S-a stins din viaţă Ernesto Sábato

Sâmbătă, 30 aprilie, scriitorul argentinian Ernesto Sábato a murit în locuinţa sa din Buenos Aires, la vârsta de 99 ani. Moartea cunoscutului prozator a survenit cu o zi înainte de 1 mai, dată la care urma să i se aducă un omagiu la Târgul Naţional de Carte din Argentina.

Starea de sănătate a scriitorului care a renunţat la cariera în ştiinţă pentru a se dedica literaturii se înrăutăţise în ultimii ani, pe care Ernesto Sábato, parţial orb, şi i-a petrecut imobilizat într-un scaun cu rotile. Decesul a fost cauzat de o bronşită cu care s-a luptat în ultimele două săptămâni. Cariera de scriitor a lui Ernesto Sábato, născut la Rojas pe 24 iunie 1911, a început în 1948, la mai mult de zece ani după ce a absolvit Facultate de Fizică a Universităţii din La Plata şi a cochetat cu Partidul Comunist. În 1947, Ernesto Sábato a lucrat câteva luni la UNESCO, în capitala Franţei.

În 1948, a publicat primul său roman, „Tunelul", admirat de Thomas Mann şi de Albert Camus, care l-a recomandat spre a fi tradus imediat în Franţa. În timp, cartea a devenit o operă clasică a existenţialismului, tradusă în numeroase limbi. În 1961 a apărut „Despre eroi şi despre morminte", romanul care i-a consolidat statutul de scriitor de prim-plan din literatura sud-americană. A urmat, în 1974, un roman la fel de cunoscut pe plan internaţional, „Abaddón, Exterminatorul". Ernesto Sábato a fost considerat un candidat eligibil la Premiul Nobel pentru Literatură.

Pentru activitatea sa de apărare a drepturilor omului, Ernesto Sábato a fost una dintre personalităţile dorite de organizaţiile de stânga, dar a preferat să nu se afilieze niciunui partid. „Nu aparţin niciunui partid. Susţin doar ce cred că este bun pentru această ţară bolnavă şi denunţ toate lucrurile false, murdare, corupte şi pline de ipocrizie", spunea scriitorul.

Militant împotriva suferinţei

După încheierea dictaturii militare din Argentina (1976-1983), scriitorul a devenit preşedintele Comisiei Naţionale a Dispăruţilor, care a investigat soarta a zeci de mii de oameni dispăruţi în închisori sau în timpul anchetelor derulate sub dictatură. Documentarea s-a concretizat într-un document de 50.000 de pagini, iar Comisia a recomandat judecarea şi pedepsirea soldaţilor războiului murdar. Documentul a fost publicat în volum în 1984, sub titlul „Nunca mas" („Să nu se mai întâmple niciodată").

Deşi retras din viaţa publică după anul 2000, „ultimul clasic al literaturii argentiniene", cum l-a numit cotidianul „El País", a continuat să scrie. După moartea soţiei, survenită în anul 1998, Ernesto Sábato şi-a surprins cititorii publicând „Înainte de tăcere", volum de reflecţii vândut în 90.000 de exemplare în vara anului 1999. Un an mai târziu a apărut pe piaţă „La resistencia" („Rezistenţa"), o pledoarie în contrast cu tonurile sumbre din romanele sale.

Sábato, în românia

În limba română au fost traduse următoarele scrieri ale lui Sábato: „Tunelul", „Despre eroi şi despre morminte", „Abaddón, Exterminatorul", „Înainte de sfârşit", „Între scris şi sânge: conversaţii cu Carlos Catania", „Eseuri", „Dialoguri: Jorge Luis Borges, Ernesto Sábato".

Fanii l-au omagiat pe scriitor în casa sa din Buenos Aires

Admiratorii au aprins lumânări şi au adus flori  Foto: AFP

Admiratorii anonimi au venit cu flori la locuinţa din Buenos Aires a scriitorului decedat. Hernán Lombardi, ministrul Culturii din Argentina, consideră dispariţia lui Ernesto Sábato, „un etalon de moralitate", o pierdere majoră pentru ţara sa şi nu numai, a anunţat Todanoticia.com.

Printre scriitorii care şi-au exprimat public regretul s-au numărat Abel Posse şi spaniolul Mario Muchnik, care a comentat: „El a fost universitatea mea. El m-a învăţat scepticismul". În 1989, după o lungă întâlnire, Emil Cioran şi Ernesto Sábato descopereau că împart aceeaşi luciditate şi acelaşi scepticism privind progresul civilizaţiei. Regizorul de film Mario Sábato, fiul scriitorului, a anunţat că intenţionează să înfiinţeze un muzeu în memoria tatălui său.