Exclusiv INTERVIU Actorii din „Wednesday“, despre cum diferențele și fragilitatea devin superputeri în filmele lui Tim Burton. „Unii dintre cei mai tari oameni sunt lupi singuratici“
0Într-un interviu acordat exclusiv pentru „Weekend Adevărul“, Joy Sunday, Georgie Farmer și Isaac Ordonez au ieșit din universul serialului „Wednesday“ și au vorbit despre insuportabila greutate de a fi diferit, mai ales ca adolescent, însă şi cum vulnerabilitatea și empatia sunt adevăratele superputeri ale lumii reale.
Nevermore... Tim Burton a creat un univers într-un univers. Pornind de la povestea familiei Addams, regizorul american a plămădit, ca un adevărat Pygmalion, o matrioșka gotică: Academia Nevermore. Să ne imaginăm pentru un moment o casă de păpuși – și nu oricum, ci rece, gri, păzită de gargoili, cu ferestre mari și feronerie gotică, de secol XII, cu scări de piatră întortocheate și holuri înalte, cu arcade succesive –, iar dincolo de fiecare geam – fie că e lumină, fie că e întuneric, fie că e un vitraliu cu personalitate – găsim o ființă pe care societatea a marginalizat-o, care nu a ținut pasul cu viteza trendurilor, pe care poate natura a creat-o unică – pe afară sau pe dinăuntru – ca o operă de artă apreciată post-mortem. Bineînțeles, universul lui Burton este o fantezie, însă profund inspirată de extraordinar, de oamenii cărora natura le-a dat prea mult față de ceea ce societatea definește drept „normal“ – prea multă tăcere, prea mult suflet, prea multă însingurare, prea multă viziune. Acolo, la Nevermore, sunt cei care găsesc frumosul în ceea ce este definit drept urât, sunt cei care nu s-au înrăit din cauza marginalizării – care n-au fugit de lume, însă și-au căutat un refugiu. Câți dintre noi nu ne-am simțit așa – neînțeleși, dați deoparte, nedreptățiți din motive subiective? Câți dintre noi nu ne-am dorit să ne retragem din lume, măcar pentru o secundă, să putem respira și, poate, să decidem dacă mai putem continua?
Acum, la Academia Nevermore (localizată geografic în serialul Netflix în orășelul Jericho din statul american Vermont) – unde i-am putea găsi cu ușurință, în varianta lor de adolescenți, pe Emily the Corpse Bride (Mireasa moartă), Edward Scissorhands, Victor Van Dort sau Mrs. Lovett –, sunt găzduiți elevi, dar și profesori care sunt... speciali: sirene, vârcolaci, gorgone, tot felul de adolescenți care au capacități supranaturale.
După ce am cunoscut povestea familiei Addams față-n față cu normele contemporane – încă din 1938, de la primele benzi desenate, create de artistul Charles Addams și publicate în „The New Yorker“ –, acum, Tim Burton nu doar că o aduce în lumina reflectoarelor pe Wednesday (interpretată „morbid“ de magistral de Jenna Ortega), primul născut al cuplului Morticia Addams (în rolul ei, cu silueta cadaverică, dar seducătoare, Catherine Zeta Jones) și Gomez Addams (un tată comic, îngăduitor, și soț iubitor, supus matriarhatului, interpretat de Luis Guzmán) – sau, mai degrabă în tenebrele academiei –, ci și o plasează într-un context care ar trebui să îi fie familiar, alături de oameni ca ea... să zicem diferiți.
Cântec de sirenă
Unul dintre personajele care se remarcă în primul sezon al serialului drept rivala lui Wednesday și care în cel de-al doilea sezon devine un factor-cheie în poveste este Bianca Barclay, sirenă prin naștere, a cărei putere de a controla mintea și acțiunile este oprită doar de un medalion pe care îl purta la gât în permanență. Aparent, personajul interpretat cu magnetism de Joy Sunday (28 de ani) este clișeul perfect al fetei populare, lider incontestabil în liceu, acea queen bee americană – o Regina din „Mean Girls“, varianta gotică și cu principii. Ea este însă exemplul perfect pentru a demonstra că serialul lui Burton nu este încă unul despre adolescenți, ci unul care te învață să privești dincolo de aparențe. După masca de fată puternică și sigură pe ea, Bianca se străduiește să își controleze propria poveste, prinsă fiind într-o afacere eșuată a mamei sale, Gabrielle, de asemenea sirenă.
