SPECIAL Animafilm, la 60 de ani: născut dintr-un Palme d’Or, îngropat de capitalism. Instituția a produs aproape 1.000 de filme de animație

0
Publicat:

La 60 de ani de la înfiinţare, celebrul studio cinematografic Animafilm, prin intermediul căruia s-au realizat atât desenele animate care au încântat copilăria a milioane de români, cât şi la fel de îndrăgitele diafilme, a ajuns practic o umbră a instituţiei care producea nu mai puţin de 534 de filme – majoritatea solicitate şi la export – doar între 1971 şi 1980.

Desenele copilăriei produse de Animafilm. FOTO: Facebook
Desenele copilăriei produse de Animafilm. FOTO: Facebook

De fapt, Animafilm mai trăieşte doar cu numele astăzi. Ultimul desen animat din palmaresul studioului înfiinţat la 1 iulie 1964, la iniţiativa lui Ion Popescu-Gopo şi a lui Mihnea Gheorghiu, a fost realizat acum 20 de ani. Este vorba despre un film de cinci minute intitulat „Un alt fel de Love Story“, o comandă a Direcţiei de Sănătate Publică Bucureşti, în care Miaunel şi Bălănel fac educaţie sexuală.

Animafilm nu deţine nici drepturile de autor asupra filmelor sale cele mai importante, toate peliculele realizate până în anul 1994 aflându-se în proprietatea publică a Statului român şi în administrarea Centrului Naţional al Cinematografiei. Instituţia a fost reorganizată sub forma unei societăţi pe acţiuni prin Hotărârea Guvernului României nr. 53/1991 privind înfiinţarea de regii autonome şi societăţi comerciale în domeniul cinematografiei, iar în momentul de faţă, SC Animafilm SA este controlată de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale care deţine 29.538 de acţiuni, respectiv 68,54%, în timp ce restul acţiunilor au fost dobândite de foştii angajaţii în procesul de privatizare în masă.

Aproape singurele venituri pe care le-a obţinut societatea în ultimii ani provin din chiria spaţiilor din cele două imobile pe care le deţine: cel din Strada Franceză nr. 10 (construit în 1935), respectiv etajele IV, V, VI şi VII ale imobilului din Strada Gabroveni nr. 2 (construit în 1946). Cele două clădiri nu au fost consolidate şi nici n-au suferit reparaţii capitale. Mai mult decât atât, Animafilm nu deţine titluri de proprietate asupra terenurilor pe care se află amplasate clădirile, deoarece ambele au fost în procese de revendicare pe baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Nici măcar un film pe an

Dacă între 1990 şi 2001, Animafilm a mai produs totuşi 15 filme de animaţie, toate strategiile de revigorare a brandului s-au năruit la 11 septembrie 2002. Chiar în momentul în care existau intenţii serioase privind privatizarea societăţii! Un control efectuat ca urmare a solicitării Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului către Ministerul Finanţelor Publice a stabilit că Animafilm datorează un impozit de 90% pe veniturile obţinute din chirii. Conducerea instituţiei nu şi-a însuşit această datorie şi a contestat decizia în instanţă, solicitând în decursul anului 2003 Curţii de Apel Bucureşti să anuleze datoria de 344.764 de lei prin formularea excepției de neconstituţionalitate a dispoziţiilor invocate de Ministerul Finanţelor Publice. După ce a trecut pe la Curtea Constituțională, speţa s-a întors în tribunale, iar la finalul anului 2005 a fost pierdut şi ultimul recurs prin care se contesta decizia.

Miaunel și Bălănel, printre vedetele Animafilm
Miaunel și Bălănel, printre vedetele Animafilm

De atunci şi până azi, datoriile au tot crescut, ajungând la 1.368.639 de lei la finalul anului precedent, iar varianta ştergerii datoriilor este greu de luat în calcul în prezent, având în vedere normele Uniunii Europene privind ajutorul de stat. Totuși, în anul 2023, societatea a obținut aprobarea din partea Agenției Naționale de Administrare Fiscală a unui plan de restructurare a obligațiilor fiscale, prin amânarea plății sumei de 1.117.883 de lei. Astăzi, societatea are un singur angajat cu normă întreagă, directorul general Elisabeta Covaliu, care nu și-a putut încasa însă salariul, din cauza situației dificile pe care o traversează societatea. Asta în vreme ce zeci de artişti animatori de la cele câteva studiouri româneşti private lucrează, însă, pentru companii europene mari şi mici, uneori la producţii 3D, iar alţii sunt răspândiţi prin diferite ţări ale lumii.

