Ce ne pregătesc scriitorii?
0
Pe masa de lucru a autorilor români se găsesc manuscrise care abia aşteaptă să vadă lumina tiparului anul viitor. Poeţi, prozatori, eseişti şi dramaturgi din generaţii diferite ne-au mărturisit cu ce planuri privesc spre 2010.
Din laboratoarele scriitorilor noştri, viitorul sună bine. O mulţime de cărţi aşteaptă să pornească spre cititori. Unele sunt gata, aflându-se în căutarea unei edituri, altele sunt doar schiţate sau există sub formă de idei ce-şi aşteaptă viaţa artistică.
Alex. Ştefănescu lucrează la o variantă prescurtată a volumului „Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000", pentru o editură din străinătate, şi plănuieşte să scrie o carte despre Eminescu. Horia Gârbea face ultimele retuşuri la „Făt-Frumos din lună", un fantasy pentru copii, precum şi la un volum de proză scurtă.
Radu Paraschivescu trudeşte la „Fluturele negru", un roman despre un episod mai puţin necunoscut din viaţa lui Caravaggio, după cum el însuşi mărturiseşte. Doina Ruşti are pe masa de lucru tot un volum de proză, mai exact de povestiri cu întâmplări care au drept protagonişti liceeni şi adolescenţi, iar Dan Sociu lucrează la un roman a cărui eroină este o tânără alcoolică care trebuie să renunţe la viciu.
Gabriela Adameşteanu
Proiecte numeroase
„Cred că la începutul lui martie, cel târziu, voi preda Editurii Polirom romanul «Provizorat» . L-am început în 2004 şi sunt spre finalul lui. Sper să fie lansat la Bookfest. Pe urmă voi începe imediat lucrul la un volum de memorialistică, din care am deja jumătate scris şi care are titlul provizoriu «Haos şi coerenţă». Proiectul următorului roman este încă prea confuz ca să pot vorbi despre el.
În aprilie, «Dimineaţa pierdută» apare în Ungaria. În această ţară am mai publicat «Întâlnirea», care a fost bine primită, dar «Dimineaţa pierdută» este şi o carte a memoriei, inclusiv a celei istorice şi realmente îmi doresc ca ea să aibă ecou la cititorii maghiari. În septembrie 2010 va apărea la Editura Nottetempo, condusă de Ginevra Bompiani, romanul «Întâlnirea», prima ediţie într-o limbă occidentală.Tot în aprilie, într-o colecţie de proză scurtă scoasă de editura americană Dalkey, avându-l ca editor pe Erhen Schimmel, apare şi una dintre povestirile mele, «Oră de navetă» .
În iunie va fi terminată traducerea în engleză a «Dimineţii pierdute», făcută de Patrick Camiller, dar Northwestern University Press o va publica doar la începutul lui 2011. Şi iată că am depăşit şi pragul lui 2010. Din superstiţie nu am vorbit despre proiectele la care aştept un răspuns, deşi ele sunt importante pentru mine."
Dan Sociu
„Proză despre o tânără alcoolică"
„Nu mi-am făcut mari planuri, ar fi ridicol. Ca scriitor român ai o mare libertate de mişcare, pentru că nu prea ai un public de care să ţii seama, asta dacă scrii despre oameni şi probleme adevărate, dintr-o perspectivă puţin mai complexă şi mai curată decât cea a presei. Se citesc exact cărţile care se citesc şi în Occident sau acelaşi gen, ca şi cum ne-am permite să fim la fel de relaxaţi! Cel mai influent ghid de lectură, Dan C. Mihăilescu, recomandă thrilleruri jenante, cele mai vândute cărţi româneşti sunt poveşti dulcege din alte secole, epopei melodramatice ale etniei armene sau colecţii de articole ale unor vedete TV.
Nimic despre mine şi tine. Ca să înţelegem mai mult, să fim mai inteligenţi şi să supravieţuim mai bine şi să avem repere comune ne trebuie poveşti ca «Moartea domnului Lăzărescu», echivalentul lor literar, cu ceea ce nu se poate prinde în film. Am început să gândesc în aceşti termeni: cui foloseşte ceea ce scriu? Aşa că acum scriu o proză despre o tînără alcoolică - dar nu lumpenă, gen „ştirile de la ora 5" - nevoită să renunţe la băutură.
Alcoolismul e un subiect foarte important şi despre care se ştiu puţine în România, iar eu ştiu prea multe ca să nu le spun. Vreau să văd cât pot să scot de aici, dacă e destul pentru un roman. Altfel, mai scriu poezie şi traduc ca să mă întreţin."
