Emil Cioran, omul din scrisori

În volumul  „Cioran şi fascinaţia nebuniei“,  criticul Dan C. Mihăilescu arată că epistola era pentru filosof un strigăt de furie. Cartea, care conţine fragmente consistente din corespondenţa scriitorului stabilit la Paris, va fi lansată de Editura Humanitas la Bookfest.

Fragmente din volumul „Cioran şi fascinaţia nebuniei“, de criticul Dan C. Mihăilescu

„Conversaţie cu un absent, scrisoarea este un eveniment major al singurătăţii. Adevărul despre un autor e de căutat mai degrabă în corespondenţa decât în opera sa. Cel mai adesea, opera este o mască", spunea filosoful  Emil Cioran.

Mai citeşte şi:

Cioran, urmărit de Securitate

La un an după ce a publicat despre Eminescu, „Omul din scrisori", criticul Dan C. Mihăilescu analizează de această dată corespondenţa lui Emil Cioran. Noul său volum, „Cioran şi fascinaţia nebuniei", va fi lansat de Editura Humanitas la Târgul de carte Bookfest, care se va desfăşura în perioada 9 - 13 iunie, la Romexpo.

„De la epopee la haiku"

După ce, în 1934, i-a apărut prima carte, „Pe culmile disperării", Emil Cioran a mai publicat încă patru volume în ţară, înainte de a se stabili definitiv în Franţa, în 1945. La Paris, filosoful a început să-şi scrie cărţile în limba franceză, purtând în acelaşi timp o amplă corespondenţă cu cei apropiaţi.

Dan C. Mihăilescu, care a îngrijit la Humanitas, în 1995, scrisorile lui Cioran către cei de-acasă, spunea că scriitorul era de o sinceritate acidă, lucru evident în epistolele către fratele său, Aurel, către Jeni şi Arşavir Acterian sau către Mircea Eliade şi Constantin Noica.

Dacă, pentru tânărul Cioran, scrisoarea era deopotrivă „strigăt, furie, ură de sine, delir de grandoare, revărsare narcisiacă, silă de tot şi cutremur existenţial",  pentru filosoful maturizat, de după căderea postlegionară şi plecarea definitivă din România, corespondenţa devine o suită de grimase. După perioada 1938-1948, logoreicul epistolar al lui Cioran evoluează  „de la epopee la haiku", subliniază  Dan C. Mihăilescu, în „Cioran şi fascinaţia nebuniei".

Îndrăgostit la 70 de ani

Criticul analizează şi ipostaza filosofului îndrăgostit, la 70 de ani, de nemţoaica Fried­gard Thoma. Cioran „iubeşte năpraznic, fără ezitare şi fără speranţă, iubeşte în genunchi, dar şi cu pieptul în bătaia săgeţii, iubeşte pătimaş, bolnav de gelozie, biciuit, exasperat, zeieşte şi copilăreşte totodată", descrie Dan C. Mihăilescu noua stare de beţie spirituală.

În februarie 1981, când primea întâia scrisoare de la Friedgard Thoma, filosoful trăia de nişte decenii cu Simone Boué, într-un Paris care i se părea „dezabuzat". Friedgard Thoma, în vârstă de 35 de ani, cu un copil, doctorandă în filosofie, a fost atrasă de scrierile autorului, de „silogisme ale amărăciunii". Între cei doi s-a născut o profundă legătură intelectuală, materializată printr-o corespondenţă purtată între anii 1981 şi 1991.

Cioran s-a aruncat cu toată fiinţa sa în iluzia acestei legături, pentru că el nu putea iubi altfel decât dictatorial, absolutist, totalitar, nebuneşte:  „Nu contează dacă e vorba de Friedgard Thoma sau de România lui Codreanu! În subconştient, Friedgard Thoma a fost pentru septuagenarul Cioran exact ceea ce fusese Germania hitleristă pentru tânărul ardeleano-valah de 22-24 de ani: modelul fascinant şi fecund, blestem şi redempţiune, erosul încărcat thanatic, exemplul teuton pentru mortala reverie mioritică. Resuscitare dictatorială, crepusculară erecţie în căutare de substitute pentru înţelepciune".

Zeiţa de la senectute

La Paris, la17 iulie 1981, Cioran îi scria lui Friedgard Thoma:  „Aţi devenit centrul vieţii mele, zeiţa unuia care nu crede în nimic, cea mai mare fericire şi nefericire întâlnită vreodată."  

Acelaşi Cioran îşi încheie ultimul vis erotic,  în august 1987, cu aceste rânduri: „În sfârşit, înţelepciunea. Nu-mi mai fac niciun plan, nu mai scriu un rând. Cincisprezece cărţi, cincisprezece cadavre - cred că ajunge".

Aniversare cu lansări

Humanitas, care aniversează  20 de ani de la înfiinţare, reeditează la Bookfest o serie de cărţi în jurul lui Emil Cioran, cel mai bine vândut autor al editurii, cu aproape un milion de exemplare cumpărate. Dintre cele 26 de titluri ale lui Cioran, cea mai vândută carte rămâne „Pe culmile disperării", cumpărată în 180.500 de exemplare, potrivit Humanitas. La acest târg vor fi reeditate:  „Îndreptar pătimaş",  „Schimbarea la faţă a României", „Scrisori către cei de-acasă" şi Caiete I, II, III.