VIDEO Entuziasm şi lacrimi la filmul „Poziţia copilului“
0
Premiera de la Bucureşti a peliculei regizate de Călin Netzer, care a câştigat Ursul de Aur la Berlin, a pus publicul în faţa unei capodopere tulburătoare.
Rar mi-a fost dat să văd un asemenea interes şi un asemenea entuziasm de la bun început la un eveniment cultural, cum am văzut la premiera de gală a filmului „Poziţia copilului“, care a avut loc luni seară la Teatrul Naţional din Bucureşti.
Cu aproape o oră înaintea începerii proiecţiei, spectatorii formaseră deja o coadă respectabilă la intrarea teatrului. Aveau să vină peste 1.300, astfel încât Sala Mare a TNB s-a umplut până la refuz, iar unii au stat inclusiv în picioare. Dar nu doar numărul mare al spectatorilor a fost impresionant, ci şi aşteptările pozitive ale lor. Iar acestea nu veneau numai din faptul că lungmetrajul a câştigat Ursul de Aur la Festivalul de la Berlin, ci şi din încrederea pe care o aveau în Călin Netzer, după filmele bune pe care le-a făcut până acum („Maria“ şi mai ales „Medalia de onoare“).
De exemplu, Victor Rebengiuc, protagonistul peliculei „Medalia de onoare“, mi-a mărturisit: „Aştept să mă bucur. Călin Netzer ştie să povestească frumos şi sunt sigur că va fi un film care să mă emoţioneze şi care să-mi placă“. Regizorul Laurenţiu Damian, singurul membru al juriului CNC care a dat o notă bună scenariului în 2010, când lungmetrajul a fost picat, avea acelaşi entuziasm înainte de proiecţie: „Mă aştept să văd un film foarte sincer, un film dens, un film dramatic, nu îngroşat dramatic“.
Pe covorul roşu din faţa Teatrului Naţional au păşit, cu aceleaşi sentimente pozitive care li se citeau pe chip, Principele Nicolae al României şi Principesa Eleonore de Schaumburg-Lippe, sopranele Angela Gheorghiu şi Leontina Văduva, regizorii Nae Caranfil şi Marian Crişan, actriţele Ana Ularu şi Ada Condeescu, Cristian Ţopescu sau sportivii Ivan Patzaichin şi Alina Dumitru.
EMOŢIILE DE LA BUCUREŞTI
Dacă atmosfera generală a publicului era entuziastă şi relaxată, nu la fel de relaxaţi erau regizorul Călin Netzer şi actorii din filmul său.
Luminiţa Gheorghiu, actriţa principală a lungmetrajului, mărturisea că, dacă la Berlin nu a avut deloc probleme cu emoţiile, la Bucureşti acestea au năpădit-o de-a dreptul: „Este primul contact cu publicul nostru, cu oamenii pe care-i întâlnim pe stradă. Aici trăim, aici muncim. Întotdeauna când sunt premierele aici, acasă la noi, am foarte mari emoţii, pentru că trebuie să mă întâlnesc cu oamenii pe stradă şi să mă pot uita în ochii lor şi să spună «Bine c-aţi făcut filmul!».“
„Sunt curios să revăd pelicula, cu public în sală, ca să surprind reacţii, să văd cum vor primi anumite scene, anumite replici şi momente“, a declarat Florin Zamfirescu, care joacă rolul soţului Luminiţei Gheorghiu, în film.
UN FILM FĂCUT CU CHINURI
Călin Netzer, dincolo de emoţii, era urmărit şi de demonii personali cu care s-a confruntat realizând acest film. „În timpul filmărilor, m-am chinuit foarte mult, a fost foarte greu. Ţin minte că la un moment dat chiar am vrut să opresc filmările. Am vorbit cu Ada Solomon şi i-am cerut să mă înlocuiască cu altcineva. Am trecut cu greu peste anumite momente, adică mi-a fost mult mai dificil decât îmi imaginam. Teama declarată era de eşecul artistic al filmului. Sub acest pretext, însă, se afla greutatea mărturisirii unei relaţii personale – cu părinţii, cu mama“, mi-a povestit Călin Netzer, în foaierul Teatrului Naţional.
Pentru producătoarea filmului, Ada Solomon, dificultăţile au fost de altă natură decât cele cu care s-a confruntat regizorul: cu greu a reuşit să rezolve problemele financiare, pentru ca „Poziţia copilului“ să poată fi dus la bun sfârşit. Ea mi-a vorbit despre cât de dificil e totuşi să faci film în România, în ciuda succesului internaţional al cinematografiei româneşti din ultimii ani. Ada Solomon observa cu tristeţe că structurile din străinătate (fondurile europene sau fundaţiile străine) înţeleg şi susţin mai bine filmele noastre decât instituţiile autohtone: „Din păcate, nu avem o autoritate care să înţeleagă unde este cinema-ul ca artă. Nu au cunoştinţele, nici competenţele şi nici măcar dorinţa de a învăţa. Mă refer la Centrul Naţional al Cinematografiei. Nu există o strategie, nu există o contrucţie coerentă. Dacă cineva întreabă «care este programul pe care se axează activitatea CNC», primeşte de fiecare dată acelaşi răspuns: «am luat atâtea premii, am finanţat atâtea filme». «Am mărit producţia la hectar» - ăsta e răspunsul perpetuu. Or, nu e vorba de cincinalul în patru ani şi jumătate, ci de strategii de dezvoltare.“
O POVESTE PROFUNDĂ ŞI BULVERSANTĂ
Aşteptările publicului venit luni seară la Teatrul Naţional au fost răsplătite de un film complex, care are şi analiză psihologică a raporturilor dintre părinţi şi copii, şi observaţie socială, a realităţilor din România de astăzi, şi dramă. Totul, pus în pagină nuanţat, cu fineţe şi fără caricaturizări sau înnegriri forţate. Şi, în plus, beneficiind de un joc actoricesc de zile mari.
Personajul principal este Cornelia (Luminiţa Gheorghiu), o mamă bogată şi influentă, care-şi sufocă fiul, Barbu (Bogdan Dumitrache), în dorinţa de a-l proteja. Acesta, deşi bărbat în toată firea, este strigat în continuare de mamă „Cuculeţ“. Destul de infantil şi iresponsabil altfel, Barbu are tot felul de revolte faţă de tutela părintească şi încearcă să scape de statutul de „băiatul mamii“. Drama relaţiei dintre cei doi se acutizează după ce Barbu omoară cu maşina un copil, iar mama face toate demersurile să-şi scoată fiul basma curată. Aici vedem, în toată splendoarea sa, o Românie a corupţiei şi a traficului de influenţă. Finalul este însă încărcat de emoţie, iar personajele trec printr-o formă de ispăşire.
După terminarea proiecţiei de gală a filmului „Poziţia copilului“, publicul a aplaudat îndelung. Mulţi spectatori erau tulburaţi, iar unii aveau lacrimi în ochi.
Interviu cu Ada Solomon, producătorul filmului "Poziţia copilului"
Se încarcă comentariile...
