Poloneza „Ida” a fost regina filmului european, primind cinci premii din şase

Anul acesta, marea familie a filmului european s-a dovedit a fi una poloneză pentru că, la ceremonia de decernare a Premiilor Academiei Europene de Film care s-a desfăşurat sâmbătă seara la Riga, polonezii au fost cei mai câştigaţi.

Corespondenţă de la Riga

Cinematografia est-europeană, printre care şi cea românească, continuă tradiţia ultimilor ani şi dă semne că se poate impune în faţa vest-europenilor cu pelicule cu bugete reduse, dar foarte bune din punct de vedere al scenariului, regiei şi actorilor. 

Pelicula regizorului polonez Pawel Pawlikowski, „Ida”, este un astfel de film şi cel care a fost şi cel mai nominalizat la această ediţie a Premiilor Academiei Europene de Film – o dublă nominalizare la categoria cea mai bună actriţă europeană, Agata Kulesza (actriţă veterană, foarte apreciată în Polonia) şi Agata Trzebuchowska (debutantă cu un rol principal) şi cu alte patru pentru cel mai bun film european, cel mai bun regizor, cel mai bun scenariu şi pentru categoria People’s Choice Award.  Ida (Trzebuchowska) este o tânără care se pregăteşte să-şi depună jurămintele pentru a deveni măicuţă în cadrul unei mânăstiri din Polonia comunistă a anilor ’60. Însă, la cererea Maicii Stareţe, Ida trebuie să-şi investigheze trecutul înainte de a deveni „mireasa lui Dumnezeu”. Însă, această incursiune în trecut – realizată cu ajutorul mătuşei sale Wanda (Kulesza) – dă peste cap viaţa tinerei scoţând la iveală legăturile sale evreieşti.

Cu toate nominalizările, „Ida” nu era însă neapărat printre favorite (în ciuda celor peste 30 de premii obţinute până acum), iar pe la colţuri se vorbea că anul acesta competiţia va fi mai „echilibrată” ca în alţi ani. Nu a fost să fie, iar cei peste 2900 de membri ai Academiei au demonstrat şi anul acesta că, dacă le place un film, le place din toate punctele de vedere. Ceea ce nu este un lucru rău! Astfel, pelicula lui Pawlikowski a luat tot ce se putea lua, cu excepţia premiului pentru rolul feminin unde câştigătoarea nu a fost neapărat o supriză.

Celor patru premii pe care filmul polonez le-a obţinut la Riga, li se mai adaugă încă unul de care se ştia încă de aproape două-trei săptămâni, acesta fiind acordat la o categorie unde votează un juriu special: premiul „Carlo di Palma” pentru cel mai bun director de imagine, decernat celor doi directori de imagine, Lukasz Zal şi Ryszard Lenczewski (în realitate a fost doar unul, însă povestea mai complicată o să v-o spun în cadrul interviului cu regizorul „Ida”).

Pawlikowski: „Un film alb-negru cu o cameră care nu se mişcă deloc!?”

La interviul pe care regizorul peliculei „Ida”, Pawel Pawlikowski, şi directorul de imagine Lukasz Zal mi l-au acordat înainte de ceremonie, i-am întrebat dacă se aşteptau la atâtea premii – filmul are peste 34 de premii la activ, fără să le considerăm pe cele obţinute la Riga – când s-au apucat de filmat această peliculă alb-negru, despre Polonia anilor ’60 şi, pe deasupra, cu extrem de puţin dialog. Mi-au răspuns la unison că nu, că nici nu credeau că filmul va ajunge să fie apreciat în festivaluri.

„Am făcut un scenariu care iniţial avea 65 de pagini şi mi se păreau prea multe. Aşa că ulterior am mai tăiat din el şi am ajuns să dăm drumul la filmare cu aproape 50% mai puţin din replici”, mi-a spus râzând regizorul peliculei.

Filmul acesta, aşa alb-negru şi cu puţine replici, a câştigat unul dintre premiile la care se aştepta cel mai puţin – premiul publicului pentru cel mai bun film european. „Publicul să ne aleagă pe noi!?”, s-a întrebat retoric – dar vădit mirat – regizorul Pawel Pawlikowski la primirea statuetei, asta după ce în timp ce urca scările scenei schimbase câteva feţe de uimire cu o parte a membrilor echipei de filmare. „Un film alb-negru cu o cameră care nu se mişcă deloc!? Oricum, ce să mai, nu mă pot plânge… publicul a decis!”, a continuat regizorul în timp ce sala a izbucnit în râs.  

