Moştenitoarea Casei Monteoru: "Vom transforma imobilul într-un centru multicultural"

Ioana Angelescu, moştenitoarea familiei Monteoru, a prezentat, într-un interviu acordat Mediafax, planurile sale privind Casa Monteoru, începând din 15 aprilie, când Uniunea Scriitorilor va evacua imobilul, precizând că aceasta va fi restaurată şi transformată într-un centru multicultural.

   Tribunalul Bucureşti a decis, în aprilie 2010, ca sediul Uniunii Scriitorilor din România - Casa Monteoru să fie restituit în natură moştenitorilor familiei Monteoru, respectiv Ioana Angelescu şi mama sa, Nora-Geta Angelescu Monteoru. Casa Monteoru, situată pe Calea Victoriei nr. 115 din Bucureşti, este clasată ca monument istoric de interes naţional în Lista Monumentelor Istorice din România.

Decizia Tribunalului a fost atacată la Curtea de Apel Bucureşti. Pe 1 februarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a respins recursul ca nefondat, decizia fiind irevocabilă. Astfel, până pe 15 aprilie 2013, Uniunea Scriitorilor trebuie să evacueze Casa Monteoru.

În acest context, Ioana Angelescu, moştenitoarea familiei Monteoru, a acordat un interviu în care spune că îşi doreşte să salveze Casa Monteoru, care, în ultimii 70 de ani de exploatare, nu a fost niciodată reabilitată. Ulterior, Ioana Angelescu vrea să transforme Casa Monteoru într-un centru multicultural, în care vor fi bineveniţi şi scriitorii, după cum spune aceasta.

Deşi nu exclude o vânzare a Casei Monteoru, Ioana Angelescu afirmă că nu ştie cine şi-ar putea permite să cumpere un asemenea imobil de patrimoniu. De altfel, până în prezent nu a primit nicio ofertă din partea statului român pentru o eventuală răscumpărare a imobilului.

Declaraţii din interviul, acordat Mediafax, de moştenitoarea Ioana Angelescu:

Primul nostru obiectiv este să putem salva acest imobil, iar primul lucru pozitiv este intrarea în legalitate a regimului proprietăţii. După cum s-a vehiculat destul de mult în ultimii ani, pe toate canalele media, casa nu putea fi salvată, nu putea fi restaurată, nu se putea bate nici măcar un singur cui atât timp cât nu se stabilea regimul juridic al proprietăţii (...) Proprietar ar fi fost primăria, iar scriitorii erau chiriaşi.   Nimeni nu a investit absolut nimic timp de câteva zeci de ani în această casă. Prin reglementarea regimului juridic al proprietăţii, acest fapt - salvarea casei - este deja o predicţiune, o posibilitate. În al doilea rând, este foarte greu ca, după 70 de ani de exploatare, aşa cum s-a făcut ea - nu mai comentez acum -, să iei o decizie din asta de azi pe mâine. Şi eu nu pot să vă promit că săptămâna viitoare sau peste o lună de zile casa deja va arăta ca o minunăţie, aşa cum merită pe harta Bucureştiului.    Este destul de greu. În orice caz, noi dorim să o salvăm, suntem singurii care o putem salva, pentru că îi cunoaştem foarte bine istoria, cunoaştem foarte bine istoria primilor ani ai acestei case. Avem documente, avem planurile primilor arhitecţi. În primul rând, este vorba de Ion Mincu şi, apoi, de Nicolae Cuţarida. Este vorba despre o restaurare în regim de patrimoniu, deci cu respectarea statutului de monument de importanţă naţională al casei. Aceasta este posibil. Acesta cred că este un element de asemenea pozitiv în viaţa acestei case.    În al treilea rând, casa aşa cum se prezintă ea şi cum dorim să se prezinte pe viitor, va fi dedicată tot scopurilor culturale, va fi o casă deschisă, în care scriitorii îşi vor putea lansa lucrările, operatorii vor putea filma. Eu vreau să fac chiar şi o arhivă a filmelor care s-au turnat de-a lungul anilor în această casă, pentru că, de la Radu Gabrea la Costa-Gavras, au fost foarte mulţi regizori, operatori care au lucrat în această casă şi care au lăsat documente extraordinare despre istoria casei în ultimele 3-4-5 decenii. Există planuri multe, numai să ne ajute Dumnezeu să le putem împlini.   Era imposibil, pentru că este vorba despre o expertiză de structură, de rezistenţă a unui imobil de patrimoniu, deci cu respectarea tuturor normelor legislaţiei monumentelor istorice. Sigur că se va începe gospodăreşte în felul acesta, de la o asemenea expertiză.  

 Eu îmi cunosc foarte bine istoria, din documentele de arhivă şi din povestirile celor bătrâni din familia noastră şi, sigur, pe moment aş dori să o păstrez, pentru că nici nu cred că pe vreme de criză vom avea foarte multe oferte ca să-l putem înstrăina. Pe moment, o vom păstra şi vom încerca să vedem, pornind de la expertiza de structură, expertiza de rezistenţă, cerinţele Legii monumentelor, să vedem ce putem face.