Corina Şuteu, fost ministru al Culturii: „Mentalitatea guvernelor din Europa de astăzi este că ministerele culturii sunt nişte sinecuri”
0
Miercuri, Corina Şuteu, fost ministru al Culturii, a ţinut o conferinţă despre ce înseamnă cultura europeană în prezent şi despre relevanţa acesteia pentru identitatea europeană. Şuteu a vorbit despre felul în care sunt văzuţi europenii de cei de pe celelalte continente, despre documentele care vizează cultura, create de consiliul Europei, dar şi despre locul pe care îl ocupă ministerele culturii în cadrul guvernelor.
Americanul mediu îi vede pe europeni ca pe nişte oameni “complicaţi” şi nu înţelege de ce pe bătrânul continent statele sunt separate, iar limbile diferă. In Africa, ceea ce este frapant este ca european sau nu, ceea ce coteaza in primul rind e culoarea pielii.
Dacă există sau nu o identitate culturală europeană, în cel fel ar fi această identitate, nu se vede neapărat din interior, ci mai degrabă, ieşind în afară, crede Corina Şuteu, consultant cultural expert în politici culturale, critic de teatru şi manager cultural. După şapte ani trăiţi în SUA si 11 in Franta, la Dijon si la Nantes, dar cu o ampla activitate in cooperarea cultural europeana, perioadă în care a condus, printre altele, Masteratul European in management cultural al Scolii de comert din Dijon, Institutului Cultural Român de la New York si a co-fondat cu Fundatia Europeana pentru cultura programul Policies for culture , Corina Şuteu, fost ministru al culturii (guvernul Cioloş), a explicat ce probleme apar când vine vorba de ideea de cultură europeană şi a vorbit despre principiile incluse în documentele pe care, după cel de-al doilea război mondial, Consiliul Europei le adopta pentru a pune în prim-plan cultura. Astăzi, desi aceste sunt putin cunoscute de comunitatea culturala europeana, ele reflecta probleme ale culturii europene încă actuale.
Tema conferinţei susţinută de Corina Şuteu, la Rezidenţa Scena9, a apărut în urma discuţiilor care apar constant în spaţiul public, conform cărora dacă se va întâmpla un anumit lucru în România, atunci “Europa” va interveni. „Ce e Europa? Un cuvânt”. Se discută ca şi cum noi suntem sub Europa „care va veni cu autoritatea ei şi va lua măsurile necesare în locul nostru”. „Cred că e simbolic faptul că noi nu înţelegem încă, după toţi aceşti ani de la aderare, că noi suntem Europa, că şi noi suntem Europa”. Europenii, a continuat Şuteu, sunt extrem de eurocentrici.
Europenii pentru americani
„E necesar să plecăm din Europa ca să ne dăm seama că Europa e doar o bucată de lume. Noi avem senzaţia că toată lumea vorbeşte despre Europa. E suficient să traversăm Atlanticul şi să ajungem în America şi să ne dăm seama că ceea ce pentru noi e considerat extrem de important- evenimente, premiile de la Cannes, târgurile de carte- tot ce ţine de cultura identitară europeană- peste ocean, în informaţia publică, toate aceste lucruri nu există”, a mai spus Corina Şuteu. Din experienţa sa în slujba politicilor culturale, din cei şapte ani în care a condus Institutul Cultural Român de la New York, Corina Şuteu şi-a dat seama că, pentru americani, când cineva din Europa e întrebat ce nationalitate are, este îndeajuns să răspundă „european”. Faptul că ar fi român, francez sau englez, e mai puţin important. Când aud „european”, în acel moment, a povestit Şuteu, ei au înţeles ceva. „La început nu e foarte clar ce au înţeles, dar concluzia pe care am tras-o după şapte ani de viaţă în SUA e că înţelesul lor e: << ah, faceţi parte din acel continent unde noi nu înţelegem exact de ce statele sunt separate unele de celelalte şi de ce toată lumea vorbeşte alte limbi>>”. Pentru americani, caracteristica europeană este că oamenii sunt complicaţi. Europenii văzuţi de Africa Dacă, pe de altă parte, mergem în Africa, a continuat Şuteu, avem o cu totul şi cu totul altă percepţie despre Europa. Aici, nu Europa e cea care contează, ci ideea că suntem albi. Şi-a dat seama de acest lucru când venise în Africa pentru o conferinţă UNESCO. Alături de doi colaboratori, a traversat o piaţă din Benin, din Africa Neagră: a simţit pentru prima dată ce înseamnă să fie femeie albă. Aceasta este notiunea importantă pentru africani, nu de unde vii, ci culoarea pielii, pentru că femeia albă e echivalentul femeii înstărite, cu un cu totul alt nivel de trai decât ei.
