Răscoala din 1907. Unde s-a aprins scânteia care a cuprins întreaga ţară. „L-au făcut de frică să mănânce doi popuşoi cruzi pe care îi furase din lanul boieresc“

Ştefan Luchian, La împărţitul porumbului, care reprezintă un grup de ţărani îndreptându-se spre conac pentru a primi raţiile de porumb.

Arhivele Naţionale ale României a publicat un document inedit care prezintă în mod detaliat desfăşurarea evenimentelor de la Flămânzi din data de 8/21 februarie 1907. În această toamnă, Muzeul Naţional al Ţăranului Român va organiza o expoziţie detaliată despre acest eveniment.

În anul 1907, ţăranii din Flămânzi s-au răsculat nemulţumiţi că pământurile pe care munceau se află în proprietatea câtorva oameni, dar şi de abuzurile arendaşilor. În ciuda măsurilor luate, revolta a cuprins toată ţara, cu excepţia Dobrogei. Pe acest tărâm, nemulţumirile oamenilor gliei nu atinseseră punctul culminant, întrucât nu erau mari latifundiari, cu excepţia lui Mihail Kogălniceanu, proprietar pe terenurile unde astăzi este localitatea Eforie.

Arhivele Naţionale ale României au publicat un document păstrat la Serviciul Judeţean Botoşani al Arhivelor Naţionale ale României în fondul Prefectura judeţului Botoşani care prezintă în mod detaliat desfăşurarea evenimentelor de la Flămânzi din data de 8/21 februarie 1907.

Ţăranii strânşi în curtea primăriei din localitatea Flămânzi pentru a încheia învoielile agricole au sfârşit prin a-l maltrata pe Gh. Gh. Constantinescu, administratorul moşiei locale. Incidentul, primul dintr-o serie lungă, este considerat începutul mişcărilor ţărăneşti din primăvara anului 1907.

Cauzele răscoalei sunt complexe îmbinând împărţirea inechitabilă a pământului cu abuzurile marilor arendaşi şi cu arendele tot mai împovărătoare impuse ţăranilor. Şirul de recolte slabe din anii anteriori a reprezentat doar un catalizator al revoltelor care au pornit din judeţul Botoşani şi s-au extins rapid în toată ţara. Au fost incendiate conace şi moşii, au fost devastate oraşe, unii dintre proprietarii agricoli sau angajaţii lor fiind victime ale furiei răsculaţilor, iar măsurile pe care factorii politici le-au luat pentru înăbuşirea răscoalei au stârnit numeroase controverse. 

Este vorba de raportul înaintat de inspectorul comunal al plasei Hârlău prefectului Judeţului Botoşani la 14 martie 1907, redactat în urma unei anchete administrative, din care reiese că în urma înştiinţării primite din partea autorităţilor, în dimineaţa zilei de 8/21 februarie 1907 s-au strâns în curtea primăriei comunale din localitatea Flămânzi aproximativ 400-500 de locuitori din comunele Flămânzi şi Copălău care timp de câteva ore l-au aşteptat în zadar pe administratorul moşiei Flămânzi pentru negocierea învoielilor agrare. 

Potrivit documentului, evenimentele s-au desfăşurat astfel: „între oarile 10-11 au trecut pe dinaintea primăriei Dl. Gh.Gh. Constantinescu, administratorul moşiei cu trăsura la administraţia moşiei. După care, sătenii adunaţi în curtea primăriei văzând că Dl. Constantinescu nu vine la primărie ca să trateze cu ei învoielile agricole, au rugat pe dl. primar ca să-l poftească la primărie; care trimiţând pe ajutorul de primar a-i comunica cerirea locuitorilor, acesta întorcându-se le-au comunicat că vine. Dar mai pe urmă au venit un alt locuitor şi le-au spus că dl. Constantinescu nu mai vine la primărie şi că, dacă locuitorii au necesitate de D-sa trebuie să vie în ograda Administraţiei moşiei unde pot trata acolo învoielile agricole, nu la primărie, căci acolo este dugheana D-sale. După care locuitorii ducându-se la administraţia moşiei după ora 12 post meridiane, li s-au comunicat că dl. Constantinescu a plecat la cumnatul său C. Ciornei, secretarul primăriei, la masă. Ear locuitorii au plecat de la curte la cârciumă unde parte din ei, după ce au băut, s-au sfătuit între ei că dacă dl. Constantinescu nu va veni la primărie ca să facă cu ei învoielile agricole după cum le-au făcut cunoscut, să se adune să se ducă cu toţii la casa dlui. Ciornei pentru a-l aduce pe dl. Constantinescu cu forţa la Primărie”.

