Tudor Chirilă şi Iarina Demian; „În lumea pe dos în care trăim e greu să creezi o echipă“

Tudor Chirilă deţine rolul principal în spectacolul „O lume pe dos“, regizat de Iarina Demian la Teatrul de Comedie din Bucureşti.Iarina Demian revine pe scenă şi în calitate de actriţă, în spectacolul care are programate reprezentaţii astăzi şi sâmbătă, de la ora 19.30, la Sala Studio.

Adevărul: Despre ce este vorba în spectacolul „O lume pe dos"?

Iarina Demian: Sunt trei piese într-un act, din dramaturgia americană. Cele mai bune dintre cele mai bune, dintr-un volum în care sunt...

Citiţi şi:

Bucureşti: Premierele teatrale la început de an
Bucureşti: George Mihăiţă a inaugurat "Sala Nouă" a Teatrului de Comedie

Tudor Chirilă: ...cele mai bune piese într-un act. Este un stil mai puţin dezvoltat la noi, dar foarte dezvoltat în America.

Iarina Demian: La noi nu prea se mai pun piese într-un act, pentru că sunt foarte scurte. Noi am adunat trei sub o umbrelă, cu un titlu pe care l-am dat eu, „O lume pe dos". Este vorba despre mesaje interesante, despre teme existenţiale, despre singurătate şi despre victimele acestei singurătăţi. Cred că cea mai gravă boală a omenirii este singurătatea. Cele trei piese sunt, fără îndoială, un gen tragicomic. Au momente de zâmbet, dar şi momente foarte triste. Cele mai mari comedii ale lumii au în ele un substrat trist.

Tudor Chirilă: Eu cred că dacă ai citi pentru prima oară aceste texte, ai râde în hohote. E invers drumul. Tendinţa iniţială este să râzi, şi apoi pleci foarte îngândurat. Caracterele personajelor sunt foarte puternice, fie că este vorba de o nebună psihopată, fie că este vorba despre un dirijor la apogeul carierei sau despre un cuplu aparent foarte sigur pe sine. Din spatele acestor caractere puternice transpare această temă recurentă, singurătatea. Dacă pleci doar râzând, înseamnă...

Iarina Demian: ...că nu e bine...

Tudor Chirilă: ...că ai privit cumva superficial spectacolul sau că noi am jucat prost în seara aia.

Iarina Demian: Nu e vorba de jucat prost, e mai mult decât atât.

Tudor Chirilă: Glumesc...

Adevărul: Cine a descoperit piesele?

Iarina Demian: Tudor mi-a dăruit un volum pe care l-a adus din Singapore.

Tudor Chirilă: M-am dus la Singapore să-mi cumpăr haine şi am sfârşit cinci ore într-o librărie.

Iarina Demian: A găsit acest volum despre care a ştiut sigur că o să ne intereseze.

Tudor Chirilă: Am cumpărat de acolo toate volumele care mi-au schimbat viaţa în ultimii doi ani.

Adevărul: Şi ce titluri sunt?

Tudor Chirilă: Sunt două cărţi de scenarii ale lui Syd Field (scenarist american, n.r.), apoi aceste 80 de piese într-un act, foarte frumoase, americane, cu autori ca Eric Bogosian, Edward Albee, Arthur Kopit, Tennessee Williams, Kobo Abe. Acolo i-am găsit şi pe aceşti Christopher Durang, A. R. Gurney jr şi Terrence McNally, cărora le jucăm piesele.

Iarina Demian: Prima piesă, care este extrem de spectaculoasă şi foarte importantă pentru spectacol, „Preludiu şi Liebestod" se desfăşoară toată pe muzica lui Wagner. Este monologul interior al unui dirijor, pe care îl are în timpul unui concert. El are în faţă publicul care a venit la spectacol, şi la care se uită ca la orchestra lui, iar în spatele său, publicul imaginar. Este un dirijor dur, flegmatic, narcisist, formidabil, are totul în viaţă, are o nevastă superbă, doi copii, e şi bisexual. A încercat tot. Ar trebui să fie fericit. Şi la sfârşitul piesei face ceva şocant. Eu sper ca lumea să plece emoţionată de la teatru.

