TNB şi Senatul Uniter, despre Ion Caramitru: „A fost curajos şi tenace. Credea în corectitudine şi în victoria ei“

Ion Caramitru (9 martie 1942 – 5 septembrie 2021), în rolul lui Hamlet

Ion Caramitru, care a murit, duminică seară, la 79 de ani, "a răsfrânt asupra întregii comunităţi a teatrului românesc propria sa strălucire de artist şi de reprezentant de elită al breslei". Personalitatea covârşitoare a artistului şi managerului Ion Caramitru a fost evocată, pe 6 septembrie, de Senatul UNITER.

"A plecat dintre noi  o personalitate unică a artei, culturii, istoriei contemporane. Un om de o mare forţă morală, un artist înzestrat cu talent multilateral, o conştiinţă puternică, de singulară anvergură, care a ştiut să perceapă timpul, să-l pătrundă şi să urmeze calea dreaptă. A ştiut să lupte pentru idealuri, să le materializeze, să le apere, să nu renunţe la principii. A ştiut să construiască pentru semeni. O prezenţă carismatică, seducătoare, irezistibilă, de o eleganţă plină de nobleţe. Dar, înainte de toate, un om, un lider, un constructor, un creator de uimitoare viziune. Principial, curajos, tenace, şi-a urmat fără să se abată, cu orice riscuri, convingerile. A avut un neobişnuit simţ al realităţilor prezente şi, mai ales, viitoare. 

A participat din tot sufletul la Revoluţia din 1989, sperând în realizarea idealurilor democratice. Dar foarte curând a simţit nevoia să se depărteze de formele în care aceste idealuri s-au distorsionat. N-a încetat, cu toate acestea, să acţioneze în  noile condiţii pentru a genera o restructurare a instituţiilor culturale în favoarea artistului şi a spiritului său creator. Disciplinat, riguros, cu mare putere de muncă şi cu ştiinţa şi stăruinţa lucrului bine făcut, se pregătea minuţios pentru fiece demers pe care şi-l propunea informându-se, documentându-se temeinic, până la detaliu. Cunoştea legile şi le privea în ansamblul legislaţiei europene, se pricepea să le conceapă, să le aplice adaptat la realităţile româneşti. A avut în vedere statutul artistului, stăruind şi izbutind să-l impună în calitatea lui de creator. A întemeiat, încă din 1990, UNITER-ul, Uniunea Teatrală din România, asociaţie de breaslă devenită model pentru lumea artistică. I-a dat un prestigiu internaţional prin activitatea lui personală şi prin aceea a colaboratorilor.

A răsfrânt asupra întregii comunităţi a teatrului românesc propria sa strălucire de artist şi dereprezentant de elită al breslei. A fost un excepţional ministru al culturii, competent, activ, eficient, devotat interesului naţional.

A fost curajos şi tenace. Convins că libertatea de a spune adevărul este unul dintre puţinele câştiguri ale Revoluţiei, nu s-a sfiit niciodată să discute deschis lucrurile sensibile şi să-i îndemne şi pe alţii să facă la fel. A avut o remarcabilă forţă interioară cu care s-a protejat de atacuri, nedând replică nici la jigniri mărunte, dar nici la cabale, convins că ele se sting din propria lor sterilitate, zădărnicie, reavoinţă. Credea în corectitudine şi în victoria ei.

Credea în Dumnezeu şi în izbânda binelui. S-a identificat cu interesul comun şi, deşi a fost extrem de dezamăgit de toate disfuncţiile, mizeriile, afacerile murdare, semnele decăderii şi necinstei, nu a abandonat propria sa stăruinţă de a a merge până la capăt în ceea ce putea să realizeze. Când se angaja în ceva se implica prin toată fiinţa şi cu toată puterea.

A fost un excepţional actor, regizor, director de teatru, sprijinitor al tinerilor artişti. A avut întotdeauna o deschidere specială pentru ei, dorind să-i promoveze, să-i impulsioneze, să-i călăuzească să aspire la cultură, măiestrie, temeinicie profesională. După cum a avut întotdeauna grija de a oferi actorilor maturi şi în vârstă condiţiile şi prilejul de a crea după impulsul şi dorinţa lor interioară. A dorit ca artiştii seniori să aibă un trai decent, să fie feriţi de umilinţa sărăciei, uitării şi desconsiderării. A urmărit ca profesioniştii de teatru să fie respectaţi după valoarea şi aspiraţiile lor. A realizat pentru ei, împreună cu echipa sa, lucruri fără precedent.

