SPECIAL Povestea Mihaelei, prietena fără glas a copiilor din perioada comunistă
0Cine nu-şi mai aduce aminte de Mihaela, fetiţa cu codiţe care a cucerit inimile copiilor timp de mai bine de două decenii? Personajul creat de caricaturistul Nell Cobar a apărut pentru prima oară într-un desen animat în 1968, odată cu realizarea primului film din serie, „Mulţumesc, Mihaela!“, regizat de acelaşi Nell Cobar.
Aventurile eroinei Mihaela erau difuzate în rubrica „1001 de seri“, inițiată de către creatorul personajului, Nell Cobar, zilnic, cu 10 minute înainte de ora 19.00, când era programat „Telejurnalul“, principala emisiune de actualități a Televiziunii Române.
Mihaela nu avea voce, ca alți eroi de desene animate, pentru ca filmele având-o drept protagonistă să poată fi vândute mai ușor în străinătate. Iar succesul difuzării la export a determinat studioul „Animafilm“ să implice şi alţi regizori în realizarea aventurilor Mihaelei, printre care şi Victor Antonescu.
„Pe Nell Cobar îl cunoşteam din activitatea sa la revista «Urzica», unde o perioadă fusese chiar director. Primul său film de animaţie îl avea ca personaj principal pe Mitică, cunoscut din caricaturile publicate în ziarele şi revistele vremii. La acest film de două acte am realizat peste 100 de metri de animaţie, depăşindu-mi norma de circa patru ori, dar nu toate scenele realizate de mine au fost aprobate de Cobar de la prima vizionare. Şi asta din două motive. Primul motiv era exigenţa regizorului în respectarea personajului din punct de vedere grafic, şi al doilea, din vina mea, care, «furat» de animaţie, am ignorat obligativitatea respectării canoanelor de construire a eroului, denaturând desenul inadmisibil de mult. A trebuit să înghit observaţiile lui Cobar şi am corectat toată animaţia greşit desenată. Avea dreptate. Cu timpul, fiecare dintre noi şi-a văzut de calea sa, dar după mulţi ani, când deja Cobar lansase «Mihaela», drumurile noastre s-au apropiat din nou datorită unei cerinţe imperioase a «România-Film»-ului de a face tot mai multe episoade din serialul cu acest personaj, întrucât ritmul de două episoade pe an, atâtea câte putea face un regizor, nu mai era avantajos. Aşa am ajuns să realizez patru episoade din serialul sus-amintit. Cobar, văzându-mi filmele, a avut numai cuvinte de laudă pentru calitatea lor artistică şi, cu umoru-i cunoscut, mi-a zis: «Ia spune-mi, Victore, cum de nu ai mai modificat desenul???». Tot cu acest prilej mi-a dăruit o mapă cu schițe care m-au surprins. În afară de caricaturile sale, pe care le cunoșteam, noile desene mi-au dezvăluit o altă față a marelui caricaturist. A fost un om de o sensibilitate deosebită și de un calm inimaginabil. Chiar și atunci când își apăra punctul de vedere în Consiliul Artistic o făcea întotdeauna cu glasul coborât, dar pertinent și hotărât în același timp“, a povestit regizorul Victor Antonescu, ajuns astăzi la venerabila vârstă de 87 de ani.
Ultimul desen animat din serie, „Mihaela şi Albă ca Zăpada“, a fost realizat de Nell Cobar în 1989. „Notorietatea lui Nell Cobar este temeinic legată de personajul Mihaelei, fetiţa cu picioare lungi care anunţă pe ecranele televizoarelor că începe emisiunea «1001 de seri». Chiar dacă pentru copii apariţia ei înseamnă o nouă întâlnire cu desenul animat, iar pentru adulţi că este ora şapte fără zece, Mihaela este un simbol grafic de circulaţie naţională. Părintele ei nu i-a hărăzit însă numai rolul de comper, ci a făcut-o şi protagonista unor filme hazoase şi duioase pe înţelesul celor mai mici spectatori“, îi aprecia munca Dana Duma, critic de film.
