Misterul femeilor celte: ADN-ul antic și mormintele dezvăluie o putere ascunsă de milenii. Secretul interzis
0În urmă cu mai bine de două milenii, romanii considerau femeile celte drept cele mai uimitoare figuri din istorie. Istoricii moderni nu le-au înțeles fascinația până când ultimele săpături arheologice, din sudul Angliei, au adus la lumină adevărul îngropat în adâncuri. Secole de mister se dezvăluie acum, iar noile descoperiri schimbă radical percepția asupra rolului femeilor în societățile antice.
De-a lungul istoriei, femeile au fost adesea prezentate ca personaje secundare în marile civilizații ale lumii. Însă noi descoperiri arheologice, de pe teritoriul Britaniei antice, rescriu această poveste.
O echipă de cercetători a analizat mormintele tribului Durotriges și a ajuns la o concluzie surprinzătoare: în urmă cu mai bine de 2.000 de ani, femeile din antichitate nu doar că ocupau poziții de putere, dar dominau și structura socială.
O parte din vechea Mare Britanie era o lume a femeilor, după cum sugerează noile dovezi. Mormintele descoperite arată că femeile din unele triburi celte aveau la fel de multă putere - și uneori chiar mai multă - decât bărbații. Chiar și ADN-ul antic sugerează că ele se aflau la baza rețelelor sociale din societatea celtică din Britania.
Studiul recent publicat în Nature aduce și noi explicații fascinante despre obiceiurile funerare din Britania Epocii Fierului, arătând de ce femeile erau adesea îngropate cu obiecte de mare valoare, precum oglinzi sau chiar care de luptă.
„Este un rezultat remarcabil. Aceste descoperiri adâncesc considerabil înțelegerea noastră asupra dovezilor arheologice (vestigii, artefacte - n.red.) din acea perioadă”, subliniază și Carola Metzner-Nebelsick, arheolog la Universitatea Ludwig Maximilian din München, care nu a fost implicată în cercetare.
Durotriges: Tribul celtic care sfida normele lumii antice
În inima sudului Britaniei, între 100 î.Hr. și 100 d.Hr., tribul Durotriges a înflorit pe teritoriul actualului Dorset și în regiunile de coastă învecinate. Acești celți nu erau doar războinici redutabili, ci și o civilizație sofisticată, menționată atât de geograful antic Ptolemeu, cât și de împăratul roman Hadrian. Moștenirea lor a rămas vie prin vestigii impresionante: necropole bogate, fortificații impunătoare și monede distincte, mărturii ale unei culturi aparte.
Însă, ceea ce îi deosebea cu adevărat pe Durotriges de alte triburi ale epocii era structura lor socială neobișnuită. Spre deosebire de societățile patriarhale dominante în lumea antică, ei urmaseră un model matrilocal, în care femeile erau pilonii familiei și ai moștenirii. Un sistem care, conform noilor descoperiri, le oferea un rol central în comunitate - și, poate, mai multă putere decât s-a crezut vreodată.
Cu toate acestea, nu se poate spune că era vorba neapărat despre matriarhat. Totuși, rezultatele sugerează că femeile aveau un rol esențial în luarea deciziilor și în structura socială, ceea ce făcea ca societatea celtică din Britania să fie „mai egalitară decât lumea romană”, după cum explică Miles Russell, arheolog la Universitatea Bournemouth și coautor al studiului.
Lara Cassidy, geneticiană la Trinity College Dublin și coautoare a studiului, subliniază de asemenea că femeile celte aveau statut și influență asupra finanțelor familiei, deciziilor și proprietății.
Și Iulius Cezar considera femeile celte printre cele mai fascinante figuri din istorie
Când romanii, o societate adânc patriarhală, au invadat Galia și au pătruns în teritoriile triburilor celtice din Franța și Marea Britanie, au fost profund surprinși de rolurile de gen inversate, așa cum le descriau istoricii antici.
Descoperirile recente confirmă unele dintre relatările romane, inclusiv pe cele ale lui Iulius Caesar, care menționa în jurul anului 50 î.Hr. că femeile celte aveau un statut neobișnuit de ridicat. De fapt, scrierile vorbeau cu dispreț despre independența relativă a acestora, despre abilitățile lor de luptă, despre femei puternice precum reginele Boudica și Cartimandua.
Boudica a fost una dintre cele mai faimoase regine celte, conducătoarea tribului Iceni din estul Britaniei. Este cunoscută pentru revolta sa împotriva stăpânirii romane în anul 60 sau 61 d.Hr. După moartea soțului ei, Prasutagus, Boudica a preluat conducerea tribului și a condus o răscoală de amploare împotriva romanilor care se aflau în teritoriul Britaniei. Revolta a fost un simbol al rezistenței celte împotriva invaziei romane. Deși răscoala a fost înfrântă, Boudica a rămas în istorie ca un simbol al curajului și al puterii femeilor în fața opresiunii. Cartimandua a fost o altă regină celtică, de data aceasta a tribului Brigantes, cel mai mare trib din nordul Britaniei. A avut o relație complexă cu Imperiul Roman, uneori colaborând cu acesta, ceea ce i-a adus un anumit prestigiu și protecție.
„Un astfel de fenomen al matrilocalității nu a mai fost observat până acum”
„A fost cu adevărat șocant – nu s-a mai observat niciodată până acum un astfel de fenomen (matrilocalitate - tip de organizare socială în care, după căsătorie, bărbatul se mută în gospodăria soției sau în comunitatea acesteia - n.red.) în preistoria europeană. Romanii au scris despre asta pentru că li s-a părut atât de ciudat” explică Lara Cassidy, geneticiană la Trinity College Dublin și coautoare a studiului.
