De Paşti, ziarul „Adevărul“ aduce predicile mitropolitului Bartolomeu Anania
0
În acest an, ziarul ”Adevărul” vă propune un mod inedit de a celebra sărbătorile pascale, probabil cea mai importantă sărbătoare creştină din întregul an. Tocmai de aceea ”Adevărul” pune la dispoziţie un ghid cu totul şi cu totul ieşit din comun, în persoana fostului mitropolit şi arhiepiscop al Clujului, Bartolomeu Anania.
Recunoscut pretudindeni drept un excelent teolog, autor a mii de predici rostite pentru întărirea sufletului credincioşilor, deopotrivă călugăr şi reputat om de litere, Bartolomeu Anania ne-a lăsat o moştenire fără egal. O moştenire din care ziarul ”Adevărul” a ales câteva mărgăritare cu care să vă însoţiţi propria persoană sau pe cele la care ţineţi foarte mult acum, în preajma sărbătorilor pascale, o perioadă în care tumultul vieţii de zi cu zi lasă loc făr ezitare preocupărilor şi întrebărilor spirituale.
Mitropolitul Anania ne-a demonstrat tuturor, în cei aproape 90 de ani petrecuţi pe acest pământ, că a înţeles ca puţini alţii valorile extraordinare ale Evangheliei, traducând nu doar de unul singur şi integral întreaga Sfântă Scriptură, dar încercând s-o facă să rodească şi după trecerea sa din această lume.
Din această moştenire de nepreţuit a fostului ierarh ortodox fac parte şi predicile sale incluse pe CD-ul propus de ziarul ”Adevărul” începând cu data de joi, 2 aprilie. Intitulat ”Învierea Domnului şi propria noastră înviere”, CD-ul include două memorabile predici ale înaltului ierarh, ”Singurătatea Domnului în faţa patimilor” şi ”Învierea Domnului şi propria noastră înviere”, precum şi câteva adaptări ale unor piese muzicale liturgice, cum ar fi Canonul Învierii şi Troparul Învierii.
Ziarul şi CD-ul vor costa împreună doar 9,9 lei.
”Asemeni unui par înfipt în mijlocul furtunii – expresie predilectă la Petre Ţuţea, un alt destin în răspăr – nici elevul, nici călugărul, nici tânărul literat (n.r: această descriere vorbeşte despre una şi aceeaşi persoană, Bartolomeu Anania), nici diaconul, nici deţinutul politic, nici inspectorul, nici preotul misionar, nici directorul, nici arhimandritul pensionar, nici arhiepiscopul chemat la slujire şi nici mitropolitul nu au făcut economie de entuziasm şi dezamăgire, de forţă şi de slăbiciune, de idealism şi poticnire, de iniţiative ambiţioase şi ratări pe măsură, de vise şi coşmaruri. Comună tuturor acestor ipostaze a fost, iarăşi, singurătatea. Or, nu este povară mai grea pentru un luptător decât să se găsească singur în mijlocul sinodalităţii formale, să lupte ca un general având însă o armată de caporali, să primească sugestii neghioabe de la subaltern şi să vadă cum cei dragi se trag cu un pas înapoi în faţa unui sistem confirmat tocmai de cel care ar fi trebuit să se plaseze deasupra acestuia”, mărturisea la despărţirea de Bartolomeu Anania unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai săi, Radu Preda, tânăr teolog.
Un alt teolog ortodox consacrat, Teodor Baconschi, şi-a descris părintele spiritual de odinioară în cuvinte care nu mai au nevoie de nicio explicaţie suplimentară: ”Călugărul medicinist, scriitorul cu prize modene, prelatul cufundat în secretele unor exotice mitologii insulare, ierarhul care imaginează destinul neamului şi teologul ortodox versat în exigenţele ecumenismului sunt numai câteva ipostazieri ale amintitei dorinţe de a cuprinde ansamblul, mai presus de clivaje şi tipologii. Nu e de mirare că atitudinea respectivă, ostilă oricăror încadrări definitive, a provocat animozităţi, acuzaţii virulente sau, după caz, nedumeriri. Unii au interpretat-o ca pe un riscant proiect polifonic, învecinat cu spiritual faustic al modernităţii. Alţii au văzut în ea proba unor ezitări esenţiale. În ce mă priveşte, cred că adevărul se află aiurea. Părintele Anania este prin excelenţă un om liber, un om care a refuzat să-şi sacrifice înzestrările pe seama modelor ideologice, a imperativelor previzibile sau a obligaţiilor circumstanţiale”
Se încarcă comentariile...
