La mana oricui...

Nimeni nu mai intelege nimic: de ce a fost inlocuit juriul de specialisti, care a decis ani la rand soarta Festivalului Mamaia, cu "demoscopicii"? E bine ca omul de pe strada sa aiba o parere in ceea

Nimeni nu mai intelege nimic: de ce a fost inlocuit juriul de specialisti, care a decis ani la rand soarta Festivalului Mamaia, cu "demoscopicii"? E bine ca omul de pe strada sa aiba o parere in ceea ce priveste muzica, dar atunci cand hotaraste daca scoate sau nu bani din buzunar, pentru a cumpara cutare album. Asta nu inseamna ca respectivul se si pricepe. Are tot dreptul sa-i placa un artist sau o piesa, dar de aici si pana la a hotari daca un interpret sau o melodie sunt bune e cale lunga. Asa s-a ajuns ca, dupa primele doua seri ale Mamaiei 2002, sa se dea niste voturi care au lasat in urma o ceata intensa. Debutanti care, dupa parerea multora, n-ar fi trebuit nici macar sa treaca de preselectie au ajuns in finala. Nici la "Creatie" lucrurile n-au stat altfel. Asa se face ca o piesa excelenta, "Langa mine", semnata de Mihai Alexandru, nu numai ca n-a castigat detasat, dar nici macar nu s-a calificat in ultima faza a competitiei. Nimeni nu se indoieste ca juratii sunt persoane absolut onorabile, manate in lupta de intentii dintre cele mai bune. Dar cum poate da verdictul cineva care nu are o tangenta cu muzica? Poate ajutat de cineva "dinauntru". Probabil ca la asta s-a gandit si Dan Negru, prezentatorul festivalului, atunci cand a vorbit despre concurenti. In timp ce cartea de vizita a unora era expediata in minimum de timp, asupra biografiei altora a insistat, cu elan si (prea multa) bunavointa. Sa fie influentata decizia unui membru "civil" al juriului, in momentul in care aude, de la un "oficial", laude adresate cutarui concurent? Au existat, e drept, si participanti care au avut parte de altceva decat de laude. Nu din partea domnului Negru, ci dinspre colegii de suferinta. Monica Silaghe a fost, anul acesta, cea vizata de zvonuri si antipatia contracandidatilor. S-a vorbit despre mofturi, oarecari favorizari, o anume prietenie cu Titus Munteanu, directorul artistic al festivalului. Din acest punct de vedere, Mamaia 2002, desi s-a dorit "un altfel de festival", n-a reusit sa faca nota distincta fata de editiile din anii trecuti. Mai catolici decat Papa, actualii organizatori ai festivalului au tinut mortis ca si debutantii sa prezinte in concurs o piesa in prima auditie. (Scopul, declarat si laudabil, a fost acela de a lansa la Mamaia cat mai multe slagare). Dar aceasta decizie a fost luata abia dupa prima preselectie, astfel ca interpretii au obtinut, in multe cazuri, niste piese pe care le aveau pe-acasa compozitorii. Cel putin asa a parut, judecand dupa cat de putin le-a "folosit", unora melodia aleasa. Nici vorba de pus vocea in valoare. Pentru acest deserviciu, concurentii au si platit. Si, in cazul in care vor castiga vreun premiu, vor imparti castigul si cu compozitorul. Ca piesa primita de un debutant il ajuta sau nu e mai putin important. Nu pentru ei, ci doar din prisma regulamentului. Mai mare greutate o are clauza care specifica faptul ca o piesa cantata la Mamaia nu are voie sa fi fost imprimata ori difuzata pe radio sau tv. S-a afirmat ca ambele piese ale lui Ionel Tudor incredintate unor debutante, "O, la, la" si "Hei, na, na, na" (titluri de mare profunzime), au fost auzite la radio. S-a mizat pe buna credinta a concurentelor, care n-ar fi avut cunostinta de acest fapt reprobabil, si s-a mers mai departe. Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Atunci, care este diferenta intre cel care a respectat intelegerea si nu si-a promovat nicaieri piesa si acela care "a fentat un pic" regulile? Au mai fost cei despre care s-a spus sa au fentat un pic originalitatea. Ba ca aduce a Mariah Carey, ba ca e luata chiar de pe la ai nostri, melodiile au fost in suferinta la capitolul inspiratie. Dar, cum trebuia sa se aleaga 10 dintre cele de la creatie, finalistele sunt cele cantate de Haiducii ("Cantecul pribeagului"), Elena ("Plange cerul"), Desperado ("Te pierd"), Andra ("E vina ta"), eXtra ("Merg pe calea mea"), Marius Moga si Simplu ("Sa zburam spre cer"), Pepe ("Vreau iubirea ta"), Adrian Enache ("O singura noapte"), No Comment ("Cred ca m-am indragostit") si Anda Adam ("Tu"). In seara a doua de festival, doua recitaluri au facut ravagii printre spectatori. Mai intai, prima "iesire in public" a unor debutanti mai speciali: VH2, trupa cu care Gabriel Cotabita a revenit in prim-planul muzical. Mihai Pocorschi, Gabriel Golescu, Razvan "Lapi" Lupu, Eugen Sonia, Catalin Tuta-Popescu, Ati Aristides si solistul Cotabita au cantat cu relaxarea si placerea celor care nu mai trebuie sa dovedeasca nimic. Un recital caruia i s-a reprosat un singur lucru: a fost prea scurt. A urmat unul mai consistent, cel oferit de casa de productie Roton. Desi Cat Music, cei care au avut un show in prima seara de festival, au mai multi artisti si, teoretic, mai mult potential, toata lumea a fost de acord ca spectacolul Roton a fost cel mai bun. Proconsul, Akcent, Simplu, K-Pital, Sistem, Jais si AndreEA au fost colegi intr-un concert cu regie, lumini de calitate si chiar haz. Profesionist. Unul dintre putinele lucruri de acest fel din festival.