preţ de 3.280 de euro, cea a lui Riccardo Tisci de la Givenchy, cu o mânecă lungă şi monocromă costă 3.735 de euro. O altă rochie creată de Valentino ajunge până la 8.990 de euro.

Cu siguranţă că s-au depăşit bugetele, dar în ceea ce priveşte partea estetică şi purtabilitatea lor, acestea sunt rochii nemuritoare. Şi aşa se demonstrează faptul că nu toate piesele cu preţuri astronomice sunt dedicate doar miliardarilor. „Aduceţi-vă aminte că un costum Chanel poate costa şi 6.000 de euro. Este o investiţie similară. Vei putea purta această rochie pentru totdeauna“, spune Avril Mair, iar cei de la „The Independent“ adaugă că „cineva poate o va purta, dar cu siguranţă că niciuna dintre noi“.