Felicitări cu suflet de Sărbători
0
Pictate sau decorate manual, bucăţile de hârtie sau de carton se transformă în mesaje pline de căldură, graţie unor oameni care-şi sacrifică o parte din timpul lor pentru cei dragi. În epoca tehnologiei moderne mai sunt oameni care îi bucură pe cei din jur cu felicitări confecţionate manual, special pentru Sărbătorile de iarnă.
La 90 de ani, Oleg Dumbrovschi încă desenează. Nu e o meserie, ci doar o îndeletnicire în pragul Sărbătorilor. Îi face o plăcere atât de mare să picteze an de an câte 40 de felicitări de Crăciun, încât vocea-i tremură de fiecare dată când vorbeşte despre darurile pe care le trimite celor mai dragi dintre rude, acasă, în Moldova.
Povestea felicitărilor bătrânului moldovean Oleg a început în 1951, când, după ani grei de război, a fost repatriat în Bucureşti. Pentru un străin obişnuit să simtă căldura celor apropiaţi în preajma Sărbătorilor, singurătatea şi răceala Capitalei i-au stârnit dorinţa de a le face mici bucurii celor care aveau nevoie de ele ca să nu-l uite.
„La noi în Moldova, Sărbătorile erau parcă mai aproape de suflet. Am început să dau cadouri în felul meu, de Paşte, sub formă de ouă de raţă colorate în verde, pe care zgâriam cu lama o cruciuliţă, apoi un «Hristos a Înviat!»", îşi aminteşte Oleg. „De Crăciun ne duceam la munte, puneam o crenguţă de brad în plic, scriam ceva de mână, apoi o trimiteam acasă. M-am gândit apoi la lucruri puţin mai complicate: felicitările", mai spune el.
Binefacerile tehnologiei
Bătrânul povesteşte cum, cu o lună înainte de Sărbători, se apuca să taie cartonaşe pe care desena şi picta cu migală diverse personaje, peisaje şi mesaje. Oleg lucra la un institut de proiectare şi mai toată ziua era pe teren. Cu toate acestea, timpul pe care îl aloca felicitărilor era întotdeauna sfânt.
„Încet-încet am început să le complic şi-a devenit o adevărată plăcere să le fac. Din '64 am aceeaşi cutie cu acuarele «Pescăruş». De pe la 16.00 mă aşezam la masă şi lucram la ele până pe la orele 22.00. Dacă aveam de făcut o căciuliţă deasă cu-n pompon verde, punctul ăla îl coloram pe toate cele 40 de felicitări câte aveam: le luam din stânga şi le puneam în dreapta, cu punctul verde pus. Dacă era un fular, la fel", explică Oleg.
Toată această trudă a ţinut până anul trecut, când, într-o bună zi, bătrânul a descoperit avantajele tehnologiei. „În 2008 am cunoscut o văduvă de veteran. Vărul ei avea un centru de multiplicare şi m-am dus la el. I-am arătat felicitarea, s-a dus într-o cameră şi-a venit deodată cu o coală pe care erau 20 de felicitări identice!" Nu e ca şi cum Oleg şi-ar fi luat de-o grijă. Beneficiile xeroxurilor de la colţ de stradă îi oferă doar o mică păsuire unui bătrân blând, plin de imaginaţie, care lucrează în continuare la modele originale.
O pasiune fără vârstă
Oleg Dumbrovschi ne arată „colecţia“ de felicitări fabricate de-a lungul timpului pentru cei dragi
Într-un prezent asaltat de lanţuri de magazine cu rafturi colorate, doldora de soluţii şablonarde pentru cadorisirea celor dragi de Sărbători, s-ar părea că s-a ales praful de darurile făcute de mână. Dar lucrurile nu stau chiar aşa.
Silvia Tudor este o tânără pentru care plăcerea de a face cadouri atipice prietenilor, părinţilor sau bunicilor este o tradiţie. La fel ca bătrânul Oleg, cum bat Sărbătorile-n geam, Silvia scoate dintr-un sertar prăfuit o cutie de acuarele, cartoane colorate, mărgeluţe de toate mărimile, asezonate cu idei noi, pentru câteva felicitări.
„Chiar nu-i mare lucru, dar faptul că încep să mă joc cu aceste elemente, pentru a da formă unui gând frumos de Crăciun, mi se pare amuzant şi plăcut. Mereu îmi aduc aminte de copilărie şi de orele de desen", spune entuziasmată tânăra.
Atenţii cusute cu aţă colorată
Alina Petrescu (33 de ani) a învăţat să facă artă din diverse tipuri de carton şi aţă colorată în concediul postnatal. „Mă săturasem de schimbat pamperşi şi de citit despre dieta şi psihologia copilului, aşa că am început să caut o soluţie pentru a-mi ocupa timpul cu ceva util", explică focşăneanca stabilită în Bucureşti.
