"Daca montati in spatii neconventionale sperand ca veti da lovitura, partida cu teatrul e pierduta"

In ultima zi a Festivalului National de Teatru "I.L.Caragiale", la Clubul Green Hours a avut loc o discutie plecand de la o tema propusa de regizorul Alexandru Dabija - "Invazia conventionalului in

In ultima zi a Festivalului National de Teatru "I.L.Caragiale", la Clubul Green Hours a avut loc o discutie plecand de la o tema propusa de regizorul Alexandru Dabija - "Invazia conventionalului in spatii neconventionale". Cu toata tenta polemica a observatiei regizorului, reprezentantii tinerei generatii de creatori de spectacol nu au dat, la fata locului, o replica pe masura, desi cele doua epitete pe care Dabija le-a lipit pe fruntea acestei generatii erau destul de dure: "bicisnici si moi". Dezbaterea a fost organizata in colaborare cu Adevarul literar si artistic, care publica in numarul viitor cele mai interesante interventii, alaturi de un text semnat de regizoarea Catalina Buzoianu, care a intervenit ulterior. Sa speram ca vazand cuvintele scrise, tinerii regizori vor adauga, in sprijinul lor, si discursuri coerente, asa cum le sunt spectacolele. (C.M.) Programul Teatrului Odeon legat de tinerii regizori a dat la iveala, la un moment dat, o evidenta. Gandul e usor polemic, dar il spun. Multe dintre propunerile regizorale se epuizeaza in curaj si indrazneala la alegerea textului. Cand apare un text cu o arhitectura dramatica mai deosebita sau cu un tupeu lingvistic mai mare, intr-un cuvant diferit de cele cu care suntem noi obisnuiti - gata! Si slava Domnului ca spatiul teatral romanesc e batucit de tot ce se poate. Cred ca e unul din putinele locuri din lume in care noi putem juca de la Fantana Blanduziei la Sarah Kane fara nici o problema, nu in sensul ca n-am avea complexe, ci in sensul ca n-am avea reactie diferentiata de la public. Aceasta epuizare brusca a curajului tinerilor regizori o data cu alegerea textului mie mi-a dat de gandit. Acelasi lucru cred ca se aplica si la alegerea spatiului. Mare parte din discutiile despre neconventionalitate in teatru se invart in jurul spatiului, ceea ce pentru mine e chiar naiv la un moment dat. Eu cred ca ar trebui sa aiba de-a face mai degraba cu felul de a intelege actul teatral, cu felul actorului de a interpeta un text dramatic, cu felul in care e scris textul si, nu in ultimul rand, cu felul de a scrie al criticului, al omului care ne reflecta noua munca prin scris. Acolo cred ca sunt adevaratele nodule de neconventionalitate si nu in faptul ca noi jucam Fantana Blanduziei la Green Hours sau in pivnita de la Racaciuni sau in Turnul Chindiei. Nu cred ca daca luam Take, Ianke si Cadir si-l jucam pe malul marii obtinem un act de teatru neconventional, desi eu unul as fi curios sa ma duc sa vad asa ceva. Pe scurt, mie mi se pare tineretul usor bicisnic si tanjitor dupa institutie. Mi se pare ca incercarea de noi piese si de noi spatii sunt trepte intr-un fel sau altul pentru a patrunde in sistemul institutional, despre care noi toti gandim ca e pe duca. Nu perimat, fiindca multe lucruri sunt perimate si mai dureaza 100 de ani. As vrea sa discutam nu sindicalist - sa pregatim un viitor luminos copiilor si nepotilor nostri regizori - ci foarte deschis, pentru a vedea daca ne oprim in continuare la alegerea unor texte mai noi din afara, sau a unor colaje de texte postmoderne, in loc sa scriem texte noi. Daca scoala romaneasca de teatru nu se zguduie, nu se trezeste foarte serios, deschizand usile larg nu numai in perioada aia in care scrie pe afise ca sunt Usile deschise, e grav. Oamenii care se pregatesc acolo trebuie sa fie in contact cu ceea ce se intampla acum in lume, nu numai din punct de vedere teatral, sa traiasca in ritmul timpurilor actuale. Daca scriitorii de teatru nu vor incepe sa scrie pentru actorii care exista si pentru publicul ce trebuie sa le vada, vorbim de pomana. Pericolul, care nu este nou si nici nu e specific teatrului nostru, este acela al imburghezirii premature, care vine din orgoliul artistilor, din dorinta lor, mai mult sau mai putin ascunsa, de a parveni. Ma adresez aici tinerilor si le spun ca daca scopul lor e sa intre intr-o institutie de teatru nimic n-o sa tina. Daca faceti teatru in locuri ca Green Hours sau ca alte cateva - la Cluj sau Iasi - sperand ca veti fi vazuti de cineva si veti da lovitura, atunci partida cu teatrul este pierduta. Inca o data zic: mi se pare tineretul moale si bicisnic, vreau sa stiu de ce e asa, poate o sa mi se spuna "fiindca nu va dati voi la o parte", iar eu o sa raspund ca nu numai ca nu ne vom da la o parte, dar cand venim se cam face gol in jurul nostru. Cred ca problema de respect, care tine de educatie, la anumite popoare civilizate, nu se pune la noi. As prefera o totala lipsa de respect, as astepta o reactie adevarata la spectacole si fenomene teatrale mai putin reusite si imi doresc ca scriitorii din ziare sa isi asume si ei, intr-un fel sau altul, vocatia, daca o au. Peste tot de vorbeste despre vocatie, interesul apare o data cu varsta.