Doina Ruşti
Întâmplări cu liceeni şi studenţi
„Anul 2010 va fi unul cu multe petreceri. Aştept să-mi văd două cărţi în italiană, «Fantoma din moară» şi «Zogru». Apoi, sper ca la finele anului să văd filmul făcut după «Lizoanca». Însă cu cea mai mare bucurie aştept apariţia volumului «Cămaşa în carouri şi alte 10 întâmplări din Bucureşti».
Este o carte cu povestiri modulare, în care protagoniştii sunt elevi de liceu şi studenţi, îndrăgostiţi sau pe punctul de a se îndrăgosti, şi care trec prin întâmplări stranii, toate legate de istoria unui farmacist din secolul al XVIII-lea.
Sub atmosfera din această carte se va desfăşura pentru mine tot anul 2010. Am nevoie să mă eliberez de personajele «Fantomei din moară» şi să mă întorc sub Dudul din Batişte, în Răscrucea Fostei Spânzurători, de pe Moşilor, să mă plimb prin cartierul Andronache şi să mă întâlnesc cu prietenii în strada Generalului Praporgescu şi în Lascăr. Bineînţeles, voi avea grijă să-mi plătesc toate datoriile, între care pe primul loc se află o bere pe care i-am promis-o lui Un Cristian.
Dar dacă astea sunt lucruri care trebuie trăite, nu povestite, o certitudine solidă se leagă de ceea ce n-o să fac: nici într-un caz n-o să-mi pierd timpul căscând gura la ăia care se văicăresc non-stop, răniţi de faptul că un scriitor ... scrie! Ei sunt cei care-mi dau fărâma lor de energie şi de viaţă, pentru care îi iubesc şi-i strâng lângă mine."
Alex. Ştefănescu
Multe şi deloc mărunte
„În 2009 am publicat «Cum te poţi rata ca scriitor. Câteva metode sigure şi 250 de cărţi proaste» şi «Jurnal secret. Dezvăluiri complete. 2003-2009». Tot în 2009 am încheiat seria de emisiuni «Istoria literaturii române contemporane» de la TVR Cultural (pentru care am primit Premiul APTR) şi am început o altă serie de emisiuni, «Tichia de mărgăritar», la acelaşi canal TV.
Am călătorit la New York şi la Oxford, dar şi în multe oraşe din România. Am fost, ce să zic, un om de acţiune.
M-aş bucura ca în 2010 să fiu la fel de activ. Voi continua «Tichia de mărgăritar», pe care mi-a lăudat-o, în «Adevărul literar şi artistic», severul Cezar Paul-Bădescu, ceea ce mi-a dat un nou elan. Am un contract cu Editura Curtea Veche pentru o carte la care ţin foarte mult, «Întâmplări».Vreau să predau cartea la timp, la 1 martie. În 2010 am să lucrez, de asemenea, la prescurtarea «Istoriei literaturii române contemporane. 1941-2000», pentru a răspunde solicitării unor edituri străine.
Vreau să încep să scriu, cât de curând, o carte despre Eminescu. Ar fi foarte trist să mor înainte de a scrie o carte despre Eminescu. Şi mai vreau să termin o carte de convorbiri ale Ioanei Revnic cu mine. Ea este energică şi eficientă, mereu mă bombardează cu întrebări inteligente, dar eu, biet bărbat, ruşine a speciei umane, rămân mereu în urmă cu răspunsurile."
Lucian Dan Teodorovici
Vechi şi nou
„Lucrez la două cărţi. Prima şi cea mai avansată e o carte de teatru, mai exact de dramatizări. E vorba despre trei piese de teatru care au la bază nişte povestiri mai vechi de-ale mele. E mai degrabă un exerciţiu ludic: îmi ofer o variantă pentru teatru a unor poveşti care, cândva, m-au provocat într-un anume fel. Acum, dramatizându-le, le aduc foarte multe adăugiri. Introduc personaje, ba chiar şi teme noi. Un fel de reevaluare, deci, a unor subiecte care mi-au plăcut foarte mult în urmă cu mai mulţi ani.
A doua carte e un roman pe care îl tot scriu în minte de mai bine de 10 ani. Şi nu doar în mintea mea: am cules (în câteva carneţele) o mulţime de episoade, de personaje, de relaţii pentru acest roman.
