Top zece oameni diabolici

Reunind mai multe date şi liste de-a lungul timpului, Jamie Frater de la „Listverse“ a realizat o clasificare a celor mai răi oameni dintre răi. Copiii au fost excluşi din cauza comparaţiei neconcludente cu răutatea de natură adultă.

10. Delphine LaLaurie

LaLaurie a fost o acolită socialistă sadică ce a trăit în New Orleans, iar casa ei era o cameră a ororilor. Pe 10 aprilie 1834, un incediu a izbucnit în incinta bucătăriei din conac şi pompierii au salvat doi sclavi înlănţuiţi de un cuptor. 

Se pare că exact ei provocaseră focul pentru a atrage atenţia. Surpriza adevărată a apărut abia mai târziu, când cei doi scalvi i-au condus pe pompieri în pod: peste o sută de alţi sclavi desfiguraţi şi plini de răni erau încătuşaţi de pereţi sau podele. Unii dintre ei fuseseră cobaii unor experimente medicale odioase. 

Un bărbat părea că a luat parte ca subiect la o schimbare bizară de sex, o femeie era prinsă într-o cuşcă mică cu articulaţiile rupte şi reorganizate astfel încât să arate ca un crab uman şi o altă femeie avea atât membrele superioare cât şi cele inferioare înlăturate, iar peticele de piele tăiate într-o mişcare circulară pentru a semăna cu o omidă. 

Câţiva dintre ei avusesseră gurile cusute şi în consecinţă au murit de foame, în timp ce alţii aveau mâinile cusute de diferite părţi ale corpului. Cei mai mulţi au fost descoperiţi decedaţi, iar cei care erau încă în viaţă se rugau să fie ucişi, pentru a scăpa de durerea cumplită. LaLaurie a dispărut înainte de a fi adusă în faţa justiţiei şi nu a fost niciodată găsită.

9. Ilse Koch

Cunoscută ca „Târfa din Buchenwald“ din cauza brutalităţii sadice pentru prizonierii săi, Ilse Koch a fost măritată cu un alt nazist rău, care a servit în organizaţia militară nazistă SS, Karl Otto Koch, dar l-a lăsat în penumbră pe acesta prin dispreţul depravat, inuman pentru viaţă care în cele din urmă a reprezentat marca personală. S-a folosit de sexualitatea îndrăzneaţă cutreierând goală pe câmpuri, cu un bici şi dacă vreun bărbat îi arunca doar o privire, îl lovea pe loc. 

Cea mai infamă acuzaţie împotriva lui Ilse Koch a fost aceea că făcea o selecţie printre partenerii de pahar, cu tatuaje interesante, pentru a-i omorî, ca să transforme pieile lor în candelabre destinate casei sale (deşi, din păcate, nu s-a găsit nicio dovadă a acestor lămpi). După război, a fost arestată şi a petrecut majoritatea timpului în închisoare din cauza unui număr variat de acuzaţii, în final spânzurându-se în celulă în 1967, aparent măcinată de vină.

8. Shirō Ishii

Ishii a fost un microbiologist şi generalul locotenent al Unităţii 731, o grupare care utiliza armamentul biologic al Armatei Imperiale Japoneze din timpul celui de-al Doilea Război Sino-Japonez. S-a născut în fostul sat Shibayama din districtul Sanbu în prefectura Chiba, şi a studiat medicina la Universitatea Imperială din Kyoto. În 1932, a început experimentele cu arme biologice ca proiect secret al armatei japoneze. În 1936, a fost formată unitatea 731. 

Ishii a construit un mare areal, cu mai mult de 150 de clădiri întinse pe şase kilometri pătraţi, la marginea oraşului Harbin din China. Unele din multele atrocităţi comise de Ishii, şi altele sub comanda lui din unitatea 731 se rezumau în principal la: secţionarea oamenilor vii (inclusiv femei gravide care au fost lăsate chiar de doctori), prizonierii aveau articulaţiile amputate şi reataşate altor părţi ale corpului, unii prizonieri aveau porţiuni ale corpului îngheţate şi apoi lăsate să se decongeleze, pentru a le fi studiată cangrena netratată rezultată. 

Oamenii au fost folosiţi şi ca cei pe care se testau grenadele sau aruncătoarele de flăcări. Prizonierii erau injectaţi cu boli, sub formă de vaccin, pentru a studia efectele. În schimb pentru analizarea consecinţelor bolilor virale netratabile, femeile şi bărbaţii închişi au fost în mod deliberat infectaţi cu sifilis şi gonoree prin viol. Fiindu-i garantată imunitatea de Autorităţile Ocupaţiei Americane la sfârşitul războiului, Ishii nu a petrecut nicio secundă în închisoare pentru crimele sale şi a murit la vârsta de 67 de ani, de cancer la gât.

7. Ivan al IV-lea al Rusiei

Ivan al IV-lea al Rusiei, de asemenea cunoscut şi ca Ivan cel Groaznic, a fost Marele Duce al Moscovei, din 1547 până în 1553, şi a fost primul conducător al Rusiei care şi-a luat titlul de Ţar. În 1570, Ivan a avut convingerea fermă că elita oraşului Novgorod plănuia să meargă în Polonia şi a condus o armată pe 2 ianuarie pentru a-i opri. 

Soldaţii lui Ivan au construit ziduri de-a lungul perimetrului oraşului cu scopul de a-i opri pe locuitori să scape. Între 500 şi 1000 de oameni erau adunaţi zilnic de trupe, apoi torturaţi şi ucişi în faţa lui Ivan şi a fiului său. În 1581, Ivan a bătut-o pe nora lui însărcinată pentru că a purtat haine indecente, provocându-i un avort. Fiul său, numit şi Ivan, aflând de această întâmplare, a pornit o ceartă cruntă cu tatăl său. Ivan şi-a lovit fiul în cap cauzându-i moartea (accidentală) a fiului.