Plecarea lui Ion Caramitru lasă un gol imens ale cărui proporţii şi semnificaţii se vor vedea în timp. Abia atunci se va contura amplitudinea personalităţii sale, dimensiunile ei neobişnuite. Abia atunci se va releva dimensiunea reală a pierderii noastre…", se scrie într-un comunicat al Senatului UNITER.

""Dumnezeu să-i dea lumină, pace, odihnă, după frumuseţea sufletului său şi după toate realizările pe care le-a înfăptuit! Iar nouă, puterea de a le păstra şi a le duce mai departe", se arată în comunicatul UNITER.

"Veniţi la teatru când va trece totul"

TNB anunţă că începând de marţi, 7 septembrie, ora 11.00, publicul va avea acces în foaierul Sălii Mari a Teatrului Naţional doar pentru a semna în Cartea de condoleanţe.

Respectând dorinţa familiei actorului Ion Caramitru, sicriul cu trupul neînsufleţit nu va fi depus în foaierul TNB. Informaţiile despre ceremonia de înmormântare vor fi aduse la cunoştiinţă de îndată ce ne vor fi comunicate.

”Nimic din ce aparţine teatrului nu-mi e străin şi, până la urmă, fiecare om trebuie să facă ceva în viaţă de care să nu-i fie ruşine. Cea mai mare parte a lucrurilor pe care mi le-am propus ca actor, ca manager, ca ministru nu sunt lucruri de care să-mi fie ruşine”.

”…Scena caută să vă fure din realitate, măcar o secundă. O secundă lungă, cât o viaţă, care să vă trimită cu gândul în stradă, în cosmos, în voi înşivă, în viaţă şi chiar în moarte şi neant. Să vă scoată din obişnuit”.

”În momente de criză ale societăţii Teatrul joacă un rol fundamental : criza poate crea anticorpi, care să îndrepte lumea spre lucrurile mai sigure, iar cultura este unul dintre acestea. Bucuria sufletului şi a minţii într-o sală de teatru poate compensa supărările diurne, pentru că Teatrul rămâne pururi interesant, bogat, semnificativ şi cald. Indiferent de context, Teatrul se reface prin el însuşi. El nu va dispărea, va fi mereu în căutare”.

”Veniţi la teatru când va trece totul, când ne vom însănătoşi cu toţii, veniţi ca nişte copii care chiar nu ştiu nimic şi poate acuma s-au născut şi, convinşi că oglinda îşi respectă rostul, să urmăriţi spectacolul ca şi cum ar fi al vostru, al copilăriei voastre şi dus acasă în ghiozdan, să-l păstraţi cu sfinţenie în caietul de amintiri al adolescenţei. (Scris pentru azi, 27 martie 2020, inspirat şi din ce am scris în 2017)”.

Printre cei mai buni zece actori din lume care l-au jucat pe Hamlet

Teatrul Naţional ”I.L. Caragiale” anunţă cu profundă tristeţe pierderea celui care şi-a dedicat întreaga viaţă slujirii Teatrului românesc a ultimei jumătăţi de veac -  Ion Caramitru - actorul de mare talent, regizorul inspirat, manager eficient, actant politic cu o dreaptă coloană vertebrală, legislator cultural.

Va rămâne pentru totdeauna în istoria culturală a României ca directorul care a readus Teatrul Naţional ”I.L. Caragiale” din Bucureşti la forma arhitecturală iniţială transformându-l  într-o clădire de spectacol modernă, cu un număr record de săli, servind dorinţa marelui public de Teatru adevărat. Un ”Teatru Nou” pe care l-a slujit cu dăruire din 2005 încoace.

A condus din 1990 Uniunea Teatrală din România (UNITER), de care se leagă evenimente ca Festivalul Naţional de Teatru sau Gala Premiilor UNITER - adevărate sărbători anuale ale breslei.

A valorificat opera eminesciană  spunând-o, ca actor, ca nimeni altul, pe toate meleagurile româneşti şi pe meridianele lumii şi contribuind, ca Ministru al Culturii, la dăinuirea ei atât prin mijloace clasice, pe hârtie, cât şi prin mijloace digitalizate.

A fost unul dintre cei mai străluciţi interpreţi  ai teatrului lui Shakespeare, realizând creaţii memorabile,  fiind recunoscut printre cei mai buni zece actori din lume care l-au jucat pe Hamlet.

A jucat zeci de roluri pe scenă şi în filme, a înregistrat mii de minute de poezie şi de teatru radiofonic…

Iubea viaţa, respira Teatru, avea încă zeci de planuri pe care dorea să  le ducă la bun sfârşit…Ne doare mult că Timpul nu i-a mai dat răgaz!