De la TV, în benzi desenate
Aparițiile cinematografice au fost completate de publicațiile având-o drept protagonistă pe simpatica fetiță, precum „A început școala pentru Mihaela“, „Mihaela și al șaptelea pitic“, „Prietenii Mihaelei“ sau „Mihaela are probleme“, editate în epocă de Institutul de Igienă și Sănătate Publică din cadrul Ministerului Sănătății și „RECOOP“, inclusiv în limba engleză, pentru export.
După schimbarea de regim din decembrie 1989, Nell Cobar a lansat revista lunară „Mihaela – Gazetă pentru toți copiii“. Din colectivul redacțional făceau parte, alături de directorul Nell Cobar, ilustratorul Nicolae Nobilescu (director artistic), poetul Alecu Popovici, actorul Iurie Darie, recunoscut pentru talentul său de desenator, dar și o colegă de la „Animafilm“, regizoarea Luminița Cazacu. De asemenea, Mihaela a apărut și în benzile desenate publicate de cotidianul „Libertatea“. Revista „Mihaela – Gazetă pentru toți copiii“ și-a încetat apariția imediat după moartea lui Nell Cobar, survenită la 26 iulie 1993.
Revenire după 23 de ani
După aproape un sfert de secol de absenţă nemotivată, Mihaela s-a întors în 2016 printre copiii de astăzi, datorită Editurii Diana din Pitești, care a editat mai multe publicații educaționale având-o drept protagonistă pe eroina ajunsă deja la o vârstă respectabilă. Cel care a sprijinit această revenire a fost chiar regizorul Victor Antonescu, care i-a pus în contact pe editori cu fiul lui Nell Cobar, Emil, emigrat în California încă de la finalul anilor ’70. „Deși televiziunile de la noi preferă să difuzeze filme de animație străine care de multe ori, calitativ, sunt sub producțiile autohtone, să știți că Mihaela a rămas un personaj îndrăgit de către cei mici. Mi s-a întâmplat la Călărași, acum câțiva ani, la o întâlnire cu copii din clasele I-IV, să desenez în fața lor acest personaj foarte cunoscut până în ’89. Iar toată sala a început să scandeze: «MI-HA-E-LA, MI-HA-E-LA». Am rămas surprins că, deși acei copii s-au născut după mai bine de zece ani de când filmele noastre au dispărut de pe micul și marele ecran, au recunoscut personajul“, a povestit Antonescu.
Nell Cobar, caricaturist la procesul „lotului Antonescu“
Născut la București, la 31 decembrie 1915, Nell Cobar, pe numele său real Corneliu Barasch, a fost unul dintre cei mai cunoscuți caricaturiști români, cu o carieră întinsă pe parcursul a șase decenii. Autodidact, fără să fi urmat studii superioare, Cobar a debutat cu caricaturi de presă încă din 1935, iar spre sfârșitul anilor ’30 a început să colaboreze cu ziarul „Timpul“ și cu revista „Cinema“. A devenit cunoscut mai ales datorită desenelor publicate în „Pițigoiul“, suplimentul satiric al ziarului comunist „România Liberă“. Imediat după război a publicat și un prim album de caricatură, „Humor antifascist“. „Nell Cobar posedă rarul talent de a înfățișa în câteva linii simple o situație militară sau una politică. Nouă ne trebuiesc coloane întregi. Fericitului Nell Cobar îi ajunge un colțișor de gazetă“, îl lăuda, la vremea respectivă, scriitorul Zaharia Stancu.