Totuși, Animafilm a reușit în 2023 să-și realizeze un website propriu, iar pe hârtie planurile de a salva brandul arată foarte bine: crearea unor canale de social media, pentru creșterea expunerii și monetizarea activităților, realizarea unui studio de producție modern, care să participe la concursurile organizate de Centrul Național al Cinematografiei, precum și realizarea unei școli de animație pentru copii.

Un Palme d’Or, piatra de temelie a Animafilm

Personalitate de seamă a animației românești, Victor Antonescu (88 de ani) a fost unul dintre creatorii de bază ai studioului Animafilm, fiind regizorul primului lungmetraj de animaţie românesc, „Robinson Crusoe“, dar și al îndrăgitelor seriale „Cei trei muschetari“, „Noile aventuri ale muschetarilor“ și „Misiunea Spațială DELTA“. „Pentru mine, contactul fizic cu filmul de animație a început, la propriu, în anul 1961, când în urma absolvirii cursurilor de animație inițiate de Centrul de Producție Cinematografică de la Buftea, am fost angajat alături de alți doi colegi în secția de animație, care ocupa atunci câteva camere în platoul de filmări combinate. Cel care a avut ideea înființării unui studio de sine stătător a fost Marin Pârâianu, care, profitând că Gopo fusese laureat cu «Palme d’Or» la Cannes și având sprijinul lui Mihnea Gheorghiu, președintele Consiliului Cinematografiei, a găsit înțelegere la factorii decizionali și, prin aprobarea obținută la 1 iulie 1964 (n.r. – Hotărârea nr. 482/1964 a Consiliului de Miniștri privind înființarea Studioului cinematografic Animafilm), a pus prima cărămidă la înființarea întâiului studio de animație românesc“, și-a reamintit venerabilul cineast. „La un moment dat, Dumitru Popescu «Dumnezeu» a dat dispoziție să orientăm întreaga producție pe filme cu șoimi ai patriei și pionieri, terminând odată cu «pisicuțele și cu șoriceii». Cred că dacă mai rămânea la conducerea Consiliului Culturii și Educației Socialiste, filmul de animație ar fi dispărut încă de atunci ca gen cinematografic la noi în țară!“, mai spune regizorul.

Omulețul și creatorul său, Ioan Popescu Gopo
Omulețul și creatorul său, Ioan Popescu Gopo

Impactul a fost imens. Dacă între 1951 și 1963 s-au realizat 95 de filme de animație, între 1964 și 1990, după crearea Animafilm, s-au realizat 973 de titluri, iar personaje precum „Miaunel și Bălănel“, „Mihaela și Azorel“ sau „Pin-Pin“ au bucurat generaţii întregi de copii. Doar în anul 1986, de exemplu, au fost finalizate 60 de filme, în condițiile în care, între 1990 și 2000, studioul a scos doar 56 de titluri. „Filmul de animaţie se autofinanța. Ca să vă daţi seama ce însemna animaţia românească, vă pot spune că 40% din valuta obţinută de Republica Socialistă România din exportul de filme provenea de la producţiile Animafilm. Asta în condiţiile în care un film de animaţie costa circa 300.000 de lei, iar un film jucat costa peste 3 milioane de lei“, și-a reamintit Victor Antonescu.

Anima International a trăit doar o lună

În anul 1991, conducerea Animafilm a încercat să salveze studioul printr-o asociere cu o firmă irlandeză, Daily Management Ltd. din Dublin. Astfel s-a născut, la 6 mai 1991, Anima International, societate mixtă româno-irlandeză având un capital de 5 milioane de lei. La doar o lună după ce tânăra societate a început să funcționeze, venind cu propuneri ferme de producție a unor lungmetraje de animație, contractul cu partenerul străin a fost anulat, în urma intervenției senatorului Sergiu Nicolaescu, în numele Centrului Național al Cinematografiei. „S-au întreprins încercări de a contracta cu firme străine, dar nu prea avem însă ce le oferi, cu excepţia studioului Animafilm, care a iniţiat un astfel de contract, dar a fost stopat: se afirmă că s-ar petrece lucruri dubioase la acest studio, atât din punct de vedere financiar, cât și al infiltrării fostei Securități“, nota Horia Pătrașcu în revista „Flacăra“ nr. 32 (7-13 august 1991), în articolul „Starea cinematografiei române în două conferințe de presă“.

