FOTO 13 august 1961: începe construirea Zidului Berlinului, unul dintre cele mai importante simboluri ale Războiului Rece

Construirea Zidului Berlinului începe în urmă cu 52 de ani, unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale Războiului Rece. Construcţia a început în noaptea de 12-13 august, când autorităţile RDG au închis graniţa dintre Berlinul de Est şi Berlinul de Vest, iar trecerea frontierei a fost declarată ilegală. Mai întâi a fost instalat un gard din sârmă ghimpată, iar fundaţia zidului de beton avea să fie pusă trei zile mai târziu.

Cauzele construirii Zidului trebuie căutate cu mulţi ani în urmă, în divizarea Germaniei postbelice şi a capitalei sale în cele patru zone de ocupaţie, precum şi în izbucnirea Războiului Rece între foştii aliaţi din timpui celui de-al doilea război mondial. Pe măsură ce relaţiile dintre URSS şi celelalte puteri Aliate s-au deteriorat, Germania a devenit câmpul unei competiţii între cele două tabere şi punctul de confruntare între două ideologii rivale.

În 1949, Germania a fost în mod oficial divizată în două ţări: Republica Federală, de partea occidentală, şi Republica Democrată, de partea sovietică. Berlinul, aflat în interiorul RDG, şi-a păstrat vechiul statut şi zonele de ocupaţie distincte. Însă ca oraş controlat pe jumătate de puterile occidentale, o insulă democratică în interiorul unei ţări comuniste, Berlinul a devenit un ghimpe în coasta sovieticilor.

Libera circulaţie dintre Berlinul de Est şi Berlinul de Vest le-a permis locuitorilor din RDG să vadă cum se trăieşte în zona occidentală şi, atraşi de nivelul de trai de aici, să părăsească Germania comunistă. Se estimează că circa 2,7 milioane de oameni au părăsit RDG între 1949 şi 1961. Pentru economia unei ţări ce se refăcea de pe urma unui război devastator, acest exod către Vest a creat foarte mari probleme, mai ales în condiţiile în care jumătate din aceşti oameni erau tineri sub 25 de ani. Din cauza acestei migraţii masive către vest, economia Germaniei democrate a ajuns la începutul anilor '60 la un pas de colaps.

De aceea, conducerea Partidului Comunist a decis că trebuie să ia măsuri pentru a pune capăt migraţiei către vest. Ideea zidului nu a apărut în august 1961; ea fusese deja vehiculată, însă în iunie 1961 Walter Ulbricht, conducătorul RDG, declara că nimeni nu avea intenţia de a construi un zid. Cu toate acestea, pe 12 august, Consiliul de Miniştri al RDG declara că „pentru a pune capăt activităţilor ostile ale forţelor revanşarde şi militariste din Germania de Vest, precum şi din Berlinul de Vest”, vor fi instituite controale la graniţele RDG, inclusiv la graniţa cu sectorul de vest al capitalei. De fapt, măsura nu avea ca scop protejarea populaţiei Germaniei de Est în faţa acestor activităţi ostile; ea era îndreptată împotriva cetăţenilor, cărora nu li s-a mai permis trecerea frontierei.

Primele bariere au fost ridicate în dimineaţa zilei de 13 august. Berlinezii au fost şocaţi când s-au trezit în acea dimineaţă de duminică; ceea ce fusese până cu o zi înainte o graniţă fluidă se transformase într-o frontieră rigidă, foarte strict păzită. Circa 60.000 de oameni din RDG care lucrau în Berlinul de Vest s-au trezit că nu mai pot merge la muncă; mii de familii au fost despărţite de ridicarea zidului, iar oamenii care au rămas în mod întâmplător să doarmă la cineva în partea cealaltă a oraşului au rămas blocaţi acolo, de partea cealaltă a zidului.

Articol integral pe historia.ro. 

Iată cinci lucruri de ştiut despre acest simbol  

1. Zidul Berlinului a avut o lungime de 155 de kilometri şi o înălţime de 4 metri. Pentru a spori siguranţa, a fost construit un coridor suplimentar, cunoscut sub numele de Fâşia Morţii. Aceasta avea 100 de metri lăţime, era supravegheată continuu făcând astfel aproape imposibilă trecerea neautorizată în RFG

2. În Berlinul de Est a fost construit un turn înalt de aproximativ 365 de metri, având oficial un restaurant la ultimul etaj. Neoficial, acest etaj avea rolul de post de observaţie, căci pivota în jurul axei sale.  Astfel eficienţa zidului era sporită prin construirea de astfel de turnuri.

3. Pentru vizitele în Germania de Est, zidul a fost prevăzut cu opt puncte oficiale de trecere, străinii (inclusiv vest-germanii) trebuind să obţină un permis special de trecere. 

4. Ultimul est-german care a fost ucis în timp ce încerca să treacă zidul a fost Chris Guefroy, în februarie 1989. În prezent, una din străzile Berlinului îi poartă numele.

5. Zidul Berlinului a căzut în noiembrie 1989, fiind ulterior dărâmat cu buldozerele. În urmă au rămas un muzeu dedicat Zidului şi câteva rămăşiţe ale fostului simbol al Războiului Rece.

Mai multe pe historia.ro.