„Ida”, de la ghinioane la zeci de premii

În ciuda succesului de până acum, dar şi de sâmbătă seara la Riga, filmul nu a fost ocolit de ghinioane. În primul rând, regizorul îşi dorea o actriţă necunoscută pentru rolul principal şi pentru asta a căutat câteva luni până când a concluzionat că nu găseşte ceea ce-şi doreşte. L-am întrebat ce căutam. „Nu ştiu să-ţi spun”, răspunde râzând. „Voiam o tânără cu o alură serioasă, cu o personalitate puternică, dar nu vizibilă. Şi am găsit, la un moment dat, o hipsteriţă, într-o cafenea. După ce am dezbrăcat-o de hainele hip, am realizat că era cea pe care o căutam”, mi-a povestit regizorul şi acum amuzat de situaţie.

Şi cum să nu fie amuzat, când filmul său este nominalizat la Globurile de Aur pentru cel mai bun film într-o limbă străină şi când „Ida” este şi propunerea Poloniei pentru Oscarurile din 2015, fiind considerată deja nominalizată la categoria cel mai bun film străin, o categorie în care predicţiile se fac destul de greu.

Steve McQueen, un premiu timpuriu!?

Primul cel mai important moment al serii, dar şi unul dintre acele momente controversate ale unei astfel de festivităţi, a fost decernarea statuetei pentru premiul european pentru contribuţii deosebite la cinematografia mondială. Dacă în urmă cu doi ani cea care primea acest premiu era Helen Mirren, iar anul trecut celebrul regizor spaniol Pedro Almodovar, anul acest distincţia i-a revenit regizorului britanic Steve McQueen. Acesta este cunoscut publicului român mai ales prin prisma ultimelor două sale filme – „Ruşine/Shame” (2011) şi „12 ani de sclavie/12 Years a Slave” (2014), cel din urmă fiind distins cu trei premii Oscar pentru cel mai bun film al anului, cea mai bună actriţă într-un rol secundar (Lupita Nyong'o) şi premiul pentru cel mai bun scenariu adaptat.

Premiul a fost înmânat, ca în fiecare an, de către Wim Wenders, preşedintele Academiei Europene de Film. „Steve McQueen este unul dintre cei mai buni artişti audiovizuali, un artist care a devenit legendar”, a spus Wenders, moment în care camera a fost poziţionată pe premiat care a schiţat un gest umil – care, fie vorba între noi, este un personaj foarte plin de el. Replica lui Wenders nu a întârziat să apară, însă „Da Steve, ai devenit legendar!”.  

Însă, părerea multora dintre jurnaliştii prezenţi la evenimentul de la Riga cu care am dezbătut subiectul este că McQueen – în ciuda faptului că este un profesionist desăvârşit – nu este încă un nume european foarte cunoscut la nivel internaţional. Afirmaţia nu este neapărat corectă, pentru că – să dăm cezarului ce-i al cezarului – succesul de care s-a bucurat „12 ani de sclavie/12 Years a Slave” (2014) anul acesta în toată lumea, l-a adus pe regizor în atenţia publicului mai mult decât oricare altă peliculă precedentă a sa. Însă, după cum însăşi McQueen recunoaştea într-un interviu pe care mi l-a acordat cu doar câteva ore înainte de gală, „12 ani de sclavie” este făcut cu bani americani, „un astfel de film nu putea fi făcut cu bani europeni”. Regizorul se referea la faptul că un buget de 20 milioane de dolari în cinematografia europeană este unul de domeniul „fantasticului”.

Însă, McQueen şi-a atras în timp antipatia unor jurnalişti, mai ales după premiile Oscar din acest an, devenind mai selectiv în ceea ce priveşte publicaţiile pentru care doreşte să dea interviuri. La sesiunea de întrebări şi răspunsuri de după gală o jurnalistă est-europeană a întrebat direct „de ce nu acordaţi interviuri şi celor din Europa de est”, întrebare la care McQueen s-a bâlbâit şi nu a putut da un răspuns coerent. Drept este că cei care au avut acces la regizorul britanic s-a numărat şi subsemnatul, dar şi o jurnalistă din Republica Cehă, deci până la urmă întrebarea a fost oarecum nedreaptă la adresa regizorului.

Carieră impresionantă, bani puţini  
În cadrul ceremoniei de la Riga, nu se putea numai ca Europa de Est să triumfe. Şi cum filmele franceze, britanice sau spaniole cu potenţial au lipsit – de unde şi liniştea delegaţiei de jurnalişti iberici, care altfel, la fiecare ediţie este în mare vervă – vestul a sărbătorit mai puţin. Academia i-a înmânat premiul pentru întreaga activitate regizoarei franceze Agnes Varda. Ajutată să urce pe scenă – are, totuşi, 86 de ani – de către Wim Wenders, regizoarea a avut unul dintre cele mai amuzante discursuri ale serii.