Motanul Pusy, pe scena București ComicsFest

Creat de Artin Badea și Zaharia Buzea, motanul Pusy a fost unul dintre cele mai populare personaje din istoria Animafilm, acesta putând fi întâlnit în serialele „Miaunel și Bălănel“, „Pătrățel“ și „Răzbunarea buldogului“, lungmetrajul „Cine râde la urmă“, ba chiar și în unele filme de educație rutieră. La începutul lunii septembrie, Pusy a fost readus în atenția publicului românesc de creatorul de benzi desenate Octav Ungureanu, cu ocazia expoziției de personaje celebre găzduită de București, ComicsFest, îndrăgita manifestare dedicată iubitorilor benzilor desenate românești.

„Pelicanul de Aur“, o victimă a „Tezelor din iulie“

Un alt moment important, care a pus animația românească la loc de cinste la nivel mondial, a fost înființarea, în 1966, a Festivalului Internațional al Filmului de Animație „Pelicanul de Aur“ de la Mamaia, devenit al doilea festival specializat în ierarhia internațională, după Festivalul de la Annecy (Franța). „Inaugurarea festivalului bienal de la Mamaia și desfășurarea lui în alternanță cu cel de la Annecy va crea pentru prima oară o ritmicitate constantă a confruntărilor mondiale din domeniul celei de-a opta arte. Integrat programelor Consiliului Asociației Internaționale a Filmului de Animație, intrând în sfera de interes și a altor organisme ale creatorilor, producătorilor și distribuitorilor de filme, festivalul nostru, deschis în egală măsură creatorilor individuali, își propune să stabilească un nou punct de tradiție pe harta vieții cinematografice contemporane. Cineaștii studioului Animafilm din București, recent înființat și cu o producție dinamică, în creștere, sunt bucuroși să se considere drept gazde ale colegilor din peste 40 de țări, la o întâlnire pe care ne-o dorim de trainică utilitate, bogată în satisfacții și plină de generozitatea luminoasă a litoralului mamaian“, nota Marin Pârâianu în iunie 1966, în preambulul primei ediții a festivalului. Din nefericire, nu s-au organizat decât trei ediții, ultima în 1970, manifestarea fiind victima „Tezelor din iulie“ 1971. Ulterior, licența cedată de români a fost preluată de Republica Socialistă Federativă Iugoslavia. Astfel, în 1972 s-a înființat Animafest Zagreb, festival internațional care există și astăzi.

image

Golul lăsat de dispariția Festivalului Internațional al Filmului de Animație „Pelicanul de Aur“ de la Mamaia a fost acoperit abia odată cu apariția Festivalului Internațional de Film de Animație Anim’est. Fondat în 2006, festivalul aduce anual pe marele ecran sute de filme din toată lumea, în șase categorii de competiție, retrospective, programe dedicate unor școli de animație faimoase, festivalurilor de gen, marilor nume ale industriei. În fiecare an în octombrie, Bucureștiul găzduiește regizori de film, producători, studenți, curatori și jurnaliști, care iau parte la discuții cu publicul, la premiere, țin ateliere și master-classuri, susțin concerte și prezintă proiecte noi de filme de animație. Începând cu 2017, scurtmetrajul câștigător al Trofeului Anim’est, ales de un juriu internațional profesionist, se numără printre candidații eligibili ai listei de nominalizări din categoria „Cel mai bun scurtmetraj de animație“, a Premiilor Academiei Americane de Film. Bineînțeles, una dintre cele mai importante misiuni ale festivalului este aceea de a resuscita animația autohtonă. Competiția locală din cadrul festivalului a crescut constant din 2007, când a fost lansată, iar în ultimii ani filmele de animație românești au fost selectate și premiate la festivaluri importante.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite