"Cu acest premiu, Adevarul literar si artistic imi bucura varsta asfintitului"

Pentru al 7-lea an consecutiv, redactorii si colaboratorii revistei Adevarul literar si artistic, alaturi de invitatii lor, s-au intalnit la sediul UNITER pentru a inmana Premiul ALIA. Geo Dumitrescu

Pentru al 7-lea an consecutiv, redactorii si colaboratorii revistei Adevarul literar si artistic, alaturi de invitatii lor, s-au intalnit la sediul UNITER pentru a inmana Premiul ALIA. Geo Dumitrescu a fost, de aceasta data, cel in jurul careia s-au strans personalitati ale vietii noastre culturale - Octavian Paler, Augustin Buzura, Mircea Martin, Eugen Negrici, Georgeta Dimisianu, actrita Valeria Seciu, care a citit cateva poeme semnate de premiat, actorul Ion Caramitru, si el un iubitor de poezie, poeti din generatii diferite - Ioan Es. Pop, Marius Ianus, Elena Vladareanu, Theodor Duna -, colaboratori mai vechi si mai noi ai Adevarului literar si artistic - Felicia Antip, Elisabeta Lasconi, Magda Mihailescu, Mihai Iovanel, Ciprian Siulea s.a. Adresandu-se tuturor acestora, precum si celor care au vorbit despre el - poeta Ileana Malancioiu, criticii Gabriel Dimisianu si Daniel Cristea-Enache, redactorul-sef al ALIA, Cristian Tudor Popescu -, poetul a spus: "Stimata asistenta, dupa valul coplesitor de vorbe bune ale colegilor, carora le multumesc, cu vanitatea copios indestulata, imi vine randul sa spun si eu, orator improvizat, stangaci si sugrumat de emotie, un cuvant de intampinare al acestui neasteptat premiu cu care Adevarul literar si artistic imi bucura varsta asfintitului. Ce sa spun, cine nu se bucura la primirea unui premiu, mai ales al unuia de prestigiul si valoarea acestuia? Cu premiile insa, se intampla uneori si alte lucruri. E poate un truism sa va spun, dar si un paradox: premiile bucura ambele parti, si pe cel care le da, si pe cel care le primeste. E drept ca, uneori, bucuria ramane unuia singur si acela nu e primitorul. Cum am auzit ca s-a intamplat nu de mult cu un premiu de mare faima destinat debutantilor din critica literara, unde suma alocata premiului era cu totul precara. Iar juriul, ca un facut, silit de imprejurare, a desemnat nu unul, ci trei tineri critici, cam de aceeasi valoare. Caci stiti, la noi, la romani, criticii sunt din nastere o promotie excedentara. Asa ca, impartind la trei, cu deplina echitate, fondul premiului intai, cei trei laureati s-au ales cu ametitoarea suma de trei milioane si ceva. Fireste, in acest domeniu, al culturii ne-fizice si indeosebi al scrisului literar, nu mai e loc pentru surprize, nici pentru iluzii. In actuala scara de valori un sut sanatos la paianjen valoreaza de nenumarate ori mai mult decat excelentul roman al colegului X, care a trudit la el ani indelungati, daca nu chiar o viata. Nu poti avea cruzimea de a compara randamentul financiar al unui biet volum de poezie premiat cu belsugul coplesitor pe care il aduce, prin gura aurita a cutarui solist minune, o compozitie tulburatoare, nimic de zis, precum "Suspine grele pieptul imi zdrobeste". Nu e momentul, fireste, sa insist in acest sens, dar adevarul e ca scriitorii, confratii mei mai mici sau mai mari, o duc foarte greu, si asta nu numai din cauza premiilor. Revenind la premiul meu, trebuie sa bag de seama ca gradul doi al emotiei se leaga de curajul si fermitatea uluitoare cu care mi-a fost acordat. Fara nici un fel de culise sau asa-zise nominalizari. Atribuirea lui inseamna in primul rand o invitatie, adresata mie, de a patrunde in lumea juvenil-ingenioasa, profund revolutionara, care a stramutat mileniul nostru pe rotile unui viitor vertiginos, lumea de subtilitate si miracol, de vrajitorie si rigoare implacabila a calculatoarelor. Va sa zica ei, confratii de la Adevarul, ma considera destul de tanar, destul de viu, permeabil si abil si smecher, dar si destul de serios si rational pentru o asemenea aventura. Sau, daca nu, imi acorda macar necesara dispensa de varsta si de competenta. De-o fi una, de-o fi alta, eu nu mai caut alte cuvinte si motive de multumire in afara unui salut cordial adresat acestei prodigioase provocari si tuturor celor care mi-au daruit-o. Va multumesc!" (Interventiile tuturor celor prezenti, pe larg, in numarul viitor al Adevarului literar si artistic)