Motivul pentru care academicianul Zoe Dumitrescu Bușulenga s-a călugărit: „Nu i-am spus destin, i-am spus Dumnezeu“
0Pe 5 mai 2006, un mare om al culturii românești era înmormântat la Mănăstirea Putna, după dorința sa testamentară. Este vorba de academicianul Zoe Dumitrescu-Bușulenga, cunoscută în ultimii ani de viață ca Maica Benedicta de la Văratec.
Zoe – în grecește viață – s-a născut în 1920, la București, din părinții Nicolae Dumitrescu și Maria Apostol. De mică a fost învățată cu literatura clasică franceză și germană, prin cărțile puse în mână de tatăl ei, iar de la bunicul ei, preot, s-a deprins cu spovedania, împărtășania și viața în Biserică, se arată pe site-ul fundatiamaica benedicta.ro
Zoe Dumitrescu-Bușulenga a fost membră a Academiei Române, director al Institutului de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu” din București și membră a Academiei de Științe și Studii Europene din Franța.
Cu câțiva ani înainte de a muri, criticul și istoricul literar s-a călugărit sub numele de Maica Benedicta. Zoe Dumitrescu-Bușulenga a fost înmormântată la Mănăstirea Putna.
Amintim câteva dintre operele sale: „Ion Creangă”, „Eminescu”, și „Renașterea: Umanismul și dialogul artelor”.
A urmat Dreptul și Literele
Împiedicată de tuberculoză să urmeze o carieră în muzică, pasiunea vieții ei, a urmat Dreptul și Literele la Universitatea din București. Și această cotitură a vieții a înțeles-o ca „un deget de sus care m-a mânat. Eu nu i-am spus destin, i-am spus Dumnezeu”, acceptând că vocația ei este de a forma suflete prin comunicarea ca profesor. Și aceasta va face, timp de 34 de ani (1948–1982), la catedra de Literatură Universală și Comparată a Universității din București, pe care va ajunge să o conducă. Avându-i ca modele formative pe Tudor Vianu și George Călinescu, s-a străduit să insufle studenților dragostea de adevăr.
Mamă și nașă pentru alți copii
Fiindcă nu a avut copii, profesoara s-a împlinit ca mamă și nașă pentru alții, prin fapte care sfidau interdicțiile regimului: „Am cununat 17 perechi și am botezat 11 copii, fără să mă jenez, ducându-mă la biserică, și parcă nu mă vedeau”. Din conștiința sa de dascăl și de creștin a venit curajul de a duce la un moment dat grupuri de elevi la biserică sau de a purta crucea la gât, sub aparența unui obiect de artă.
După 1989 va mai îndeplini unele funcții publice: vicepreședinte al Academiei Române, director la „Accademia di Romania” din Roma și altele, și se va retrage tot mai mult la Mănăstirea Văratec, unde se va dedica lecturilor duhovnicești, rugăciunii și convorbirilor spirituale cu tinerii.
După moartea soțului s-a retras la mănăstire
După moartea soțului ei, Apostol, și după ani întregi petrecuți în deprinderi duhovnicești, se va călugări cu numele de Benedicta, mărturisind: „Am socotit că un creștin intelectual trebuie să-și petreacă ultimii ani ai vieții așa cum se făcea pe vremuri, și mai cu seamă soțiile care rămâneau singure, se retrăgeau la mănăstiri. Era o frumoasă obișnuință, mai ales în lumea boierească”. După o viață în slujba spiritului, la întrebarea „Ce înseamnă moartea pentru dumneavoastră?”, Maica Benedicta a ajuns la acest răspuns: „Lepădarea acestui trup vremelnic și trecerea în lumea celor vii. Nădăjduiesc. Dacă merit – asta numai Mântuitorul știe”.
Se încarcă comentariile...
