Lucruri pe care femeile ar putea să le înveţe de la bărbaţi
0„De ce femeia nu poate să fie mai mult ca un bărbat?”, se întreba romancierul Alan Jay Lerner în „My Fair Lady”. Cu toate stereotipurile existente în privinţa femeii, şi bărbaţii au parte de câteva de care nu pot scăpa.
Refuză să ceară sfaturi. Nu vorbesc despre sentimentele lor. Exagerează în şedinţe şi se dau în stambă. Sunt destule etichete comportamentale care-i vizează pe toţi bărbaţii, fără milă. Dar este ceva ce ei ştiu, iar femeile nu?
Personalităţi feminine au lăsat la o parte disensiunile personale şi au scris, pentru www.oprah.com, despre câteva trăsături masculine care n-ar strica să fie împrumutate şi de femei. În fond, trebuie să facă ceva bine de vreme ce au ajuns departe în toată lumea.
Tipul puternic, tăcut
Peggy Noonan, editorialiast „Wall Street Journal” şi analist politic la Fox News
„Sunt multe femei care pot învăţa multe din studierea comportamentului bărbaţilor, din observarea felului în care ei procedează prin lume. Personal, admir şi am învăţat multe din tăcerea unui bărbat puternic. Nu sunt tăcuţi că nu au nimic de spus, ci pentru că nu au de ce să aglomereze atmosfera cu cuvinte. Domină oricum situaţia, prin simplul lor mod de a fi, acceptat cu calm.
Partea utilitară pentru femei? Ceilalţi oameni se întreabă la ce se gândesc cei tăcuţi şi le respectă tăcerea, cât şi secretele. Şi să ştii să păstrezi tăcerea când nu-ţi stă deloc în fire poate să devină o disciplină indispensabilă. Plus că aerul din jurul nostru este rareori îmbunătăţit de sunetul cuvintelor, aşa că de ce să mai vorbeşti?”.
Faţa de poker
Eleanor B. Alter, avocat
„Bărbaţii sunt mai puţin speriaţi de negocieri. Nu le este teamă să ofere ceea ce ei cred că pot oferi sau să mimeze că au mai mult decât în realitate. Femeile au probleme cu acest tip de atitudine. Bărbaţii au, pe de altă parte, mai multă experienţe cu negocierile şi pentru că profesiile în care se necesită aşa ceva sunt dominate de bărbaţi. Detaşarea emoţională înseamnă productivitate. Dacă o femeie s-ar mai detaşa emoţional în negocierile ei cu soţul sau copiii, ar fi mult mai liniştită”.
Obrazul gros
Deborah Tannen, scriitoare şi profesoară la Universitatea Georgetown
„Femeile ar putea învăţa de la bărbaţi să nu mai ia atât de personal criticile, mai ales în situaţiile de muncă, dar chiar şi în cele personale. Femeile au tendinţa să creadă ca dacă placi o persoană, atunci automat eşti de acord cu ea. Bărbaţii folosesc des ceea ce eu numesc «agonism» - opoziţie ritualizată. De exemplu, un bărbat ar putea să exploreze o idee demontând-o complet. El nu atacă ideea, doar o cercetează. Femeia ar crede automat că-i urăşte ideea.
Este la fel şi în situaţiile personale. O femeie se va simţi atacată dacă soţul sau prietenul ei nu este de acord cu ea în public. În timp ce crede că el nu îi este loial din acest motiv, el crede că dezbate ideea ei. Cred că ar trebui să fim mai receptive cu acest tip de perspectivă.
La fel cum cred că, în anumite situaţii de legate de muncă, femeile ar trebui să-şi expună cât mai puţin sentimentele. Bărbaţii rezistă şi nu discută probleme personale pentru că ştiu că ar putea să-i facă să pară slabi. Femeile, care au tendinţa să se apropie de oameni şi să ignore contextul şi locul, pot părea şi mai abătute de problemele lor decât sunt în realitate, tocmai din cauza acestei deschideri a lor”.
Îngâmfarea
Jayshree Ullal, CEO şi preşedinte Arista Networks
„În afaceri, femeile ar trebui să înveţe de la colegii lor masculini cum să emuleze încredere de sine şi cum să-şi păstreze firul logic al gândurilor. Altfel, vor fi percepute ca nişte fiinţe emoţionale, cu numeroase tentaţii. Mă gândesc de fiecare dată la copilărie, când împărţeam autobuzul spre casă, fetele şi băieţii. După o lucrare importantă, fetele stăteau în spate, îngrijorate de perfomanţele lor, în timp ce băieţii se lăudau cât de bine au făcut ei. Când se afişau rezultatele, fetele întreceau mereu băieţii la rezultatele obţinute”.
Stoicisim
Katy Sparks, chef şi autoarea cărţii „Sparks in the Kitchen”
„Una dintre atitudinile masculine pe care le adopt frecvent este reprimarea tuturor sentimentelor când sunt în bucătărie. După ce se termină programul, dau totul afară. Dar în timpul serviciului, trebuie să suporţi. Nu poţi să începi să te smiorcăi dacă te-ai tăiat. Mi s-au întâmplat toate – tăieturi, arsuri, palpitaţii, dar mi-am păstrat calmul înainte de toate.
Când ajungi să fii chef, eşti un dirijor. Trebuie să ai grijă de orice aspect, să-l stăpâneşti, dar să şi permiţi, în acelaşi timp, bucătarilor tăi loc să se exprime. Cred că femeile sunt bucătari mai buni decât bărbaţii, dar din cauza timpului, energiei şi sacrificiului personal pe care le cere meseria bărbaţii au fost mai prezenţi.
Ce am învăţat de la ei este să ţin emoţiile disturbante departe de locul de muncă. Păstrez totul pentru când ajung acasă, la soţul meu. Şi încerc să-mi păstrez simţul umorului intact. Dacă femeile se eliberează de stres plângând, bărbaţii se folosesc de simţul umorului, varianta agresivă, cu care nu sunt de acord”.
Citiţi şi:
Ce cred femeile despre filmele porno?
Dilemă etică: oamenii care îşi împrumută partenerii de viaţă prietenilor