Cele mai frumoase cărţi din România

Un ONG din România organizează anual un concurs în urma căruia premiază cele mai frumoase cărţi tipărite în ultimele 12 luni. Apoi, încearcă să facă în aşa fel încât cărţile premiate sau chiar finaliste să fie cât mai expuse în ţară şi în străinătate. Organizatorii insistă să sublinieze că o carte este un obiect care poate fi văzut în dimensiunea lui artistică. La ce bun?

Asociaţia pentru Performanţă şi Cultură organizează, de patru ani, concursul „Cele mai frumoase cărţi din România“, care premiază cel mai bine făcute cărţi tipărite în ultimul an. Deşi în România astfel de preocupări sunt, mai degrabă, secundare, decorative, evenimente similare se desfăşoară în mai multe state din lume. Proiectul românilor, finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN), a fost iniţiat şi pentru a crea o platformă de dezbatere pe tema designului de carte, atât pentru profesioniştii din lumea editorială, pentru designerii, graficienii independenţi, cât şi pentru publicul larg. Practic, echipa spune că-şi propune să restituie designului de carte rolul de reper în relaţia cititorului cu cartea.

În acest an, vor fi premiate cărţi în categorii precum „Ilustraţie de carte“, „Carte pentru copii“, „Album“, „Carte educativă/manual“, „Carte de artist“, „Experiment tipografic“ şi altele. Anunţarea premiilor şi vernisajul expoziţiei vor avea lor pe 5 noiembrie, la Biblioteca Naţională a României din Bucureşti. Gala de premiere nu e însă singura activitate: cărţile finaliste au fost deja expuse şi vor mai fi la Târgul Internaţional de Carte de la Frankfurt, cel mai mare târg de profil din Europa, la Belgrad, Istanbul, Leipzig, Paris, Londra şi Bologna. Cărţile frumoase ale românilor, în galerii internaţionale. Frumos.

Totuşi, această preocupare a ongiştilor culturali, adică discuţiile şi interesul pentru ceea ce s-ar putea numi „materialitatea unei cărţi“ păstrează, pentru publicul din România, un aer măcar puţin exotic. Carevasăzică, poate fi încă dificil de înţeles ce este designul de carte şi la ce ne trebuie el nouă. Ce este o carte frumoasă şi ce trebuie să aibă ea ca să fie frumoasă? Există norme ale esteticii unei cărţi? Dinu Dumbrăvician, designer, profesor la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, spune că designul unei cărţi trebuie să fie, în primul rând, potrivit cu conţinutul său. „Sigur, coperta e cea care agaţă, care te face să te opreşti şi să vrei să afli mai multe despre o carte. De multe ori, cumperi o carte pentru că ţi-a plăcut coperta, iar după ce o citeşti, constaţi că nu are nicio legătură cu interiorul. Acesta e un mod nepotrivit, înşelător de a concepe o carte. Apreciezi o carte frumoasă mai degrabă prin prisma experienţei pe care o are cititorul. El nu doar citeşte, ci poate să vadă, să simtă o mulţime de alte lucruri. Materialul cărţii, hârtia, coperta, legătoria, felul în care se deschide“, explică universitarul.

De ce e important aspectul unei cărţi? Acelaşi Dinu Dumbrăvician: „Sunt cărţi pe care le deschid, dar care sunt atât de urâte încât mă îndepărtează. Îmi dau seama că aceasta nu e chiar o atitudine potrivită – mi se spune uneori că designul de carte înseamnă doar fiţe, anexe. Totuşi, în mometul în care o carte e făcută fără să se ţină seama de rigori estetice, într-un program care nu e adecvat, e ca şi când ai încerca să scoţi cuie cu lingura“.

Dacă ai în mână o carte bună, nu văd de ce să n-o prezinţi adecvat: să fie bine făcută, să fie bine promovată. Dinu Dumbrăvician

Ina Revnic, unul dintre coordonatorii proiectului „Cele mai frumoase cărţi din România“, spune că juriul concursului evaluează suprafaţa activă a paginii, textura, felul în care sunt alese literele ori în care sunt folosite fotografiile, analizează grafica şi alte aspecte practice ale volumului. „Cartea este un obiect valoros în sine, nu doar prin conţinutul pe care-l are. O carte bine făcută îmbunătăţeşte experienţa cititului pentru că adaugă lecturii alte dimensiuni.“

Oamenii aceştia se referă şi la un lucru cât se poate de banal, însă căruia unii dintre cei care produc sau citesc o carte îi acordă, uneori, mai puţină imporanţă: e vorba de coerenţa obiectului pe care un cititor îl ţine în mână. Poate că nu puţină lume are experienţa sau chiar fineţea de a se bucura cu înţelegere de mirosul unei cărţi. De a aprecia faptul că, în stânga suprafeţei active a unei pagini de carte, există doi-trei centimetri de spaţiu alb, în timp ce în dreapta – doar 2,68 centimetri. Poate că mulţi dintre cititori nu remarcă neapărat faptul că numerotarea paginii e făcută într-un fel, că fontul folosit este unul studiat şi ales anume etc.

