Luminiţa Gheorghiu: „Îmi doresc ca, pe viitor, să joc roluri negative“
0
Premiera filmului „Poziţia copilului“, care a avut loc aseară la Teatrul Naţional din Bucureşti, i-a adus faţă în faţă pe cinefilii români cu actorii din filmul câştigător al Ursului de Aur. Luminiţa Gheorghiu, actriţa care interpretează rolul principal în film, a păşit cu emoţie pe covorul roşu din faţa Teatrului gândindu-se la reacţia pe care o va stârni „Poziţia copilului“ în rândul publicului din România.
„Adevărul“: Cum credeţi că o să fie primit filmul câştigător la Berlin de publicul din România?
Nu ştiu, de aici vin şi emoţiile mele atât de mari. Este primul contact cu publicul nostru, cu oamenii pe care-i întâlnim pe stradă. Aici trăim, aici muncim. Am fost întrebată, înainte de a pleca la Berlin, dacă am vreo emoţie apropo de vreun premiu. Nu m-am gândit la niciun premiu – bine c-a venit. Întotdeauna când sunt premierele aici, acasă la noi, am foarte mari emoţii, pentru că trebuie să mă întâlnesc cu oamenii pe stradă şi să mă pot uita în ochii lor şi să spună «Bine c-aţi făcut filmul». (...) Trebuie să-i atragem în sala de cinema în număr cât mai mare. Poveştile pe care le spun cineaştii noştri de ani de zile sunt acestea triste, însă ei n-au nicio vină. Eu stau şi mă întreb: câţi ani am stat şi ne-am uitat noi la filmele neorealismului italian, care nu erau dulci deloc? Dar ne-am uitat, pentru că erau ale altora.
Acum sunteţi sigură că, după acest film, întâlnindu-vă cu oamenii pe stradă, veţi primi priviri admirative?
Nu sunt sigură niciodată. Nu am cum să fiu sigură. Poveştile pe care le spun cineaştii noştri de ani de zile sunt acestea triste, nu are nimeni nicio vină. Eu îi înţeleg pe români, dar tot mereu spun: câţi ani am stat noi, cei de vârsta mea, şi ne-am uitat la problemele din filmele neorealismului italian, care nu erau dulci deloc? Dar ne-am uitat, pentru că erau ale altora. Problemele astea sunt grele, că-s ale noastre.
Cum este saltul, în timp, e-adevărat, de la personajul ţărăncii din „Moromeţii“ la femeia influentă din „Poziţia copilului“?
De la „Moromeţii”, în tot ce-am mai jucat, fie că au fost partituri mai mari sau mai mici, a fost exerciţiu după exerciţiu, după exerciţiu. Şi se adună. Se scriu puţine roluri pentru femei, eu tot am dat-o ca exemplu pe Judi Dench, care joacă de nu mai poate şi are o vârstă respectabilă şi o invidiez. Acolo există scenarii pentru femei de o vârstă mai puţin tânără. (...) Este foarte bine că am avut parte de asemenea partitură. Îmi doresc ca, pe viitor, să joc roluri negative.
Bine, şi aici (n.r. - în filmul „Poziţia copilului“) e şi pozitiv, şi negativ.
Da, dar îmi doresc încă şi mai!
Aţi declarat la un moment dat că trebuie să munceşti ca pentru nota 10 şi să te aştepţi, poate, la un 9. Sunteţi mulţumită de interpretarea pe care aţi făcut-o în „Poziţia copilului“?
Poate o să mă credeţi, poate că nu. Eu vă spun: e foarte puţin să vezi un film doar de două ori, cum l-am văzut până acum. Ştiu că filmare mi s-a părut că lucrurile au ieşit bine, pentru că scenele au fost realizate pas cu pas. Însă când le pui într-un întreg şi vine regizorul cu foarfeca lui şi „taie”, trebuie să stau şi să mă uit la Luminiţa şi să văd ce-a făcut din Cornelia”. Încă o dată vă spun: la filmare mi s-a părut bine. Dar staţi puţin, că trebuie să mă uit...!
„La fel aş face şi eu pentru fetele mele“
Privind prin prisma personajului Cornelia, o mamă care ar face orice-i stă în putinţă să-şi salveze fiul de la închisoare, Luminiţa consideră că la fel ar face aproape orice mamă din lume. „Chiar astăzi m-a întrebat una din fetele mele dacă eu aş face acelaşi lucru pentru ele şi am spus că da. Dar, din punctul meu de vedere, nu s-ar ajunge până acolo, pentru că nu aş admite eu, ca mamă, oricât mi-aş dori să-mi ajut copiii, să devină atât de dependente de mine şi să mă părăsească, aşa cum Barbu o părăseşte pe Cornelia, atunci când se vede cu sacii suiţi în căruţă“, a declarat actriţa.
Se încarcă comentariile...