În acest sezon, Bianca este forțată să își folosească puterile contrar valorilor sale, șantajul fiind din ce în ce mai mare: de la intimidarea că i se va lua bursa și astfel va trebui să părăsească Nevermore până la amenințarea cu moartea mamei sale. Făcând un pas în spate, vedem cu ușurință că este lecția constrângerii din „manualul“ patriarhatului, atât de popular în viața de zi cu zi. Carismatică și relaxată, Joy Sunday a explicat în exclusivitate pentru „Weekend Adevărul“ cum a abordat acest conflict, atât pentru a-și contura mai bine personajul, cât și pentru a transmite un mesaj, printre replici și priviri, fetelor și femeilor care urmăresc „Wednesday“: „În primul rând, a fost foarte important pentru mine să mă asigur că, deși Bianca se simte blocată, interpretarea mea să nu transmită aceeași senzație. Am vrut să explorez trecutul ei ca să înțeleg cum ar răspunde în mod specific la fiecare moment sau situație de constrângere, presiune sau instabilitate. Și, în ceea ce privește felul în care reflectă experiențele multor femei de azi, cred că mesajul care reiese din parcursul Biancăi în acest sezon este că trebuie să te sprijini pe prieteni și pe cei dragi atunci când te confrunți cu astfel de presiuni. Pentru că, într-o lume ideală, poate ar fi putut evita asta dacă ar fi cerut ajutor și ceilalți ar fi știut prin ce trece. Cred că e un mesaj frumos de transmis: să nu te simți obligată să faci ceea ce e greșit“. Sau, mai pe scurt, așa cum sublinia Bianca în serial: „Focul pune la încercare aurul, suferința pune la încercare o femeie“.
Fragilitatea ca superputere
Povestea de la Nevermore este completată de Ajax Petropolus, un gorgon stângaci și vulnerabil, care, prin comicul său inocent, aduce echilibru în lumea plină de drame și umor negru de la Nevermore. Ajax își ascunde cu dibăcie puterea de a pietrifica oamenii – șerpii săi stau bine la adăpostul unei căciuli mari –, iar timiditatea din priviri nu ne spune decât că, spre deosebire de „rudele“ sale din Antichitate, răzbunarea și răutatea nu sunt parte din firea sa. Despre cum a reușit să controleze contrastul dintre mit și personaj, actorul londonez Georgie Farmer (23 de ani) a spus, în exclusivitate pentru „Weekend Adevărul“: „Îmi amintesc că înainte să intru în rolul lui Ajax am cercetat mitologia greacă despre gorgoni și tot ce ține de ei. Dar, odată aduși în lumea Nevermore, accentul a fost mereu pe felul în care gorgonii interacționează și se comportă la școală. Există mereu un echilibru: știe toată lumea că nu trebuie să privească oamenii în ochi, că sunt învățați să stea retrași. Iar anul acesta, în acest sezon, a fost mai mult despre faptul că Ajax devine mai confortabil cu sine și cu faptul că e gorgon. Și da, să fie mai încrezător – ceea ce a fost foarte important de jucat în acest an“.
Noul sezon, recent apărut, îi acordă mai mult spațiu și lui Pugsley, fratele mai mic al lui Wednesday, a cărui poveste aparent nevinovată ajunge să se intersecteze cu situația de roman polițist pe care sora lui trebuie să o deslușească. Sindromul mezinului care nu știe încă cum să gestioneze (re)numele familiei sale, presiunea socială de a se integra într-o lume a neintegraților, precum și entuziasmul copilăresc, presărat cu timiditate, în a-și face prieteni, îl fac pe Isaac Ordonez, el însuși un adolescent de 16 ani, să spună pentru „Weekend Adevărul“ că, dincolo de superputerea electricității pe care și-o descoperă de la începutul sezonului, inteligența emoțională este punctul lui forte: „Compasiunea și empatia sunt niște superputeri, îi inspiră pe ceilalți. Și da, este necesar ca ele să fie mai vizibile în online mai ales pentru băieții adolescenți“.
