"Bancherul stie si sa priveasca un tablou, nu numai sa numere banii"

- ne asigura domnul Nout Wellink, guvernatorul Bancii Nationale a Olandei

Operele de arta calatoresc mai repede in zilele noastre. Ies din spatiile clasice ale muzeelor se instaleaza in altele, neconventionale, dar, pentru a ramane acolo si a fi, cum spunea Keats, "o bucurie vesnica", spre binele celor multi, este nevoie de oameni si de organisme a caror preocupare sa nu fie intamplatoare. Este ceea ce ne demonstreaza evenimentul gazduit in aceste zile de Muzeul National de Arta: Expozitia de Arta Olandeza Contemporana, organizata de Nederlandsche Bank NV, ING Group, Centrul Cultural Sindan (coordonator al proiectului: Maria Rus Bojan) Fundatia Idea si Centrul International pentru Arta Contemporana. Vernisajul s-a bucurat de prezenta unui inalt oaspete, domnul Nout Wellink, guvernatorul Bancii Nationale a Olandei care a avut amabilitatea sa acorde un interviu ziarului Adevarul. - Impartasiti ideea potrivit careia, astazi, intr-o societate dominata de cultura audiovizualului, a clipului, supravietuirea artelor traditionale, a picturii, este tot mai amenintata? - Nu as fi atat de pesimist. Este de ajuns sa ma gandesc la ce-am vazut in muzeele din Romania, pentru a spune ca nu trebuie sa ne alarmam peste masura. Intotdeauna a existat cate o pauza in receptarea artei; sentimentul este accentuat in zilele noastre de evolutia mijloacelor de comunicare in masa, de explozia tehnologiei. Cand vezi cat timp petrec copiii in fata calculatoarelor esti tentat sa te intrebi daca mai au timp si chef sa intre intr-un muzeu adevarat - nu unul virtual. Vreau sa va spun ca am vazut in mari muzee din America lume venita din localitati rurale. Optimismul meu nu ar putea functiona insa fara convingerea ca artele trebuie sprijinite, pentru a le aduce mai aproape de oameni. - Cine ar fi cei mai indicati sa o faca, noii Mecena, institutiile? - Experienta noastra ne-a dovedit ca oamenii sunt bucurosi sa aiba frumosul chiar in mediul in care isi duc activitatea. Intreprinderile particulare, organizatiile coorporatiste si bancile sunt astazi, la noi, printre cei mai mari colectionari de arta. Banca noastra a facut primii pasi la inceputul secolului trecut dar o adevarata colectie a prins sa se constituie in anii '80. Fondul nostru este mai mic decat colectiile ING Group, ABN AMRO Bank, Akzo Nobel, nu avem suficient spatiu pentru a ne extinde, dar daca raportam numarul tablourilor la cel al angajatilor, stam bine. - Care sunt urmarile acestei vecinatati a oamenilor dv. cu arta? - Dincolo de incurajarea si sustinerea tinerilor plasticieni prin achizitionarea lucrarilor, minunat puse in valoare de sistemul luminilor, suntem incantati sa constatam un anumit efect de socializare prin intermediul picturii. Oamenii sunt stimulati sa discute, sa descopere, sa schimbe opinii... - Sa si cumpere? - Din colectie, nu. Dar le stau la dispozitie cataloagele cu alte opere ale pictorilor din a caror creatie s-a facut selectia. - Cui apartine alegerea? Dv. aveti vreun cuvant? - Exista un consultant de specialitate si un comitet. Eu sunt doar un privitor caruia i se intampla sa nu-i placa, intotdeauna, tot ce vede, dar respect optiunile altora. - Ce v-ati dori de la expozitia pe care tocmai ati inaugurat-o? - Sa placa, desigur, si sa-i stimuleze pe colegii din Romania sa ne urmeze exemplul, sa se gandeasca la mosternirea ce trebuie lasata tineretului.