O oglindă în care ne vedem aşa cum suntem

Unii ne spun că „avem o ţară ca o floare“, că românul este înzestrat cu toate calităţile şi că totul e minunat. Cei care ne ţin astfel de discursuri îşi agaţă ostentativ tricolorul la butonieră şi se laudă cu patriotismul lor.

Există însă alţii care refuză să zugrăvească realitatea românească în roz (sau, eventual, în roşu, galben şi albastru) şi preferă să ne pună o oglindă în faţă. O oglindă necontrafăcută, care ne arată bubele de pe chip. Din cea de-a doua categorie face parte şi emisiunea de reportaje de la Pro TV, „România, te iubesc!".

Ne este prezentată, de exemplu, o ţară în care oamenii beau mult şi prost: „O călătorie în Oltenia, Ţara Românească şi Moldova ne-a arătat o Românie abulică: avem tot mai puţine şcoli şi tot mai multe cârciumi. Am descoperit comunităţi şi generaţii întregi distruse de băutură şi de sărăcie. Sărăcie, dezumanizare şi creiere atrofiate de alcool." O ţară care, deşi reduce pensiile şi ajutoarele de şomaj, îşi permite să cheltuiască sume astronomice pentru nimic: „Un miliard de dolari. Aceasta este suma pe care, practic, România a aruncat-o la gunoi pentru combinatul de la Krivoi Rog, de pe urma căruia nu a profitat niciodată."

O ţară care îşi distruge sistematic bogăţiile: „Cândva «Perla Banatului», o adevărată comoară construită de romani în cinstea lui Hercule şi exploatată la maximum de comunişti, prima staţiune balneoclimaterică din ţară şi probabil cea mai faimoasă din România, în Herculane doar dezastrul se mai ridică astăzi la cote absolute." O ţară care nu are nevoie de tinerii şcoliţi în străinătate, pentru că posturile din administraţie sunt ocupate de rude şi de clientela politică: „Cheltuim milioane de euro degeaba. 149 de tineri, foşti bursieri ai statului român, aşteaptă de ani întregi să fie angajaţi, aşa cum li s-a promis iniţial."

Acestea sunt câteva subiecte abordate în ultima vreme de emisiunea „România, te iubesc", una dintre cele mai bune producţii de televiziune de la noi. O emisiune realizată impecabil din punct de vedere jurnalistic şi cu un discurs inteligent.

Ce e de preferat? Să ni se spună cât de extraordinari suntem, dar noi să nu înţelegem de ce ne merge atât de rău şi de ce străinii strâmbă din nas când au de-a face cu noi, sau să ni se arate cu degetul problemele pe care le avem, în speranţa că, astfel conştientizate, vom încerca să le remediem?