Suntem alături de familia sa atât de greu încercată în aceste momente…

Dumnezeu să îl odihnească!

Reputat actor de teatru, film, radio şi televiziune, regizor, manager, ministru al Culturii între anii 1996-2000, director al Teatrului Bulandra între 1990-1993, Ion Caramitru deţinea funcţia de preşedinte al UNITER din anul 1990 şi pe cea de director general al Teatrului Naţional din Bucureşti din anul 2005.

S-a născut în 1942, la Bucureşti. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, clasa prof. Beate Fredanov, în 1964, când a şi debutat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, în „Eminescu” de Mircea Ştefănescu. Cele mai recente roluri au fost tot aici, în spectacolele Eduard al III-lea - rolul titular (2008), Prospero din Furtuna (2014), Shylock în Neguţătorul din Veneţia de Shakespeare (2019), mega-succesul Dineu cu proşti de Francis Veber (din 2012), precum şi în Ufo de Ivan Vyrypaev (2017) sau în spectacolul de teatru documentar "Jurnal de România.1989" (2020).

Cea mai mare parte a creaţiei actoriceşti a avut loc pe scena Teatrului L.S. Bulandra, între anii 1965 şi 2005, unde a dat naştere unor personaje de neuitat, între care Hamlet, remarcat dincolo de graniţele ţării. Pentru toată activitatea artistică legată de opera unuia dintre cei mai mari dramaturgi ai tuturor timpurilor, în 2016, Ion Caramitru a fost desemnat Ambasadorul Cultural Shakespeare în România, cu ocazia Anului Shakespeare – 400.

În paralel cu prodigioasa activitate de actor, a pus în scenă, în ţară şi în străinătate, zeci de spectacole (teatru, poezie, operă).

Între spectacolele pe care le-a regizat amintim:

Teatrul Bulandra: „Acasă” de David Storey (1992), „Forma mesei” de David Edgar (1991), „A treia ţeapă” de Marin Sorescu (1988). Teatrul Ţăndărică: „Bastiene şi Bastienne” de W. A. Mozart. Opera din Belfast: „Evgheni Oneghin” de P.I. Ceaikovski, „The Tragedy of Carmen”, versiunea lui Peter Brook după Bizet. Thèâtre du Signe (Japonia): „Neguţătorul din Veneţia” (2001), „Othello” (2004) de W. Shakespeare, „Macbett” de Eugène Ionesco (2002).

TNB: Noii infractori de Edna Mazia (2019), „Angajare de clovn” de Matei Vişniec (2016), „Magic Naţional” (2015), „Dumnezeu se îmbracă de la second – hand” de Iulian Margu (2014), „Anonimul veneţian” de Giuseppe Berto (2014), „Bârfe, zvonuri şi minciuni” de Neil Simon (2014), „Dineu cu proşti” de Francis Veber (2010), „Toţi fiii mei” de Arthur Miller (2009).

Carieră de excepţie răsplătită cu numeroase premii, între care: Premii de interpretare în Teatrul Românesc (1975, 1979, 1981, 1985), Premiul Revistei Cinema pentru interpretare (1976), Premiul Asociaţiei Cineaştilor, 1980, Premiul Special al Juriului pentru rolul principal din filmul “Luchian”, la Festivalul Naţional al Filmului, Costineşti, “Meritul Academic” acordat de Academia Română, 2012, Premiul Aristizza Romanescu al Academiei Române, 2013.

În 1995 a primit titlul de Ofiţer de Onoare al Ordinului Imperiului Britanic (OBE), pentru activitatea culturală româno-britanică şi a fost decorat de Regina Elisabeta a II-a, iar în 1997, titlul de Cavaler al Ordinului Literelor şi Artelor din Franţa. În 2000, i-a fost conferit Ordinul Pentru Merit al României în grad de Mare Cruce. A primit 5 titluri de Doctor Honoris Causa, al: Universităţii de Arte din Iaşi(2008), Universităţii Ovidius din Constanţa (2012), al Universităţii de Arte Audiovizuale ESRA din Skopje (2016), al  Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu, decembrie 2017 şi al Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău (2018).

În 2017 primeşte Ordinul Soarelui Răsare (Order of the Rising Sun, Gold Rays with Ribbon), cel mai important ordin japonez destinat cetăţenilor străini, acordat în numele Majestăţii Sale Împăratul Japoniei. Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler, 2017. Ultima recunoaştere publică a fost Premiul pentru promovarea operei eminesciene, oferit de Memorialul Ipoteşti în iunie 2021.