Metafora cea mai bună Cea mai bună metaforă pentru cum este Europa, consideră Corina Şuteu, este cea propusa de Denis de Rougemont, anecdotic, care spune ca Europa seamana cu elefant vazut la microscop: nu îţi dai seama ce e, dar, dacă te îndepărtezi, realizezi că este un elefant. Astfel, ca să înţelegi cum e Europa, trebuie să te îndepărtezi. Numai aşa poţi să îi înţelegi forma, conturul identitatar.
Documentele uitate ale culturii europene
Convenţia Culturală Europeană La un moment dat, după cel de-al doilea război mondial, Statele Europene îşi doreau să cadă de acord asupra unor principii pe baza cărora să se întemeieze , cultural, reconstrucţia europeană. Astfel, au decis să semneze (1954-1955) , prin intermediul Consiliului Europei, convenţia culturală europeană care există şi astăzi, dar care nu are valoare de lege. Cele cinci princpii ale convenţiei: -Înţelegere mutuală între statele europene -Reciprocitate in schimburile culturale : apreciere reciprocă a valorii pe care statele pot s-o aducă din punct de vedere cultural - Protectia culturii europeane ( un lucru mai putin cunscut este ca Planul Marshall includea, la schimb, deschiderea pietei europene de film catre productia amercana) Astef era introdusă cinematografia americană în Europa, un val infuzie americană în cultura europeană. Acest principiu avea să se salveze prin naşterea concepţului de excepţie culturală. „Ne-am aflat într-o situaţie în care Europa a spus stop…Europa a continuat sa produca filmele , chiar dacă nu aveau o piaţă, chiar dacă aceste filme produse în croată, în română sau în franceză, puteau sa existe, ca produse culturale protejate, pentru a respecta dreptul la diversitate culturala . Piaţa americană deţine 80% din piaţa de film în prezent, daca nu ar fi existat acest principiu, al ora actuala nu ar fi existat decit productia americana sau globala de film, poate”. -Statele au obligaţia să contribuie la patrimoniul cultural comun -Limbile şi tot ceea ce reprezintă patrimoniul identitar al unei ţări să fie încurajate astfel încât identitatea culturală europeană să fie diversă.
Rămâne la latitudinea guvernelor naţionale, a mai explicat Şuteu, să ia măsuri în acord cu valorile si principiile convenţiei pe care au semnat-o in 1954. Fireste, asta presupune că ,atunci când un guvern îşi ia un angajament, guvernul e responsabil să-l respecte „Importanţa convenţiei culturale, semnată după cel de-al doilea război mondial, consta in aceea ca ea a consfintit o dinamica europeana care plasa după război cultura ca pe un element “pacificator”. Prin cultură, în realitate, Europa putea să redevină un spaţiu comun care respecta diferenţele culturale dintre natiuni si comunitati”.
Raportul ”In from the Margins” Semnat în 1997, Consiliul Europei
“In From the Margins” se axa pe analizarea importantei si expunerea necesitatii ca puterea culturala a Europei sa fie adusa din nou in centrul agendelor politice Documentul ridică o serie de probleme importante. Una ar fi dacă „există un viitor pentru cultura europeană? Acest tip de răspuns presupune mai mult decât o analiză culturală. Devine însă evident că chestiunea fundamentală rămâne aceeaşi: există o singura Europă? Există ceva ce putem să numim o dinamică de dezvoltare comună, în Europa?” Documentul poate fi consultat online şi conţine toate marile problematici cu care ne confruntăm şi astăzi, studiu care a fost realizat de experţi independenţi ai consiliului care la ora aceea încă mai avea un directorat pentru cultură, sport şi patrimoniu, ceea ce azi nu mai exista, expertiza culturala fiind subordonata celei pentru drepturile omului, după cum a explicat Şuteu.