Cu toate că centrul acțiunii este Wednesday și, prin alianță, familia Addams, povestea de la Nevermore înseamnă, mai pe scurt, reflexia adolescenței într-o oglindă gotică, într-o oglindă în care diferențele nu sunt anomalii. Academia este casa tuturor crizelor dinainte de maturitate, care însă, dacă nu sunt vindecate, sunt purtate ca un nor negru și încărcat, deasupra capului, toată viața. Prima iubire, bullyingul, introvertirea, hobbyurile mai puțin populare, nevoia de validare, chiar și a fi diferit într-o lume a diferiților – toate poartă masca gotică oferită de Tim Burton, însă rămân perfect recognoscibile. Întregul tablou de a fi un proscris la Nevermore nu înseamnă altceva decât „monstruozitatea“ de a fi adolescent – o perioadă care te formează, dar nu ar trebui să te urmărească.
Acceptare: asta este deviza pe care o întăresc și actorii din „Wednesday“. „Le-aș transmite tuturor adolescenților care simt că nu se integrează să nu își ceară scuze pentru cine sunt. Cred că așa putem ajunge la punctul în care să îmbrățișăm totul – dacă toți înțelegem cât de variați și diferiți suntem“, subliniază Joy Sunday. Același sfat îl oferă și Isaac: „Nu-ți face griji pentru a te încadra. Îmbrățișează-ți diferențele. Ele te fac să fii tu“. Georgie Farmer întărește spusele colegilor săi de platou și vorbește despre încrederea într-o echipă, într-un grup, dar mai ales în propriile puteri: „Îți vei găsi tribul și oricine îți va fi prieten te va accepta așa cum ești. La fel de bine poți să fii și un lup singuratic; unii dintre cei mai tari oameni sunt lupi singuratici“.
Goticul dă tonul
Dincolo de estetica burtoniană evidentă și de amprenta originală a familiei Addams, serialul „Wednesday“ s-a remarcat și printr-o coloană sonoră formidabilă, pusă cap la cap anume pentru a ajunge astfel de la un capăt la altul al axei demografice. Fragmentele de melodii – de la vechi la nou, de la clasic la rock, de la pop la latino – au fost potrivite perfect pentru a întări momentele de maximă importanță (și veți observa singuri cât de important este, de exemplu, un cover la pian al melodiei „Zombie“, unul la violoncel al melodiei „Losing my religion“ sau un bine „plasat“ Bruce Springsteen „Dancing in the dark“). Și cum fiecare dintre cele trei personaje de față au povești bine conturate, nu am pierdut ocazia de a-i ruga să-și aleagă o melodie reprezentativă. Astfel, Joy a ales ca melodie care crede că i-ar plăcea Biancăi „Where U are“, a artistei Rina Sawayama; Isaac a ales rockul (mai) nou – „I’m not OK“ a trupei My Chemical Romance; iar Georgie a zis fără a sta prea mult pe gânduri că lui Ajax i se potrivește Radiohead, în special melodia „Let down“.
Dracula fever
Preț de câteva minute, actorii au făcut un exercițiu de imaginație și și-au ales ce superputere din „Wednesday“ ar păstra în viața reală. Joy Sunday și Georgie Farmer au răspuns la unison că și-a dori să poată prevedea viitorul. Pe de cealaltă parte, Isaac a spus că ar vrea să fie vampir: „Ei pot face de toate, inclusiv să citească gândurile oamenilor. Plus că îmi place stilul gotic“. Și iată cum, involuntar, discuția s-a dus către filmările primului sezon – care au avut loc în România, cu precădere la Castelul Cantacuzino din Bușteni, dar și în diverse locații din București –, și, mai ales, la unul dintre cele mai importante personaje gotice ale cinematografiei: Dracula.
Chiar dacă „Wednesday“ pare a fi un serial dedicat mai mult tinerilor, nu este deloc așa. Dincolo de personajele de toate vârstele, care vin la pachet cu probleme specifice – înaintarea în vârstă, probleme de moralitate, mai ales în privința banilor, dificultățile părintești –, „Wednesday“ ne îndeamnă să ne valorizăm diferențele, nu să le îngropăm în noi, căci se vor transforma în plumb și vor ajunge să ne îngroape – metaforic sau nu. Iar cei care trag după ei traumele adolescenței, un singur cuvânt să le spună, cu gândul la Edgar Allan Poe: „Nevermore!“.
Se încarcă comentariile...