Ajunşi în faţa porţii secretarului primăriei, locuitorii i-au cerut administratorului să iasă „ameninţându-l că dacă nu esă afară să vorbească cu ei îi devastează casa dlui. Ciornei şi îi dă foc. După care Dl. Constantinescu auzind aceasta au ieşit afară pe cerdac dimpreună cu cumnatul D-sale Ciornei pentru ca să vorbească cu ei, unde văzându-i într-un număr aşa de mare i-au fost teamă să trateze cu ei şi au crezut că îi va calma spuindu-le că nu mai este administratorul moşiei şi că va veni dl. arendaş Fişer care va face învoielile cu ei, iar unii dintre ei i-au ripostat că dacă nu este administrator pentru ce i-au chemat să stea flămânzi toată ziua, căci această vorbă le putea spune şi dimineaţă. După care unul din ei, Ioan Dumitru Dolhescu, l-au smucit de pe cerdac şi apoi alţii pentru a-l aduce cu forţa la primărie pe dl. Constantinescu de a face învoielile agricole cu ei, iar alţii au început a striga că i-au maltratat pe mulţi din ei şi pe unul l-au făcut de frică să mănânce doi popuşoi cruzi pe care îi furase din lanul boieresc. Şi pe când îl duceau pe sus în învălmăşeală, Ioan D. Dolhescu susţine că dl. Constantinescu l-au lovit pe dânsul cu o peatră în ochi şi obraz, după care acesta căzând jos, Grigore Th. Roman Grosu, Trifan Th. Roman Grosu şi pe urmă cu toţii l-au maltratat foarte grav cu beţile în cap pe dl. Gh. Constantinescu, pe care voind să-l scoată de la ei dl. Ciornei, l-au lovit şi pe acesta în cap. Dl. Constantinescu în urma acestei maltratări au fost transportat la domiciliul său din Comuna urbană Hârlău unde a fost bolnav având incapacitate de lucru 15 zile după certificatul medico-legal.” 

Potrivit raportului, alte fapte mai grave nu s-au întâmplat în nicio altă comună din Plasa Hârlău, cei vinovaţi de incidente au fost anchetaţi şi înaintaţi spre judecată forurilor în drept, iar ordinea şi siguranţa publică au fost restabilite în zonă cu ajutorul jandarmilor.

Răscoala din 1907 va fi subiectul unei expoziţii pe care Muzeul Naţional al Ţăranului Român o va organiza în toamna acestui an în colaborare cu Arhivele Naţionale ale României. 

Ce a schimbat răscoala 

Regretatul Virgil Coman, fostul director al Arhivelor Naţionale – Filiala Constanţa, spunea în una dintre ultimele documentări, că răscoala din anul 1907 a încheiat o etapă din evoluţia problemei agrare şi a impus o nouă cale de soluţionare a ei în concordanţă cu realităţile vremii. Astfel, Legea pentru învoielile agricole, care prevedea  stabilirea maximului de arendă şi a minimului de retribuţie, Legea pentru mărginirea dreptului de a ţine moşii în arendă, Legea pentru înfiinţarea Casei rurale şi Legea pentru trecerea în proprietatea statului a moşiilor stăpânite de persoane juridice de utilitate publică se încadrează în cuprinsul acestei legislaţii.

De asemenea, legea pentru modificarea unor dispoziţii din legea băncilor populare şi a caselor centrale a extins sistemul de credit asupra ţăranilor, contribuind efectiv la ameliorarea situaţiei economice a acestora. Până în 1912 băncile au acordat împrumuturi de peste 130 milioane de lei dintre care mai bine de 50% au fost folosite pentru cumpărări de vite şi pământ. 

Vă mai recomandăm:

Cum s-au pregătit capii Bisericii Ortodoxe din Dobrogea să preîntâmpine răzmeriţa

Proiect unic de salvare a rezervaţiei Deltei Dunării: „Până acum, în Deltă rămânea doar fumul de la motor“