Limitele Uniunii Europene
Treptat, Consiliul Europei îşi pierde forta de impact asupra statelor membre. Uniunea Europeană nu are competenţă culturală per se, nici una care sa intervina diect in politicile edicationale. Statutul sau nu permite să intervină în politicile publice culturale sau de educaţie ale statelor natiune. Se consideră că sunt domenii de compentenţă ale statelor naţionale, programele UE fiind complementare in aceste domenii cu ceea ce fac politicile publice din statele naţionale. În 2007, se stabilea, la Lisabona, o agendă pentru cultură care avea trei scopuri principale: să promoveze diversitatea culturală şi dialogul intercultural, promovarea culturii de tip „catalist” –ideea ca industriile culturale să fie puse ca nişte priorităţi în politicile publice din fiecare stat-, respectiv promovarea culturii ca element vital în relaţiile internaţionale cu Europa. Unul dintre proiectele agendei de la Lisabona este capitala culturală europeană, de pilda. Totuşi, agenda nu s-a tradus în nici o măsură eficientă, după cum a explicat Şuteu. Aceasta a dat ca exemplu promovarea culturii ca element vital în relaţiile internaţionale. Cât timp a fost director la ICR New Yorkm a luat naştere o reţea a institutelor culturale europene (EUNIC) , ideea fiind aceea că reţeaua va realiza proiecte într-atât de puternice, încât acestea să funcţioneze bine şi în afara Europei. Reţeaua a funcţionat bine în Europa, însă nu şi în afara ei. „Agenda de la Lisabona a rămas, din păcate, o agendă pe hârtie”.
Există elemente comune ale artei contemporane europene? Întrebată de scriitoarea Svetlana Cârstean dacă există elemente comune la nivelul artei contemporane în Europa de astăzi, Corina Şuteu a vorbit despre „o inversare de priorităţi în materie de politici publice pentru domeniul cultural”. Dacă investiţiile pe care le fac ţările europene pentru domeniul creativităţii, a continuat Şuteu, ar pune cu adevărat, din nou, artistul în centru, dacă i-ar da posibilitatea să transmită un mesaj care din punct de vedere cultural, creativ, este, pe de o parte mesajul lui, dar este , pe de altă parte, al comunităţii pe care el o reprezintă şi dacă ar exista o modalitate care să repozitioneze aceasta voce prioritar in ‘concertul’ politic, eu cred că am reintroduce importanţa a ceea ce este conţinutul emotiv, sensbil al identităţii europene în discursul pe care noi îl ţinem la nivel global. „Or noi la ora asta, ce avem? Avem o sărăcire extraordinară a acestui discurs...fiindcă în realitate vocea sensibilă a naţiunii europene este sacrificată în detrimentul celor birocratice sau securitare... „Eu, personal, cred că, dacă Europa îşi doreşte în momentul de faţă să îşi recâştige o voce în naraţiunea mondială, ar trebui să aibă cu totul altă abordare şi să reuşească să-şi revină din inerţia şi comoditatea ideii că ea e Europa şi nu are nevoie de nimic...În viaţă nu poţi să fii decât victimă sau actor. Ce-ar fi dacă am deveni din nou actori?” Cultura europeană, rol pacificator? Ideea de după cel de-al doilea război mondial, a explicat Şuteu, a fost de a aduce cultura pentru a servi la tot, de la cauze filantropice, la pace, până la propagandă. „Singurul mod în care cultura ar putea să fie readusă în centrul societăţii ar fi ca să joace singurul ei rol, care este un rol în primul rând critic, un rol de trezire la realitate. În momentul de faţă nu mai trebuie să îi dăm culturii o agendă, nu mai trebuie să îi dăm un mandat, nu trebuie să îi mai dăm altceva decât capacitatea de a se exprima liber şi de a se dezbrăca de carcasa tuturor instituţiilor şi cadrelor tradţionale în care am îmbrăcat-o tocmai pentru a servi unor agende politice, ideologice, sanitare sau filantropice”. Educaţia, cultura şi sănătatea, ultimele în „potcoava” guvernului După ce a acumulat experienţă internaţională, după ce a lucrat cu autorităţi din afara Europei şi după experienţa în guvernul României, Corina Şuteu a realizat că „interesele culturii, politica publică în cultură este complet marginalizată. Mentalitatea guvernelor din Europa de astăzi este că, până la urmă, aceste ministere sunt nişte sinecuri, nişte ministere la coada rândului”. Unul dintre lucrurile care au frapat-o la şedinţele de guvern a fost că ministrul culturii era pe partea stângă a premierului, ultimul. „Şi ele vin într-o ordine. .. La sfârşit aveam educaţia, sănătatea şi cultura. Cultura, faţă în faţă cu ministrul diasporei, şi, puţin, în colţ, cu ministrul mediului. Asta spune tot şi nu e o situaţie numai a României”.
Se încarcă comentariile...
