Când Mesia are gust de ciocolată
0
Da, da, se apropie încet Crăciunul, iar goana după cadouri şi shoping-ul bling bling de sezon au un ritm tot mai accelerat. Din păcate. Spun/scriu din păcate deoarece, pe pământul francez, cel puţin în pătrăţica de pământ unde locuiesc eu (undeva, în Ile de France), oamenii nu prea se înghesuie să intre în catedrale (frumoase şi în plus încălzite), dar împing cu năduf cărucioare pline de ambalaje şi pungi foşnitoare.
Nu, nu vreau să critic obiceiurile locale (cel puţin nu în perioada Postului), ci vreau să vă spun povestea unui calendar de ciocolată care face deliciul şi celor mici şi celor mari. Din păcate, pentru mulţi (tineri) francezi calendarul cu pricina simbolizează cam tot ceea ce înseamnă Crăciunul. Adică multe surprize cu glazură de ciocolată. Şi cam atât.
Aşteptându-l pe Mesia...
Începând din 2 decembrie, catolicii francezi şi de pretutindeni au intrat în perioada Adventului compusă din patru săptămâni premergătoare naşterii Domnului, care corespund postului Crăciunului. Aşteptând începerea slujbei în biserica Saint Jean Baptiste de Dammartin-en-Goële, murmurul celor prezenţi a fost întrerupt de aprinderea solemnă a primei lumânări din cele patru, prinse într-o coroniţă de brad aşezată chiar pe altarul de marmură. O voce suavă ne anunţă că această lumină ne va conduce de-a lungul Adventului, timp de veghe, reculegere şi rugăciune prin excelenţă. O altă voce ne destăinuie că aprinderea celor patru lumânări simbolizează creşterea luminii care ajunge la împlinire în noaptea Sfântului Crăciun, atunci când adevărata Lumină, Iisus Hristos, se naşte pentru mântuirea lumii. Aşadar, am purces pe drumul Adventului intonând alături de fraţii catolici cântecul Préparez le chemin du Seigneur... (Pregătiţi calea Domnului).
Din educaţia mea ortodoxă, am înţeles că e bine să-i respect pe cei de alte confesiuni, mai mult, să fac chiar efortul de a mă documenta asupra diferenţelor religioase (adesea sensibile sau nejustificate) şi a ritualurilor specifice. Iar Adventul este un moment propice pentru a înţelege ritualurile catolice de întâmpinare a Crăciunului. Aşadar, părintele Parek (da, francezii au mulţi părinţi spirituali de origine poloneză) m-a luminat spunându-mi că latinescul Adventus are sensul de a sosi, a veni şi denumeşte perioada de pregătire spirituală pentru a întâmpina Crăciunul, adică naşterea şi sosirea pe lume a pruncului Iisus, fiul lui Dumnezeu. De asemenea, pentru catolici şi protestanţi, prima zi din perioada Adventului reprezintă şi începutul noului an bisericesc, spre deosebire de ortodocşi care marchează acest moment important pe data de 1 septembrie, ocazie cu care este evocată şi intrarea Domnului în Sinagoga din Nazaret, când avea numai 12 ani.
Din scurta lecţie de cateheză am mai aflat că Adventul îşi are originile în epoca galo-romană, fiind proclamat în mod oficial de abia în secolul al VI-lea la Roma. În această perioadă, creştinii din Galia şi Spania se pregăteau de sărbătoare postind încă din data de 11 noiembrie, ziua Sfântului Martin şi spre deosebire de postul Paştelui, perioada Adventului a fost din totdeauna definită de o stare reală de bucurie şi satisfacţie sufletească. Şi, pentru că odinioară, Adventul se petrecea în cea mai sumbră perioadă a anului, oamenii au început să-şi decoreze casele cu lumânări şi felinare pentru a se apăra împotriva întunericului. Cu alte cuvinte, originile Adventului sunt asociate cu lumina, nu doar cea a lumânărilor, ci mai ales cu lumina divină şi călăuzitoare, aceea care i-a condus pe cei trei magi direct spre Betleem, unde s-a născut Hristos şi aceeaşi care ne umple nouă sufletul de o negrăită bucurie duhovnicească.