„De-a lungul istoriei, s-a sugerat că romanii exagerau libertățile de care se bucurau femeile britanice, folosind acest lucru pentru a portretiza o societate sălbatică. Însă, atât cercetările arheologice, cât și cele genetice, ne arată acum că femeile din Epoca Fierului aveau un rol esențial în multe aspecte ale vieții cotidiene. Mai mult, există dovezi că descendența maternă ar fi stat la baza identităților de grup din acea perioadă”, a subliniat și arheologul Miles Russell.
Până acum, mulți istorici moderni au respins relatările antice, considerându-le exagerate sau interpretând mormintele bogate ale femeilor drept simple excepții. Însă, în ultimele decenii, dovezile descoperite au schimbat radical această percepție.
Dovezile din morminte: oglinzi, bijuterii și… săbii!
Cimitirele Durotriges, situate în apropierea orașului Bournemouth, oferă o fereastră unică spre lumea celților din Epoca Fierului. Acest trib nu își incinera morții, cum făceau alte comunități din Britania Antică, ci îi îngropa aproape de casă, pe colinele din jurul gospodăriilor. Această practică a permis conservarea mormintelor și, implicit, a unor detalii cruciale despre viața și statutul celor îngropați.
Ceea ce a atras atenția cercetătorilor a fost diferența uriașă dintre mormintele bărbaților și cele ale femeilor. În timp ce bărbații erau înmormântați cu hrană și vase cu băutură pentru viața de apoi, femeile aveau parte de ofrande mult mai elaborate: oglinzi, piepteni, bijuterii și chiar săbii.
„Dacă judeci statutul social în funcție de obiectele funerare, femeile aveau clar o poziție superioară”, mai spune arheologul Miles Russell. Și Lara Cassidy recunoaște: „Acest lucru sugerează fie o egalitate de statut între bărbați și femei, fie chiar o poziție superioară a femeilor, reflectată în practicile funerare”.
ADN-ul confirmă: societățile erau matrilocale
Pentru a înțelege mai bine structura acestor comunități, cercetătorii au analizat ADN-ul a zeci de schelete din cimitirele Durotriges. Rezultatele au fost uimitoare: prin compararea materialului genetic, echipa a reconstituit un arbore genealogic care se întinde pe șase generații.
Majoritatea indivizilor proveneau dintr-o singură linie maternă, ceea ce sugerează că femeile rămâneau în comunitate, iar bărbații veneau din alte familii.
Mai mult, două treimi dintre cei îngropați în acest cimitir aveau un tip rar de ADN mitocondrial, transmis exclusiv de la mamă. Chiar și unii dintre bărbați proveneau din aceeași strămoașă (aveau strămoși femei comune), ceea ce demonstrează că societatea era organizată în jurul femeilor, nu al bărbaților.
„Femeile rămâneau aproape de familia lor și erau profund integrate într-o rețea de sprijin stabilă încă din copilărie. Soțul era cel care venea ca un străin și trebuia să se adapteze în cadrul clanului soției”, explică Cassidy.
În esență, femeile dețineau puterea economică și socială, iar bărbații deveneau dependenți de ele.
Cât de răspândit era acest model în lumea celtică
Această organizare socială nu pare a fi un caz izolat. Cercetătorii au comparat datele genetice din peste 150 de situri arheologice din Marea Britanie și alte zone ale Europei, unele datând încă din Epoca de Piatră.
În jurul anului 500 î.Hr., au observat o scădere a diversității ADN-ului mitocondrial, semn că tot mai multe comunități se bazau pe linii materne. În schimb, cromozomii Y, moșteniți pe linie paternă, nu au suferit aceeași scădere, ceea ce confirmă că bărbații veneau din afară pentru a se alătura comunităților conduse de femei.
Această descoperire i-a entuziasmat pe specialiști. „Semnalul genetic descoperit la Durotriges se regăsește și în alte situri britanice. Este o dovadă clară”, explică Joscha Gretzinger, arheo-genetician la Institutul Max Planck pentru Antropologia Evoluționistă.
O schimbare radicală față de mileniile anterioare
Noile cercetări sugerează că, în Epoca Fierului, ceva s-a schimbat profund în organizarea socială a comunităților din Europa. În mileniile anterioare, de exemplu, în jurul anului 5.000 î.Hr., triburile neolitice din Marea Britanie și Franța funcționau pe un model complet diferit, numit patrilocalitate. În acea perioadă, femeile își părăseau familia pentru a se căsători, iar bărbații rămâneau în comunitatea natală.
Această tranziție de la patrilocalitate la matrilocalitate ar putea indica schimbări majore în structura puterii, în rolurile de gen și în organizarea economică a triburilor europene. „Este fascinant. Există momente în istorie în care societățile par să acorde femeilor un statut incredibil de înalt”, spune Rachel Pope, arheolog la Universitatea din Liverpool.
Concluzie: femeile celtice – lideri ai lumii antice
Aceste descoperiri rescriu ceea ce credeam că știm despre Britania Antică. Într-o perioadă în care istoria a fost scrisă aproape exclusiv de bărbați, dovezile ADN și vestigiile arheologice ne spun o altă poveste: una în care femeile nu doar că aveau un loc în societatea antică, ci o conduceau. Femeile din triburile celtice nu erau doar figuri pasive într-o lume dominată de bărbați - ele erau arhitectele unei societăți în care puterea, moștenirea și stabilitatea se sprijineau pe umerii lor.
Dacă aceste concluzii vor fi confirmate și de alte cercetări, atunci va trebui să ne regândim fundamental modul în care percepem trecutul.
Se încarcă comentariile...