Dar cu siguranţă toţi cititorii unei cărţi făcute bine o vor răsfoi cu plăcere, poate cu interes, dacă aceasta îmbină toate elementele aparent neglijabile de mai sus într-un tot unitar, coerent deopotrivă vizual, tactil, olfactiv şi informaţional. Ei bine, dacă acest obiect mai e şi frumos, atunci se poate vorbi despre un design de carte de apreciat. Această explicaţie este, de fapt, un truism. Pur şi simplu, aşa merg lucrurile, chiar dacă puţină lume sesizează toate nuanţele.

Pe de altă parte, există situaţii în care designul de carte poate să nu fie relevant pentru un cititor sau altul. Sunt o seamă de cititori care nu fac nicio diferenţă între cititul pe ecranul luminos al telefonului şi cititul pe un suport precum cel descris mai sus. O parte dintre aceştia nu pot compara experienţa cititului doar pentru că nu ştiu că aceasta poate fi îmbunătăţită. De fapt, e ca şi când – dacă e permisă această paralelă ireverenţioasă – aceeaşi salată de fructe ar fi făcută într-o bucătărie oarecare, de o gospodină oarecare, respectiv în bucătăria unui restaurant îngrijit, de către un bucătar preocupat de gustul şi experienţa celui căruia-i va fi servită salata în discuţie. Ca o concluzie preliminară, în sine banală, neglijată dar care nu e neglijabilă, putem spune că fiecare carte făcută bine e frumoasă. Şi, până la urmă, e frumos să existe cărţi frumoase. Indiferent cui s-or adresa ele.

O carte bine făcută îmbunătăţeşte experienţa cititului pentru că adaugă lecturii alte dimensiuni. Ina Revnic

„E foarte  importantă şi forma mesajului transmis“

Totuşi, în ciuda utilităţii actuale a acestei meserii a designului de carte, perspectivele ei pot fi puse la îndoială în condiţiile digitalizării informaţiei şi a migrării cărţilor de pe suportul tipărit către smartphone-uri, tablete, e-book-uri şi alte dispozitive. În aceste condiţii, designul de carte nu rămâne mai degrabă un moft? „Experienţa pe care o ai pe un dispozitiv digital nu e aceeaşi precum cea pe care o oferă o carte. Deocamdată. Nu cred că putem folosi un sistem axiologic aici. Sunt lucruri diferite. Sigur, există zone în care producţia de carte a fost afectată de digitalizare – de pildă, producţia de carte ieftină, care are doar rolul de suport pentru text. Dar acolo nu e neapărat o pierdere“, explică Dinu Dumbrăvician. 

Apoi, relevanţa designului de carte poate fi secundară în cazul în care potenţialul cititor urmăreşte, mai degrabă, mesajul pe care o carte îl transmite, indiferent de forma sa. Există aşa ceva? Ina Revnic:  „În primul rând, nu există «doar mesajul». Încă felul în care este transmis mesajul, forma lui, are foarte mare importanţă. Într-un studiu ştiinţific, de pildă, vom avea cifre, grafice, tabele a căror formă e importantă“.  Pe de altă parte, designul de carte nu ţine mai mult de marketing? Adică o împachetare frumoasă a unei cărţi, indiferent de calitatea ei? Dinu Dumbrăvician: „Există multe unelte pe lumea asta. Marketingul e una dintre ele. Uneltele pot fi corecte sau mai puţin corecte. Înşelătoria se poate face la orice palier. Putem face o carte care să arate nemaipomenit, dar care să fie o porcărie. Asta nu e nici design, nici marketing. E o înşelătorie. Sunt cărţi care aşa intră în lume. Pe de altă parte, dacă ai în mână o carte bună, nu văd de ce să n-o prezinţi adecvat: să fie bine făcută, să fie bine promovată etc.“.

Echipa din jurul proiectului „Cele mai frumoase cărţi din România“ insistă asupra utilităţii şi asupra necesităţii profesioniştilor în designul de carte – o etapă esenţială în producţie. Ina Revnic spune că în meseria de fabricant de carte este esenţial dialogul din cadrul echipei: autor, editură, cei care sunt implicaţi în producţie şi promovare. „Pe termen lung, miza concursului e să stabilească felul în care ar trebui să arate în mod normal cărţile, cu speranţa că, într-o bună zi, din ce în ce mai multe cărţi vor arăta astfel.“