Acțiunile teroriste ale Rusiei Sovietice pentru distrugerea României Mari. Planurile malefice ale comuniștilor îndreptate împotriva românilor
0Rusia sovietică nu a recunoscut niciodată Marea Unire de la 1918, mai ales unificarea cu Basarabia și Bucovina de Nord. Sovieticii, prin agenții lor, au încercat mereu să distrugă România Mare. Chiar în primii ani după Primul Război Mondial, au sprijinit atentate și răscoale anti-românești.
Rusia sovietică, născută după revoluția bolșevică din octombrie 1917, visa la răspândirea comunismului în toată lumea, dar cu precădere în Europa Centrală și Occidentală. Sovieticii sperau să dezmembreze și să prăbușească democrațiile europene și transforme totul pe baza ideilor ”tovărășești”, ”muncitorești” ale lui Marx și Engels. Regatul României se afla pe lista neagră a sovieticilor, mai ales fiindcă se unise cu Basarabia în 1918. Tocmai de aceea, Rusia nu recunoștea România Mare și căuta mereu prilejul de a o sabota, prin agenții săi inflitrați pe teritoriul țării noastre.
Visul unei confederații balcanice și destrămarea statului român
Obiectivul destrămării democrațiilor europene, inclusiv a statului român nu era doar un vis ascuns al comuniștilor ruși, ci o năzuință declarată deschis chiar rezoluțiile Internaționale comuniste, coordonată de la Moscova. Comuniștii recrutați în toate țările europene trebuiau să lucreze asiduu pentru sabotarea democrațiilor. De exemplu, țările balcanice trebuiau să fie constituite în cadrul unei confederații balcanice comuniste. ”În rezoluțiile adoptate s-a specificat obiectivul lupei minorităților etnice din România Mare până la deplina liberate într-o Republică Socialistă Federativă a Sfaturilor din Balcani. Până la declanșarea războiului Moscova a susținut continuu „chestiunea autodeterminării popoarelor” prin desprinderea grupurilor etnice neromânești și, implicit, destrămarea statului român”, precizează Lavinia Betea în „Ceaușescu și epoca sa„.
Și într-adevăr așa cum arată documentele vremii dar și realitățile istorice din perioada interbelică, Cominternul, s-a folosit de unii membrii ai minorităților etnice din România, mai ales evrei, ucraineni, bulgari sau unguri, pentru a crea dezordine și a agitație. Până după Cel De-al Doilea Război Mondial, Partidul Comunist Român era compus mai ales din membrii ai minorităților etnice, cu puțini membrii, și cu o slabă influență în rândul populației. Cu toate acestea, o parte a acestor membrii fanatici ai partidului, o parte școliți și inițiați la Moscova, și-au dat toată silința de a mulțumi liderii comuniști din Rusia. Se va vedea ulterior, cum, după 23 august 1944, agenții pregătiți la Moscova se vor infiltra, în toate straturile societății românești, punând mâna pe putere, stalinizând România, la umbra tancurilor sovietice.
Atentate grave la siguranța statului român
La scurt timp după constituirea României Mari, a și început asaltul sovietic asupra democrației românești. Unul dintre cele mai grave incidente a avut loc pe 8 decembrie 1920, atunci când o bombă artizanală a explodat în Sala Senatului României, chiar în timpul unei ședințe de lucru. Explozia l-a ucis pe Ministrul Justiției, Dimitrie Greceanu și pe senatorii Demetriu Radu și Spirea Gheorghiu. Președintele Senatului Constantin Coandă dar și episcopii Nifor și Ciorogariu, au fost grav răniți.
„Senatorii, aflaţi pe culoare şi la bufet, tocmai erau chemaţi în şedinţă. Din incintă se desprind, îndreptându-se spre banca ministerială, domnii Greceanu şi Văleanu (ministru al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor); domnul general Coandă, preşedintele Senatului, urca spre fotoliul prezidenţial. În acel moment, o detunătură îngrozitoare răsună în incintă, cutremurând zidurile şi aruncând în aer câteva pupitre. O panică neînchipuită se produce, ţipete şi strigăte de salvare răsună, în vreme ce, într-un lac de sânge, doi senatori sunt scoşi afară. Zeci de senatori leşină, în vreme ce corpul de gardă opreşte ieşirea celor aflaţi înăuntru”, relata ziarul Adevărul. A fost un act terorist comis de un grup de comuniști evrei coordonați de Max Goldstein, un om pregătit de Comintern pentru astfel de atacuri. Al doilea atac terorist comandat, cel mai probabil, de Rusia Sovietică a avut loc în anul 1921, pe 13 decembrie, la Palatul Siguranței din Bolgrad, astăzi în Ucraina. A fost un atentat cu bombă care a ucis peste 100 de soldați și ofițeri de poliției. Atentatul a fost provocat de comuniști care doreau desprinderea Basarabiei de România.
„Răscoala” de la Tatar Bunar
Unul dintre cele mai grave incidente provocate de sovietici pe teritoriul României a fost cel de la Tatarbunar, o localitate din sudul Basarabiei, care intrase după 1918 în componența României( n.r. astăzi se află pe teritoriul Ucrainei). În anul 1924, Kolarov secretarul general al Cominternului a pus la cale un plan pentru distrugerea României Mari, într-o primă fază prin desprinderea Basarabiei. Acesta a trimis agenți sovietici care să se infiltreze în rândul țăranilor și să provoace agitație. Kolarov se baza pe faptul că erau țărani nemulțumiți de aplicarea legii agrare. Agenții sovietici au reușit să aprindă focul răscoalei mai ales în rândul țăranilor ucraineni care formau majoritatea populației. Au fost create comitete ”revoluționare”, sub conducerea agenților bolșevici, la Cahul, Ismail și Cetatea Albă.
În urma unor conflicte de graniță, produse pe fondul trecerii ilegale a Nistrului, cetele de răsculați au atacat mai multe localități din zona Ismail. Au fost înregistrate jafuri și crime. Lucrurile au scăpat de sub control, iar agenții ruși deja proclamau Basarabia, Republică Sovietică, cerând țăranilor să lupte contra armatei române, așteptând intervenția armatei sovietice. Numărul răsculaților ajunsese la 5000. Acțiunea în forță al Corpului al III lea al Armatei Române a înăbușit însă răscoala. Peste 500 de răsculați au fost prinși și judecați. Doar 85 au fost condamnați. Din acel moment, Partidul Comunist a fost interzis definitiv pe teritoriul României. De menținut este faptul că în anul 1918, s-a încercat și asasinarea regelui Ferdinand, la ordinele lui Troțki.
Se încarcă comentariile...