Mitică, primul personaj de succes
În anii ’50 a început să publice ilustraţii satirice în reviste pentru copii, precum „Scânteia pionierului“, „Arici Pogonici“ sau „Luminiţa“. A publicat caricaturi pe întreaga durată de existenţă a revistei „Urzica“ (1949-1989), obţinând şi câteva premii internaţionale de mare anvergură: Medalia de Aur la Galeria Mondială a Caricaturii, Skopje (1970) şi Marele Premiu al Salonului Internaţional de Caricatură, Montréal (1982). A avut expoziţii personale la Bucureşti, Tel Aviv şi New York, și a fost, totodată, autorul unor piese de teatru de păpuşi („Atelierul de păpuşi“ – Teatrul Muncitoresc C.F.R. - 1949, „Fetiţa pădurii“, în colaborare cu Sadi Rudeanu, Teatrul din Timişoara - 1949). În cinematografie, Nell Cobar a debutat ca desenator, în 1939, iar primul desen animat l-a realizat în anul 1940, o reclamă pentru ciorapi. A participat la realizarea a peste 40 de filme de animaţie, ca scenarist, desenator sau regizor, primind numeroase distincții, printre care „Leul de Argint“ la Veneția (1970), pentru „Mulțumesc, Mihaela!“, premii ACIN pentru „Să nu uităm trotinetele“ (1979), „Spinii trandafirului“ (1985) și „A cincea roată“ (1987), respectiv diploma de onoare a Festivalului Internaţional al Filmului Sanitar şi de Cruce Roşie de la Varna (1975), pentru o serie de scurtmetraje, având ca temă formarea deprinderilor igienice la copiii preşcolari, prezentate sub genericul „Întâlnire cu Mihaela“. „Ca să publici un desen este foarte greu. El trebuie, mă refer la caricatură, să fie filtrat prin gustul majorităţii publicului. Unul este desenul de expoziţie şi altul este desenul de presă. M-au vizitat şi am stat de vorbă, în perioada cât am stat în Statele Unite, mulţi caricaturişti care aşteptau de ani de zile să le vină rândul să fie publicaţi. Unii au apelat la mine... sperând că-i pot ajuta. Ca să pătrunzi în presă îţi trebuie mult timp, răbdare şi să ai un nume... făcut. Este, dacă vreţi, un cerc vicios. Ca să pătrunzi, trebuie să fii cunoscut. Ca să fii cunoscut, trebuie să pătrunzi în presă!“, spunea Nell Cobar despre provocările unui ilustrator.
Înainte de a o crea pe Mihaela, Nell Cobar i-a delectat pe iubitorii benzilor desenate cu un alt personaj, Mitică, apărut pentru prima oară în 1954, în paginile publicației „Informația Bucureștiului“. I-a urmat pe același fir, cinci ani mai târziu, Milică, protagonistul unui serial publicat în săptămânalul „Magazin“. „Întâmplările lui Milică“ au continuat în 1963, într-o serie întinsă pe un an în revista „Sănătatea“, care apărea cu o frecvență lunară. În același an, Nell Cobar realiza și filmul de animație „Mitică“.
Acuzații, cu fața la caricatură
În primăvara lui 1946, Tribunalul Poporului din Bucureşti, instanță înfiinţată de guvernul român, dar sub oblăduirea Comisiei Aliate de Control, s-a judecat procesul „lotului Antonescu“. 24 de persoane au compărut în fața Tribunalului Poporului în perioada 6-17 mai 1946, dar atenția s-a concentrat asupra fostului mareșal Ion Antonescu și a șase dintre colaboratorii săi apropiați: Mihai Antonescu, adjunctul său și ministru al Afacerilor Externe, Constantin Pantazi, ministrul Apărării, Constantin Vasiliu, șeful Jandarmeriei, Gheorghe Alexianu, guvernatorul Transnistriei, Eugen Cristescu, șeful Serviciului Special de Informații, și Radu Lecca, comisar general pentru probleme evreiești. Accesul în sala de pe strada Ştirbei Vodă s-a făcut numai pe bază de invitaţii, care fuseseră distribuite de autorităţile vremii susţinătorilor cauzei comuniste. Printre ziariștii acreditați s-a numărat și Nell Cobar, în calitate de caricaturist al publicației „România Liberă“, acesta realizând, cu această ocazie, și portretele tuturor acuzaților.
Se încarcă comentariile...