"Tudor spune că personajele sunt dure. Eu cred că piesele sunt dure. Cred că cel mai tragic lucru este să trăieşti lângă cineva şi să fii singur."

Iarina Demian regizor

Regizor şi actor, cu bune şi rele

Adevărul: Doamnă Iarina Demian, care sunt punctele tari şi punctele slabe ale actorului Tudor Chirilă?

Iarina Demian: Tudor e încăpăţânat şi pot să vă spun că şi eu sunt. Dar e şi un mare profesionist. În momentul în care intră într-un spectacol, deja e o marcă pusă şi asta mă bucură foarte tare. Un actor învaţă toată viaţa şi uneori scoate lucruri foarte bine, alteori mai puţin bune. Dar noi putem să vorbim aici de la o ştachetă în sus. Sigur, cred că marele lui defect este că face prea multe. Culmea este că se şi concentrează şi nu admite să nu le facă bine. E perfecţionist, dar, la un moment dat, e nevoie de acumulare şi e nevoie să te depărtezi un pic.

Adevărul: Tudor, poţi face o evaluare asemănătoare?

Tudor Chirilă: La regizorul Iarina Demian mi se par foarte importante coerenţa viziunii şi un fel de tenacitate extraordinară de a urmări o viziune asumată. E foarte important ca cei din jurul tău să nu te dezechilibreze, pentru că tu, fiind foarte stăpân pe viziunea ta, le dai încredere actorilor. Calitatea unui regizor mare este să ştie ce vrea de la început. La defecte şi eu îi reproşez încăpăţânarea, dar poate face parte dintr-un soi de tenacitate.

Datorită experienţei de viaţă şi experienţei profesionale ea refuză să se adapteze unei lumi comentabile. Lucru care poate fi interpretat ca o lipsă de tact, de multe ori. Atunci când încerci să fii coerent cu principiile tale e posibil să fii interpretat într-o lume dementă ca a noastră şi pe dos, ca un om intolerant şi nebun. Ăsta poate fi un defect, în lumea în care trăim. O altă calitate este că, fiind un actor, nu abandonează niciodată un actor. Nu e genul de regizor care să folosească actorul ca decor, pentru că ştie să se pună în locul lui. Crede că teatrul se face cu actori şi teatrul de imagine este doar o sintagmă care nu traversează timpul.

"O calitate poate fi un defect într-o lume pe dos."

Tudor Chirilă actor

Tudor Chirilă, alături de mama sa, Iarina Demian 

Publicul lui Tudor Chirilă

Adevărul: La spectacolele de acum câţiva ani, venea să te vadă un public cu vârsta cuprinsă între 18-20 de ani. Crezi că acest public a crescut o dată cu tine şi vine să îl vadă acum pe actorul Tudor Chirilă şi nu pe vedeta Tudor Chirilă?

Tudor Chirilă: Nu cred că trebuie să înaintezi în vârstă ca să faci asta. Cred că ţine de educaţia ta ca spectator, de mic. Şi la 16 ani poţi să te duci să-l vezi pe actorul Tudor Chirilă. Am văzut, chiar şi pe internet, că lumea mă acuză de apropierea de puştii ăştia de liceu. De parcă lumea nu le dă dreptul la profunzime. De parcă dacă ai 16 ani nu poţi să fii profund. Eşti copil, dar eşti şi sensibil, şi poţi să fii şi profund şi să fi citit mai mult decât oameni de 25-26 de ani, pe care doar experienţa de viaţă să-i fi pus în faţa celor de 16 ani.

La 23 de ani, eram un actor mai puţin experimentat, dar dorinţa mea şi posibilitatea mea de a face roluri importante exista şi atunci; pentru că dacă faci un Romeo bun, numai la 20 de ani poţi să-l faci. La 30 de ani nu mai joci Romeo. Nu mai poţi recompune prospeţimea aia. Am revăzut „The Reader", filmul cu Kate Winslet, şi mă uitam cum un adolescent de 15 ani simţea primii fiori ai sexului. Mă uitam la el cu nostalgie şi îmi spuneam că asta nu o să mai simţim niciodată.

„S-a terminat cu boemia în artă!"

Adevărul: Tudor, tu nu vrei să ieşi de la Teatrul de Comedie, să joci pe alte scene, din Bucureşti sau din ţară?