În urmă cu aproape jumătate de an, tânăra mămică a găsit din întâmplare un site cu modele şi tehnici de confecţionare a felicitărilor hand-made. Şi cum întotdeauna a avut o înclinaţie artistică, deşi niciodată nu a făcut ceva să şi-o cultive, Alina a cumpărat de pe internet câteva modele de felicitări, la puţin peste o liră sterlină bucata, şi s-a apucat de treabă. „Tiparele îmi veneau prin e-mail, în câteva minute. Acolo vedeam unde trebuie să înţep cartonul pentru a însăila apoi cu aţă colorată", explică Alina.
Zece lei ora de lucru la miezul nopţii
Tânăra spune că secretul unei astfel de felicitări este ca numărul împunsăturilor să fie par, pentru ca acul să nu rămână la final deasupra ilustratei. De cum a înţeles asta, a început să creeze modele proprii. Le-a expus tot pe internet, pe alinapicteaza.wordpress.com, blogul ei prin intermediul căruia vinde ilustratele la care lucrează în miez de noapte, atunci când băieţelul ei doarme. La o felicitare coase cam jumătate de oră şi tot atât simulează cum va combina culorile cartoanelor cu fundiţele, mărgeluţele sau hârtiile de felurite nuanţe. Vinde o felicitare cu zece lei, „pentru că mai mult nu ar da nimeni".
Preferă felicitările în locul decoraţiunilor
În paralel, Alina pictează şi rame de fotografii sau de oglinzi. Crede că nu va mai decora niciodată ghivece cu boabe de cafea, după ce anul trecut a frecat fiecare boabă cu şmirghel pentru a le folosi la cadourile de Crăciun destinate mamei şi soacrei. „Nu mi-am simţit buricele degetelor două săptămâni", povesteşte Alina.
În aşteptarea celui de-al doilea copil, Alina s-a decis să renunţe la jobul ei de specialist în recrutare şi training dintr-o multinaţională. Se va dedica educaţiei celor mici, dar şi obiectelor cu care poate însenina vieţile celor din jur.
Obicei perpetuat din Antichitate
Vechii chinezi sunt autorii primei felicitări de Anul Nou, folosită ca mijloc de comunicare a gândurilor bune, potrivit site-ului greetingcardsresource.com. Izvoarele scrise arată că şi egiptenii îşi transmiteau urări pe suluri de papirus, la ocazii speciale. În Evul Mediu, germanii făceau gravuri pe lemn pentru a le trimite celor dragi urările de bine cuvenite Sărbătorilor de iarnă.
Pe la mijlocul secolului al XV-lea, europenii făceau schimb de felicitări confecţionate manual, din hârtie, pentru a sărbători Ziua Îndrăgostiţilor. Cea mai veche felicitare ce s-a păstrat este expusă la British Museum din Londra. Aceasta datează de la 1400 şi a fost creată cu ocazia Sfântului Valentin. Introducerea timbrului, în 1840, a crescut popularitatea ilustratelor care au devenit şi mai ieftine odată cu îmbunătăţirea metodelor de imprimare. Totuşi, ilustratele realizate manual au rămas la fel de apreciate şi în secolele următoare.
Criza scade preţul ilustratelor lucrate de mână
Alina coase cu atenţie fiecare ilustrată pentru ca aţa să nu se înnoade Foto: Elena Crăescu
Fabricanţii felicitărilor lucrate cu migală mărturisesc că vânzarea acestora nu e nici pe departe o afacere. „Nu vă gândiţi că din ceea ce cumpără lumea de la tine ai putea plăti chiria sau ai putea lua mâncarea necesară pentru o lună", explică Alina Petrescu. Tânăra spune că banii câştigaţi de pe urma muncii sale sunt mai degrabă o răsplată simbolică. „Dacă aş cere 20 de lei pentru o ilustrată la care lucrez o oră, cine mi-ar mai cumpăra-o?", întreabă mai mult retoric Alina.
De altfel, pentru a-şi vinde colecţia de felicitări lucrate cu aţă colorată, fundiţe, flori şi mărgeluţe, tânăra a scăzut preţul la aproape jumătate faţă de cel stabilit iniţial. Acum, vinde cu 6 lei aceleaşi felicitări pe care în vară le dădea la 10 lei.
Portretul-robot al cumpărătorului
Cei care apreciază asemenea ilustrate şi care le şi cumpără, deşi preţul este adesea mai mare decât cel al unei felicitări tipărite, sunt „tineri, cu vârste cuprinse între 20 şi 30 de ani, mai degrabă femei decât bărbaţi, care lucrează într-o companie privată, ne explică Anca Costache, director de vânzări al firmei Savcom SRL, distribuitor de felicitări tipărite şi hand-made pentru marii retaileri.
Profilul cumpărătorului creionat de ea coincide cu cel descris şi de Tea Vasilescu, coordonator programe la charitygifts.ro, o comunitate online care facilitează vânzarea de produse pentru finanţarea diferitelor cauze susţinute de ONG-urile cu care colaborează.
„O mare parte dincomenzile pentru aceste felicitări au venit de la companii mari, dar şi de la firmele cu puţini angajaţi", precizează Vasilescu. Atunci când felicitările hand-made nu sunt comercializate pentru obţinerea unor donaţii, companiile cumpără ilustrate tipărite în serie, deoarece sunt mai ieftine şi permit inscripţionarea logo-ului sau a mesajului companiei.
Se încarcă comentariile...