„Sper că oamenii nu cred că stau aici, pe această scenă, pentru că sunt bună prietenă cu Wim Wenders şi Agnieszka Holland (n.a. – preşedintă a Academiei, după Wenders). Sper că sunt aici pentru tot ce am reuşit să realizez pentru cinematografia europeană”, a spus Varda. Dacă în anii trecuţi mai toţi câştigătorii se plângeau de bugetele mici din industria filmului european, anul acesta nu s-a mai pus accent pe acest lucru. Însă Varda a fost singura care a punctat şi acest subiect sensibil, încercând să spună că lucrurile au fost aşa mai dintotdeauna.

„Am încercat toată viaţa mea să fiu un artist. Însă, petreceam cea mai mare parte din timp căutând bani, decât făcând film”.

Cea mai bună actriţă, la Riga prin SMS

Pentru categoria cea mai bună actriţă europeană a anului, competiţia era destul de strânsă. În primul rând revelaţia acestui an, pelicula „Ida”, a avut două nominalizări din cele şase făcute de membrii Academiei Europene de Film, însă majoritatea jurnaliştilor am căzut de acord că cele două actriţe nu pot fi o ameninţare pentru mult mai experimentatele Marion Cotillard – nominalizată pentru „Două zile, o noapte/ Deux jours, une nuit” (2014) – şi, respectiv, italianca Valeria Bruni Tedeschi – pentru rolul din „Il capitale umano” (2013). Dintre cele şase nominalizate, doar două au fost prezente la ceremonie: Agata Kulesza („Ida”) şi Tedeschi.

La centrul de presă s-a speculat timp de o oră că la această categorie o vom vedea învingătoare pe italiancă, luându-se în calcul că la majoritatea ceremoniilor Academiei Europene de Film câştigătorii s-au numărat printre cei prezenţi.

Însă, anul acesta am avut parte de o surpriză, premiul mergând la Marion Cotillard, care nu a fost prezentă la ceremonia de la Riga. Pe scenă a urcat una dintre reprezentantele companiei producătoare a filmului „Două zile, o noapte”: „Îmi pare rău, nu sunt Marion!”, a spus aceasta spre amuzamentul sălii, „însă ea mi-a trimis un SMS. Un SMS mai lung”. Citit fără niciun fel de intonaţie, mesajul a fost unul clasic de mulţumire. Însă, la centrul de presă unii jurnalişti nu s-au putut abţine să nu comenteze faptul că, după premii la Cannes şi la Oscaruri, Cotillard nu ar mai considera importantă această ceremonie.

Surprinsul serii

Timothy Spall, veteranul actor britanic care îl interpretează pe pictorul J.M.W. Turner în pelicula „Mr. Turner” a regizorului Mike Leigh, a părut surprins atunci când numele său s-a auzit strigat ca fiind câştigător al categoriei cel mai bun actor european al anului. Sincer, nici unul din jurnaliştii prezenţi nu a fost suprins, majoritatea fiind siguri că Spall va primi această distincţie.

„Mulţumesc! Este o reală supriză! Îmi pusesem chiar pantofii mei mai ciudaţi pentru a mă înveseli”, a glumit Spall, confirmând încă o dată că se aştepta să piardă, probabil în faţa mai tânărului Tom Hardy (rolul principal în „Locke” al regizorului Steven Knight) sau poate a lui Brendan Gleeson („Calvary” în regia lui John Michael McDonagh). Dar sincer, cu un premiu luat pentru acest rol la Cannes în primăvară şi cu o nominalizare la Golden Globe cine ar fi crezut că poate rata acest premiu.

Spall a mai spus că este „un lucru bizar” să ai mai mulţi actori – din filme diferite – într-o competiţie. „E ca şi cum ai compara fructe diferite. Este o chestiune de gust. Dar vorbind ca un fel de măr vechi londonez, eu vă mulţumesc din tot sufletul!”.

România, fără premii, dar reprezentată

Filmele româneşti au lipsit de pe lista nominalizaţilor la premiile Academiei Europene de Film din acest an, însă România a fost reprezentată de două nume. Prima, aflată pe lista nominalizaţilor, Teodora Ana Mihai semnează regia documentarului belgian „Waiting for August”, un documentar filmat în România. A doua româncă, Ada Condeescu a prezentat nominalizaţii şi câştigătorii la primele două categorii ale competiţiei – European Discovery şi cel mai bun scurtmetraj european al anului.

Actriţa Ada Condeescu a prezentat, alături de actorul olandez Barry Atsma (cunoscut pentru filmul “Hector”), chiar prima categorie – European Discovery 2014 (Prix FIPRESCI). Cei doi au glumit la urcarea pe scenă despre faptul că publicul probabil nu îi cunoaşte foarte bine. „Suntem nişte vedete foarte, foarte cunoscute în Olanda şi în România”, a spus Ada Condeescu, fiind completată de partenerul ei – „În Romania oamenii ar răpi-o în fiecare zi!”.

Cristian Curus este membru cu drept de vot al Academiei Europene de Film