Crăciunul efemer de ciocolată
Şi, pentru că nu toată lumea are parte de cateheze la gura sobei, magicianul publicitar se ocupă de educaţia comercială a celor care îşi poartă paşii mai mult prin mall-uri decât prin lăcaşuri de cult. Aşa s-au inventat o sumedenie de jucărioare, prăjiturele şi acareturi care ne „educă” copiii în mod pe cât de ludic, pe atât de comercial. Bunăoară, acum mai bine de o lună, rafturile magazinelor au fost invadate de o sumedenie de cutii colorate care conţin, nici mai mult, nici mai puţin, decât un calendar de ciocolată dedicat Adventului. Deşi provine din Germania secolului al XIX-lea, născocirea nu e senzaţională, în schimb stârneşte suspansul fiind un must have în rândul copiiilor francezi.
Acest calendar de Advent este o cutie, în general sub forma unei căsuţe, pe care sunt marcate toate zilele lunii decembrie. Mai precis, 24 de zile sub forme de ferestre, uşiţe, sertărele şi alte forme geometrice, în interiorul cărora se ascunde câte o surpriză: bombonele, ciocolăţele, turtă dulce, poze, jucărioare, figurine şi (uneori) citate inspirate din Biblie, precum şi tot felul de cadouri de mici dimensiuni. Farmecul calendarului este să descoperi în fiecare zi câte o surpriză ceea ce, evident, stârneşte nerăbdarea copiiilor şi mai ales pofta de dulciuri. Conform tradiţiei catolice, cei mici însă trebuie să spună o scurtă rugăciune şi, dacă au fost cuminţi, primesc şi surprizele ascunse în spatele fiecărei zile de decembrie. Şi, uite aşa, copiii învaţă cum să calculeze sosirea Crăciunului şi, în funcţie de tematica calendarului, mai învaţă câte ceva şi despre însemnătatea acestei sărbători.
Din păcate, calendarul cu pricina şi-a pierdut din farmecul de odinioară, de inspiraţie religioasă, împrumutând cele mai diverse forme şi tematici posibile: în topul preferinţelor îi regăsim pe eroii moderni de desene animate, zburători şi războinici, prinţese, sirene, barbicioase şi alte modele sclipicioase, dar nu şi sclipitoare. Iar în universul acesta colorat şi plin de efecte speciale, pruncul Iisus, cel născut în iesle şi înconjurat de animale blânde, nu-şi mai găseşte locul. E prea modest şi cuminte, nu face salturi mortale, nu omoară vârcolaci, nu are mobil şi nici pistol, nu e gotic, nici emo... E doar Fiul lui Dumnezeu.
V-am spus povestea acestui calendar, deoarece într-o recentă conversaţie despre Crăciun şi spiritul acestei sărbători atât de emoţionante şi mântuitoare, partenerii de discuţie vorbeau doar despre noutăţile lansate special de Crăciun, ediţie limitată bineînţeles, doar despre ce vor pune pe masă şi în gură, doar despre ambalaje şi cutii cu funde roşii. Cine mai ştie cu adevărat ce se întâmplă de fapt de Crăciun?! Cine soseşte în inimile noastre şi ce bucurii ne aduce?! Ce ne adună în familie, cu mic şi mare şi ce bogăţii sufleteşti trezeşte în noi?! Tradiţia împodobeşte ambientul, dar mai ales transmite copiiilor noştri, de pretutindeni, obiceiuri sfinte şi preţioase pe care nu putem să le ascundem în spatele unor ferestre. Crăciunul se povesteşte cu farmec copiiilor şi se trăieşte prin rugăciune şi colinde îngereşti. Şi, pentru că nu voi putea niciodată să-l ronţăi pe Mesia de ciocolată, voi încerca să-l fac cunoscut tuturor (francezilor) aşa cum m-au învăţat bunicii, fără calendare şi fără surprize: Mesia este pruncul care s-a născut ca să mântuie lumea şi să aducă pace pe pământ. Iar în aceste zile, planeta are nevoie de pace mai mult ca oricând.
Se încarcă comentariile...