Tudor Chirilă: Eu nu cred neapărat în teatre, ci în întâlniri - cu regizori sau cu alţi actori. Mărturisesc că am chef de alţi actori. Mi-aş dori să joc cu Andreea Bibiri, o actriţă care îmi place foarte mult. Îmi plac mulţi actori de la Bulandra şi din alte teatre. Eu nu mă văd în teatre, eu mă văd în proiecte şi nu contează unde sunt. E important să schimbi şi să joci cu actori excelenţi, pentru că ei te ridică.

Iarina Demian: Eu cred foarte mult şi în echipă. Lev Dodin (regizor rus n.r.) are o echipă permanentă. Într-o echipă creată, ştii de unde să-i iei pe actori, ştii ce potenţial au ei. Ştii cum să-i transformi. E foarte important să transformi un actor. Lumea l-a văzut într-un fel şi tu îl arăţi altfel.

Tudor Chirilă: În lumea pe dos în care trăim, în care actorul trebuie să suplimenteze un salariu penibil de la stat cu alte colaborări, e greu să creezi o echipă. Dacă ai să le dai 2.500 de euro pe lună poţi să-i ţii.

Iarina Demian: Eu înţeleg foarte bine ce spui tu şi sunt de acord, dar există o limită a tuturor lucrurilor. Sunt actori care au plecat din distribuţia mea din „Biloxi Blues" pentru că filmul a fost mult mai tentant. Şi au primit şi mai mulţi bani!

Dar, în momentul în care ai repetat trei săptămâni cu un colectiv de oameni, nu poţi să-ţi permiţi să pleci, tocmai când oamenii ăia s-au obişnuit cu tine. Ca să vină altul trebuie s-o iei de la început. Asta înseamnă că eşti imoral. Am văzut şi actori care se prostituează săracii, fac nişte reclame oribile, dar alţii care nu au bani şi nu se duc să facă aceste reclame. Tot timpul spuneţi aşa: „tinerii, săracii, n-au!" Tinerii, săracii, nu au nici caracter. După cum foarte mulţi vârstnici n-au caracter. Suntem obişnuiţi să-i luăm pe tineri şi să le iertăm toate păcatele... Nu fac generalizări acum. Eu îi iubesc foarte mult pe cei tineri şi am ajutat foarte mulţi, pentru că eu nu părăsesc niciodată actorul.

Dacă nu e atât de bun pe cât crede, încerc să-l fac bun şi nu-l las niciodată să-l vadă lumea prost. Recunosc acum că Tudor, de data asta, deşi avea şi concerte, a avut zile când a plecat după repetiţia mea, la ora 16.00, a luat un avion, a zburat, a cântat şi s-a întors la 6 dimineaţa. La ora 10.00 era la repetiţii, fără să întârzie. Le-am spus: „fraţilor, nu că am eu o legătură de sânge, nu că e băiatul meu, dar jos pălăria!".

Tudor Chirilă: Cea mai nasoală zi a fost aşa. Am avut repetiţii, apoi am zburat să cânt la Cluj, m-am întors la 6 dimineaţa, am repetat, m-am întors acasă, poate am dormit, nu mai ştiu, apoi am plecat la Timişoara, am cântat, m-am întors, am repetat, am terminat repetiţia şi apoi a venit un prieten şi m-a dus la Piteşti, unde am cântat. Apoi am zăcut vreo două zile. Noi voiam să ieşim în două luni jumătate cu acest spectacol, „O lume pe dos". Şi nu puteam să tergiversăm. Nu mi-am încurcat colegii din trupă şi nici pe cei din distribuţie. Gata, eu cred că s-a terminat cu boemia în artă! Arta are, în subsidiar, management.

Adevărul: Ce se întâmplă dacă zaci o săptămână? Nu ţi-e teamă pentru sănătatea ta?

Tudor Chirilă: Nu, că am grijă de sănătatea mea. Eu înot foarte mult, am două ore pe zi în care sunt la sală şi fac cardio, mănânc destul de OK, nu mănânc greu, stomacul meu nu trebuie să muncească foarte mult cu sarmale şi cu porc. Şi, până la urmă, sănătatea vine şi din creier. În acelaşi timp, încep să-mi dau seama că dacă încerci să faci prea multe lucruri în acelaşi timp nu prea merge.

