Horia-Roman Patapievici şi „Secolul meu”, o tulburătoare radiografie a sistemului comunist

Horia-Roman Patapievici va participa la o întâlnire despre volumul „Secolul meu”

Horia-Roman Patapievici, Constantin Geambaşu şi Maja Wawrzyk, directorul Institutului Polonez din Bucureşti se vor întâlni marţi, 10 februarie, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, pentru o discuţie pornind de la volumul lui Aleksander Wat, „Secolul meu. Confesiunile unui intelectual european. Convorbiri cu Czesław Miłosz”.

O tulburătoare radiografie a sistemului totalitar comunist, volumul „Secolul meu. Confesiunile unui intelectual european. Convorbiri cu Czesław Miłosz”, considerat de Saul Below „o carte fascinantă”, va fi subiectul de discuţie al întâlnirii de marţi seara, ora 19.00, de la Librăria Humanitas Cişmigiu.

Mărturiile lui Aleksander Wat, cuprinse în volumul „Secolul meu. Confesiunile unui intelectual european. Convorbiri cu Czesław Miłosz”, dezvăluuie nu doar drama unui intelectual rafinat, ci în primul rând dimensiunea răului pe care l-a generat un astfel de sistem.

„Ca document al unui martor istoric, Secolul meu este o lucrare extraordinară. Dar, mai mult decât atât, este o capodoperă a genului autobiografic. Vocea lui Wat este irezistibilă, şi el îşi spune povestea cu o asemenea rigoare şi inteligenţă, cu o asemenea căldură umană copleşitoare, încât cuvintele lui te schimbă pentru totdeauna... Este o realizare magnifică, una dintre cele mai mişcătoare şi puternice cărţi pe care le-am citit vreodată“, spune  Paul Auster.

Aleksander Wat s-a născut pe 1 mai 1900, la Varşovia şi s-a sinucis pe 29 iulie 1967, la Antony, în Franţa. A fost poet, prozator şi teoretician al artei şi este considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori polonezi ai secolului XX. Descendent al unei vechi şi distinse familii evreieşti, a urmat cursurile Universităţii din Varşovia, unde a studiat filozofia, psihologia şi logica. A avut legături strânse cu avangarda literară, publicându-şi prima carte de poezie în 1920, iar câţiva ani mai târziu, în 1927, o culegere de povestiri.

Wat a editat o serie de reviste influente – printre care Nowa Sztuka (Noua Artă) şi Miesięcznik Literacki (Mensualul Literar) – şi a ajutat la diseminarea operei lui Maiakovski şi a futuriştilor în Polonia, înainte de a deveni adept al partidului comunist. Între 1933 şi 1939 a fost directorul literar al celei mai renumite edituri poloneze de la acea vreme, Gebethner & Wolff. În 1939, după invadarea Poloniei de către nazişti, s-a refugiat la Lvov. Arestat în 1940 de NKVD, a fost încarcerat la Zamarstînov, apoi transferat succesiv la Kiev, Lubianka, Saratov. Amnistiat în noiembrie 1941, a fost trimis în Kazahstan. În 1946 a primit permisiunea să se întoarcă în Polonia, unde a fost numit redactor-şef la PIW (Institutul Editorial de Stat), dar, din cauza convingerilor anticomuniste, a fost silit să renunţe la această funcţie, câştigându-şi viaţa mai ales ca traducător. Anul 1953 a marcat începutul unei boli nervoase incurabile cu caracter psihosomatic. În 1959 a emigrat în Franţa. În 1963, Wat a fost invitat să predea literaturi slave la Center for Slavic and East European Studies de la University of California (Berkeley). De la începutul anului 1964 şi până în iunie 1965, Wat s-a aflat la Berkeley, unde a înregistrat o serie de convorbiri despre viaţa sa (pe care le considera un fel de „jurnal vorbit“) cu Czesław Miłosz, publicate postum sub titlul „Secolul meu”. Copleşit de boala care l-a măcinat vreme de paisprezece ani, Aleksander Wat s-a sinucis pe 29 iulie 1967, la domiciliul său.