De ce au românii de la țară două bucătării, dar gătesc doar în una. Explicațiile au stârnit dezbateri

Obiceiul românilor de la țară de a avea două bucătării, una în interiorul casei și alta într-o construcție separată, a stârnit discuții pe rețelele de socializare, după ce un turist străin a povestit experiența avută în vizită la familia unui prieten român, într-un sat de lângă Făgăraș. Deși locuința avea o bucătărie modernă, complet utilată, membrii familiei pregăteau toate mesele într-o încăpere modestă, amenajată în curte.

Foto: Pexels

„Vara trecută, am stat la familia unui prieten român, într-un sat de lângă Făgăraș, iar un lucru legat de casa lor mi-a rămas în minte până astăzi. Aveau o bucătărie foarte frumoasă în interiorul casei. Mobilier modern, blaturi impecabile, cuptor încorporat, totul asortat. Sincer, era mai frumoasă decât bucătăria pe care o am eu acasă. Dar nimeni nu părea să o folosească”, a povestit străinul pe Reddit.

Acesta a explicat că, în fiecare dimineață, bunica prietenului său ieșea din casă și mergea într-o construcție mică din spatele gospodăriei, unde pregătea micul dejun. Acolo se afla, de fapt, bucătăria folosită zilnic, cu o sobă veche pe gaz, o masă din lemn acoperită cu mușama, scaune de diferite feluri și numeroase ustensile agățate pe pereți.

„Cafea? În bucătăria de afară. Prânz? În bucătăria de afară. Unchiul lui vine la cină? Mai aduceți un scaun în bucătăria de afară”, a relatat turistul.

Foto: captură reddit

Momentul care l-a surprins cel mai mult a venit atunci când s-a oferit să ajute la pregătirea mâncării și a pornit spre bucătăria din interiorul casei. Bunica l-a îndrumat imediat către cea din curte.

„Se pare că bucătăria cea frumoasă trebuia să rămână curată”, a povestit acesta.

Bunica i-a explicat că bucătăria din curte era mult mai practică pentru gătitul de zi cu zi, deoarece căldura și mirosurile nu ajungeau în casă. În plus, atunci când pregăteau mâncare în cantități mari, aveau mai mult spațiu de lucru. Încăperea modernă din locuință era păstrată pentru momentele în care familia primea musafiri.

„I-am atras atenția că EU eram un musafir. I s-a părut extrem de amuzant și mi-a spus că, de acum, sunt de-al casei”, a mai povestit străinul.

Turistul a mărturisit că încă nu știe dacă replica bunicii a fost un compliment sau un mod politicos de a-i spune că nu mai avea acces la bucătăria cea frumoasă.

„Încearcă să faci 40 de borcane de zacuscă în bucătăria obișnuită”, a spus acesta.

Povestea a stârnit numeroase reacții din partea românilor, care au explicat că existența celor două bucătării este o practică obișnuită în mediul rural, mai ales în gospodăriile generațiilor mai vechi.

Un utilizator care a crescut într-un sat din Transilvania a explicat că bucătăria de vară avea, în primul rând, un rol practic, mai ales în perioada pregătirii conservelor pentru iarnă.

„Încearcă să faci 40 de borcane de zacuscă sau să fierbi oale uriașe cu gem în bucătăria obișnuită, în luna august, și vei înțelege foarte repede de ce oamenii își doreau o clădire separată”, a scris acesta.

El a explicat că, atunci când legumele erau aduse permanent din grădină, curățate, pregătite și conservate pentru iarnă, bucătăria devenea practic un atelier de lucru. În aceste condiții, era mult mai comod ca toate activitățile să se desfășoare într-un spațiu separat de locuință.

Alți români au amintit că vara nimeni nu vrea să încălzească suplimentar casa atunci când gătește. „Nimeni de la țară nu gătește în interior pe timpul verii. Este plăcut afară”, a comentat altcineva.

Un alt participant la discuție a povestit că bucătăria de vară a bunicii sale era o simplă magazie din lemn, în care se afla doar o sobă.

De ce păstrează românii camerele frumoase aproape nefolosite

Dincolo de explicațiile practice, povestea turistului a deschis și o discuție despre un alt obicei întâlnit în familiile românești: păstrarea mobilierului și a încăperilor noi pentru ocazii speciale, de teama de a nu le deteriora.

Un român din Transilvania a povestit că bunicii săi și-au construit o casă nouă în anii '90, cu un living frumos amenajat, mobilier scump și farfurii decorative. Cu toate acestea, își petreceau cea mai mare parte a timpului în vechea casă, aflată alături.

„De fiecare dată când o întrebam de ce, bunica îmi spunea că nu voia să strice mobila nouă. A murit fără să se fi așezat aproape deloc pe canapeaua pentru care economisise bani ani întregi. Înțeleg motivele practice, dar acea parte a mentalității mă întristează puțin”, a mărturisit acesta.

Comentariul a primit și o explicație din partea unui alt român, care consideră că acest comportament are legătură cu lipsurile din perioada comunistă.

„Cred că mulți dintre noi, bunicii și părinții noștri, suntem încă săraci din punct de vedere mental. Acum poate avem bani și ne permitem lucruri frumoase, dar mental încă trăim în perioada comunistă, când lipsurile erau ceva obișnuit. Dacă reușeai să faci rost de ceva nou și frumos, făceai tot ce puteai ca acel lucru să reziste cât mai mult, chiar dacă asta însemna să nu-l folosești deloc”, a scris acesta.

El a povestit că părinții săi continuă să folosească vechile vase, oale, tigăi și tacâmuri, deși le-a cumpărat unele noi. Pentru a-i convinge să le utilizeze pe cele noi, a ajuns să le ascundă pe cele vechi atunci când nu sunt atenți.

Bucătăria de vară, o tradiție moștenită de la bunici

Un alt participant la discuție a explicat că vechile gospodării aveau un motiv suplimentar pentru a separa bucătăria de restul locuinței. În trecut, plita era conectată la sobă și funcționa cu lemne, astfel încât același sistem era folosit atât pentru gătit, cât și pentru încălzirea casei.

Potrivit acestuia, generațiile tinere nu mai construiesc, de regulă, astfel de bucătării în exterior, obiceiul fiind păstrat mai ales de familiile care au moștenit gospodăriile de la bunici.

În discuție a apărut și o explicație mai puțin obișnuită: bucătăria din interior putea servi drept rezervă în cazul unor ierni foarte grele, iar gătitul în spațiul separat ținea la distanță și dăunătorii.

Turistul străin a mărturisit că, deși bucătăria modernă semăna cu un showroom de mobilă, încăperea modestă din curte i s-a părut mult mai primitoare. Acolo se aduna toată familia, se discuta, se glumea și se stătea la povești chiar și după ce masa se termina.

„Ce m-a fascinat cu adevărat a fost faptul că bucătăria mai mică părea să fie inima casei. Toată lumea intra, se așeza, discuta despre ce urma să mănânce și continua să stea la povești mult după ce mâncarea se termina. În schimb, bucătăria frumoasă din interior arăta ca un showroom de mobilă”, a concluzionat acesta.

Unul dintre românii care au comentat i-a explicat și cum ar trebui să interpreteze replica bunicii, care i-a spus că a devenit membru al familiei: „Dacă bunica v-a numit familie, luați-o ca pe un compliment. Chiar v-a plăcut!”.