6. Oliver Cromwell

Cucerirea Cromwelliană a Irlandei (1649-53) se referă la redobândirea Irlandei de forţele din parlamentul englez, conduse de Oliver Cromwell, în timpul Războaielor celor Trei Regate. Consecinţa acestei cuceriri (pentru a îndepărta autoritatea catolică) a fost moartea a 200.000 de civili din cauza foametei şi bolii legate de război, şi capturarea a 50.000 de irlandezi ca sclavi. 

Cromwell i-a considerat pe catolici ca fiind eretici prin urmare cucerirea irlandeză a fost o cruciadă modernă zilnică pentru el. Amărăciunea cauzată de „cucerirea” cromwelliană a fost o sursă puternică de naţionalism irlandez din secolul XVII până mai târziu. A murit în 1658 şi a fost atât de urât încât în 1661 a fost exhumat şi i s-a făcut o execuţie postum, corpul lui fiind atârnat în lanţuri la Tyburn, apoi dezmembrat şi rămăşiţele sale au fost aruncate într-o groapă, iar capul expus pe un stâlp în afara Wesminster Hall pentru următorii 24 de ani.

5. Jiang Qing

Jiang Qing a fost soţia lui Mao Tse-tung, dictatorul comunist al Chinei. Printr-o manipulare dibace, a reuşit să atingă cea mai înaltă poziţie de putere în cadrul partidului comunist (aproape de a fi preşedinte). Se crede că a fost forţa de conducere principală din spatele Revoluţiei Culturale Chineze. În timpul Revoluţiei Culturale, mare parte din activitatea economică a fost întreruptă şi multe clădiri, artefacte, anirichităţi, cărţi şi tablouri antice au fost distruse de Gărzile Roşii. 

Cei zece ani de Revoluţie Culturală au adus de asemenea sistemul educaţional în prag de suspendare virtuală şi mulţi intelectuali au fost trimişi la închisoare. Milioane de oameni din China au avut în mod repetat anulate drepturile umane de-a lungul Revoluţiei Culturale şi mult mai mulţi au fost deportaţi în mod forţat. Estimările din diferite surse vestice şi estice ale numărului morţilor fluctuează între 500.000 şi 3 milioane de decedaţi. Alţi 36 milioane au fost persecutaţi.

4. Pol Pot

Pol Pot a fost liderul khmerilor roşii (reprezentanţii partidului comunist din Kampuchea în Cambodgia, partid aflat la putere între 1975 şi 1979) şi prim-ministrul al Cambodgiei, din 1976 până în 1979, fiind principalul lider de la jumătatea anului 1975. În timpul conducerii sale, Pol Pot a impus o versiune extremă a comunismului agrar în care toţi locuitorii de la oraş au fost relocaţi la ţară pentru a lucra în ferme colective şi proiecte de muncă forţate. Efectul combinat de sclavism al muncii, malnutriţie, servicii medicale precare şi execuţii este estimat să fi omorât aproape două milioane de oameni din populaţia Cambodgiei, adică o treime. Khmerii Roşii au comis execuţii în masă în locuri speciale cunoscute drept Câmpurile Morţii, iar cei executaţi erau îngropaţi la grămadă în morminte comune. Pentru a economisi muniţie, execuţiile erau realizate prin utilizarea ciocanelor, lopeţilor sau bâtelor ascuţite de bambus.

3. Heinrich Himmler

Heinrich Himmler, arhitectul Holocaustului şi soluţiei finale, este considerat de către unii a fi cel mai mare criminal în serie al tuturor timpurilor. Dacă nu ar fi existat acest bărbat, holocaustul nu ar fi avut loc. A încercat să crească o rasă superioară cu trăsături nordice, rasa ariană. Planurile pentru puritatea rasială au fost încheiate de vanitatea lui Hitler de a lua mai degrabă decizii militare decât de a-i lăsa pe generalii săi să le ia, chiar dacă risca să încheie războiul prematur. Himmler a fost capturat după război. A încercat să negocieze fără a reuşi cu vestul şi a fost şocat de faptul că a fost tratat ca un criminal. S-a sinucis, înghiţind o pastilă de cianură.

2. Adolf Hitler

Adolf Hitler a fost numit cancelar al Germaniei în 1933, devenind „Führer“ între 1934 şi 1945. Până la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, politica lui Hitler de cucerire teritorială şi subjugare rasială a adus moarte a zeci de milioane de oameni, inclusiv genocidul a şase milioane de evrei, cunoscut acum ca Holocaustul. Pe 30 aprilie 1945, după lupte stradale intense, când trupele sovietice au fost observate la o depărtare de un bloc sau două de Cancelaria Reichului, Hitler a-a sinucis, prin împuşcare în timp ce muşca dintr-o pilulă de cianură. Hitler este mai presus de Himmler pe scala oamenilor răi pentru că s-ar fi putut opune implementării politicii lui Himmler.

1. Josef Stalin

Stalin a fost secretar general al partidului comunist în cadrul Comitetului Central al Uniunii Sovietice, din 1922 până la moartea sa, în 1953. Sub conducerea lui Stalin, Ucraina a suferit de foamete atât de intens încât este considerat de mulţi un act de genocid săvârşit de guvernul lui Stalin. Estimări ale numărului de morţi variază de la 2,5 milioane la 10 milioane. Foametea a fost cauzată de decizii administrative şi politice directe. Pe lângă foamete, Stalin a ordonat verificări în cadrul Uniunii Sovietice a oricărei persoane considerate a fi un inamic al statului. În total, estimările numărului de victime de sub regimul lui Stalin sunt cuprinse între 10 milioane şi 60 de milioane.