Tema este modul diferit în care se raportează omul la libertate, în funcţie de context. Pe scurt, pentru omul aflat sub dictatură, libertatea înseamnă, poate, în primul rând, o comunicare reală. Pentru omul sărac, libertatea poate însemna bani. Pentru cel care lucrează în multinaţionale - exemplu poate uşor nepotrivit -, libertatea ar însemna eliberarea de stresul zilnic. Sigur, nu despre toate astea e romanul meu.
Am o poveste clară, personaje la fel de clare, am chiar şi un final. Îmi mai lipseşte un singur lucru: timpul pentru a scrie acest roman. Sper ca în 2010 să-l găsesc."
Povestiri comice şi „Fluturele negru"
Radu Paraschivescu
„Am două cărţi în lucru şi sper să nu mă laud atât de mult cu ele încât să nu le termin. Lucrez în paralel (fapt nesănătos, nu încercaţi) la o culegere de povestiri comice, oarecum înrudite cu prozele din «Bazar bizar», dar axate pe România postintegrare, şi la un roman. Un roman despre un episod mai puţin cunoscut din viaţa lui Caravaggio. Titlul lui provizoriu e «Fluturele negru». Mai multe nu spun."
„Să termin romanul!"
Florin Iaru
„Pe scurt, am datorii mari faţă de Editurile Polirom şi Cartea Românească. Deşi nu ştiu de ce le mai am şi nu le-am plătit până acum! Aş fi putut să am deja publicat un volum de povestiri, «Bucureşti, celălalt trotuar», dar nu m-am învrednicit să pescuiesc trei povestiri pierdute în arhiva 24-FUN. Iar cărţii de poezii «Jos realitatea!» îi lipsesc trei versuri geniale. Să-i dau drumu'? Să nu-i dau? Nu-i dau. Aşadar, singura mea dorinţă e să termin romanul. Şi să iau premiul... Care premiu? Nu ştiu... Unu' gras!"
Fantasy pentru copii
Horia Gârbea
„Finalizez un basm, mai exact un fantasy pentru copii, «Făt-Frumos din Lună». E gata, mai trebuie doar recitit, corectat şi tipărit, ceea ce în condiţii de criză trebuie bine cumpănit. Am şi un volum de proză scurtă, «Ucide şi dă mai departe». Mă gândesc încă dacă îl voi publica în 2010. Aş vrea să public şi o antologie din poezia mea la o editură prestigioasă. De asemenea, lucrez la un volum de versuri pentru copii. Însă acum principalul proiect literar nu e o carte, ci un musical după piesa mea, «Cine l-a ucis pe Marx?». Va avea premiera în primăvară, la Ploieşti."
O carte în aşteptare
Adrian Schiop
„Nu ştiu dacă o să scot ceva la anul - îmi ia cam cinci-şase ani să termin o carte, iar «Zero grade Kelvin» abia a apărut. Dar cine ştie? Poate acum o să mă mobilizez mai bine.
Cartea la care lucrez e despre «early marriages», căsătoriile între copii, într-o comunitate tradiţională de rromi. Personajul principal e un băiat însurat la 8-9 ani, iar romanul urmăreşte devenirea lui până la 16-17 ani, tot procesul de maturizare forţată: de la copilăria în care se bătea cu nevastă-sa până la 16 ani, când devine părinte şi toată grija gospodăriei pică pe umerii lui."
Feerie barocă şi eseu
Radu Vancu
„Nu ştiu dacă şi ce voi publica până la urmă în 2010, dar sunt aproape sigur că voi încheia două cărţi. În ordinea importanţei lor pentru mine, ar fi vorba mai întâi de un poem oarecum insolit, un soi de feerie barocă în proză rimată, pentru fiul meu, Sebastian, cu titlu împrumutat din Trakl, «Sebastian în vis», şi cu personaje bizare, precum Supra-Omuleţul din Subterană sau mustaţa lui Friedrich Nietzsche, de pildă.
Sunt aproape sigur că va avea de tras multe din cauza prejudecăţii privind neseriozitatea unei astfel de literaturi, dar asta aproape că nu mă mai priveşte.
Cea de-a doua carte va cuprinde eseuri despre câteva zeci de poeţi români, de la unii douămiişti la Mihai Eminescu, şi de fapt e aproape cert că pe asta chiar o s-o public în 2010, întrucât ei i-am găsit editură, una mică, dar inimoasă, din Sibiu. În ce priveşte publicarea poemului, rămâne de văzut dacă va fi în 2010 sau la Sfântul Aşteaptă. Oricum, măcar de asta sunt sigur: că Sfântul aşteaptă. Restul e... literatură."
Se încarcă comentariile...