Adevărul: Pentru ce mari roluri din dramaturgia universală îl vedeţi pregătit pe Tudor Chirilă? În ce îşi poate pune toată revolta, toată tristeţea şi toată maturitatea? Vorbeaţi despre Romeo.

Tudor Chirilă: A, nu. Eu îl uram pe Romeo din copilărie, mi-aş fi dorit să-l joc pe Mercuţio.

Iarina Demian: Tudor poate să facă compoziţie foarte bine. De fapt, primul premiu la UNITER l-a luat pe compoziţie, cu rolul Malvolio din „A douăsprezecea noapte". Şi sper să fie şi altele. Dar, Tudor poate să facă foarte multe lucruri. Un rol extraordinar, tot de compoziţie îl are la Teatrul de Comedie: Axenti Ivanovici, în spectacolul „Ferdinand al VIII-lea Regele Spaniei", după Gogol. Ar putea să joace, dar mai târziu, „Omul din la Mancha". Ar putea să facă şi un Hamlet.

Tudor Chirilă: Trebuie să acumulez mult pentru rolurile astea.

Iarina Demian: Ar putea să joace şi teatru romantic. Să mă întorc la „Intrigă şi iubire", al lui Schiller. Şi cred că lumea are nevoie de teatru romantic sau în Bulgakov. Sau într-o dramatizare după Dostoievski, pe Raskolnikov, din „Crimă şi pedeapsă".

Tudor Chirilă: Mai mult Ivan, din „Fraţii Karamazov" mi-ar plăcea să joc.

Adevărul: Ca regizor sunteţi mai mult dispusă să vă schimbaţi viziunea dacă ideile vin de la fiul dumneavoastră, decât în cazul în care aţi lucra cu alţi actori? Sunteţi mai înclinată spre concesii decât în cazul în care aţi lucra cu alţi actori?

Iarina Demian: Nu sunt înclinată spre concesii niciodată dacă ştiu că am dreptate, şi, în acelaşi timp, sunt foarte de acord să primesc ceva de la cei cu care lucrez sau de la Tudor, atunci când ştiu că este spre binele spectacolului sau spre ceea ce gândesc eu. Nu sunt o dictatoare, cum am întâlnit eu în viaţa mea dictatori. Mi se pare că, până la urmă, lucrul cu actorul trebuie să fie un dialog frumos, care să le rămână şi lor, şi ţie, şi care să îi îmbogăţească în viaţă.

Actorii vin de multe ori cu lucruri interesante şi importante care îţi completează propriile idei. Iar Tudor, în special, are mult prea multe idei, în general. El ştie că e o boală a lui şi pozitivă, dar care îi face şi foarte mult rău. Dar aşa e zodia lui, el nu are cum să facă altfel şi mi-am dat seama că nu are rost să-l schimb din făgaşul lui. Din punctul meu de vedere, sentimental, îi spun din când în când că e puţin prea mult ce face. Sunt lucruri pe care le face bine, dar eu mă gândesc şi la sănătatea lui.

Adevărul: Reveniţi pe scenă după o perioadă în care nu aţi mai jucat. De ce acum?

Iarina Demian: Din 2004 nu am mai jucat. S-a scos un spectacol în care jucam şi pe urmă n-am mai insistat să-l joc, nici nu mi s-a propus ceva care să mă intereseze. Şi am trecut la regie mai demult, din 2000 şi am jucat în piesele mele. Probabil că, atrăgându-mă atât de tare acest lucru nou, în care mi-am pus speranţa ca un om tânăr, cumva mi-a ajuns. Undeva, în mine, simţeam că mi-am pierdut identitatea. Acum, şi Tudor m-a influenţat în sensul ăsta, mi-a spus că vrea să joc din nou.

Teatrului îi datoram această revenire şi mi-o datoram şi mie. Voiam să văd dacă mai sunt în stare. Cineva spunea că dacă abandonezi teatrul, te părăseşte şi el pe tine. Nu este adevărat.

"Îmi pare rău pentru studenţii care ne întreabă de ce nu pot intra şi ei în sală, chiar şi în picioare. Este o sală de doar 50 de locuri şi se joacă chiar şi pe culoarul pe care ar putea sta. Tehnic, nu este posibil."

Tudor Chirilă actor