„Scorpia” de Anne Tyler, interpretarea contemporană a celebrei piese „Îmblânzirea scorpiei“ de Shakespeare, se găseşte acum în librării

Adevărul.ro publică un fragment din romanul „Scorpia”, de scriitoarea americană Anne Tyler. Cartea a fost distinsă cu premiul „Romanul anului 2016” şi a fost lansată recent în România de Editura Humanitas Fiction.

Romanul scriitoarei americane Anne Tyler, „Scorpia”, a fost lansat în aprilie la Librăria Humanitas de la Cişmigiu. Cartea a fost scrisă ca urmare a unui proiect demarat în anul 2015, în Marea Britanie.

„Hogarth Shakespeare” a fost lansat odată cu împlinirea a 400 de ani de la moartea dramaturgului William Shakespeare, la iniţiativa editurii Hogarth care a preluat în acest proiect edituri din peste 28 de ţări, inclusiv Humanitas, unde este coordonat de Denisa Comănescu. Proiectul urmăreşte reimaginarea pentru secolul XXI, de către scriitori de seamă actuali, a unora dintre piesele dramaturgului englez.

„Scorpia” de Anne Tyler, apărut la Humanitas Fiction, în traducerea lui George Volceanov, este al treilea volum al acestui proiect, fiind o interpretare actuală a piesei „Îmblânzirea scorpiei” de Shakespeare.

Romanul, un bestseller Sunday Times, se constituie ca o comedie romantică în acelaşi ton cu piesa originală, unul acid, în care protagonista este Kate, o tânără care, din cauza morţii mamei sale, trebuie să îi poarte de grijă surorii sale adolescente şi să preia treburile casei.. Tatăl său, un cercetător pentru care munca în laborator este pe primul loc, ajunge să comploteze, alături de Piotr, asistentul său care riscă să fie deportat,  un plan prin care acesta să rămână alături de el, plan care o include fără voia sa, pe fiica cercetătorului. Bineînţeles, accentul cade pe felul în care, Piotr, similar lui Petruchio al lui Shakespeare, o va îmblânzi pe furioasa Kate.

„Acest roman, atât de precis şi actual, este asemenea feţelor de la ceasurile digitale care ne spun, în acelaşi timp, cine suntem şi de unde venim. „Scorpia” oglindeşte, cu multă naturaleţe, clipa fugară, şi e o carte plină de viaţă, de umor, dar şi de profunzime.“, s-a scris în „New York Times Book Review“.

FRAGMENT

„Ea în ruptul capului nu putea să inventeze vreun motiv care să justifice prezenţa lui aici. De bună seamă, s-o fi prinzând şi el că ea nu-şi doreşte câtuşi puţin să aibă de-a face cu el, chiar dacă, dintr-un motiv sau altul, taică-său încă nu l-a lămurit în această privinţă. Or ea simţea că taică-său îi spusese cum stau lucrurile. Când îl văzuse data trecută, el se oprise în faţa ei cu un pas săltăreţ, cu o mină ce voia să zică „Iată-mă!“ (îşi dădu ea seama retroactiv), dar astăzi era solemn, avea un aer de câine bătut, şi stătea în poziţie de drepţi, aproape milităreşte.

— Ce vrei? îl întrebă ea.

— Am vienit să-mi cier scuze.

— Aha.

— Mă tiem că doctorul Battista şi cu mine ti-am jignit.

Se simţi, în acelaşi timp, umilită şi mulţumită că a priceput şi el treaba asta.

— A fost un giest niecugetat să-ţi cierem să-ţi înşieli guviernul, spuse el. Cred că amiericanii se simt vinovaţi în asemenia situaţii.

— N-a fost doar necugetat, răspunse ea. A fost un gest porcesc, egocentric, jignitor şi… mârşav.

— Aha! O scorpie.(joc de cuvinte în original, unde substantivul shrew înseamnă „şoarece de camp“, „chiţcan“, dar şi „femeie afurisită“, trimiţând la titlul comediei shakespeariene The Taming of the Shrew, tradus în limba română prin Îmblânzirea scorpiei).

— Unde? întrebă ea, răsucindu-se să se uite de jur împrejur la tufişurile din spatele ei.

El izbucni în râs.

— Foarte comic, spuse el.

— Ce?

Întoarse capul şi văzu că îi zâmbeşte de la înălţime, legănându-se de pe călcâie pe vârfuri şi viceversa, cu mâinile în buzunare. S-ar zice că, după el, gata, de-acum s-au împăcat. Îşi luă sandviciul de pe farfurie şi muşcă o bucată zdravănă, cu un gest parcă sfidător, apoi se apucă să mestece. El continua să-i zâmbească. S-ar fi zis că are la dispoziţie tot timpul din lume.

— Îţi dai seama că ai putea fi arestat, îi spuse ea după ce înghiţi dumicatul. E o infracţiune, o faptă penală să te însori cu cineva ca să obţii cartea verde.

Pe el nu părea să-l îngrijoreze perspectiva asta.

— Totuşi, îţi accept scuzele, continuă ea. Da. Hai să te conduc.

Nu că ar fi avut nici cea mai măruntă intenţie să-l revadă vreodată.

El oftă prelung, îşi scoase mâinile din buzunare şi făcu un pas, cât să se aşeze lângă ea pe bancă. Era o mişcare cu totul neaşteptată. Farfuria era la mijloc, între ei, şi se temu să nu se răstoarne, dar, dacă şi-ar fi pus-o în poală, el ar fi putut interpreta asta ca pe o încurajare, să se apropie mai aproape de ea. O lăsă acolo.”  (Copyright Editura Humanitas Fiction)

Anne Tyler s-a născut la Minneapolis, Minnesota, pe 25 octombrie 1941 şi a început să scrie scurte povestiri încă de la vârsta de şapte ani. Şi-a făcut studiile la Duke University, unde a câştigat de două ori Anne Flexner Award pentru creative writing, şi apoi la Columbia University, specializându-se în literatură rusă. A debutat în 1964 cu romanul If Morning Ever Comes, care o impune drept una dintre cele mai originale noi voci ale literaturii americane, urmat, în 1965, de The Tin Can Tree. În 1967 autoarea se hotărăşte să se dedice în exclusivitate scrisului. Dintre numeroasele sale opera, Morgan’s Passing (1980), Dinner at the Homesick Restaurant (1982) a fost nominalizat la PEN/Faulkner Award for Fiction, The Accidental Tourist (1985) a câştigat National Book Critics Circle Award în 1986, iar Breathing Lessons (1988) a primit Pulitzer Prize.

În 2015, îi apare A Spool of Blue Thread, nominalizat pe lista scurtă la Baileys Women’s Prize şi Man Booker Prize.