"Am fost la un pas sa ratez Festivalul Enescu"

0
Publicat:
Ultima actualizare:

- Doamna Leontina Vaduva, ati declarat ca ati fost dezamagita ca a trebuit sa plecati din tara, cu 15 ani in urma. Ati fi preferat sa ramaneti in Romania? - Plecarea din 1988 a fost un moment decisiv

- Doamna Leontina Vaduva, ati declarat ca ati fost dezamagita ca a trebuit sa plecati din tara, cu 15 ani in urma. Ati fi preferat sa ramaneti in Romania? - Plecarea din 1988 a fost un moment decisiv in viata mea. Dupa castigarea, in '85, a unor premii internationale, mi s-au propus contracte importante in Statele Unite. Guvernul roman de atunci mi-a inchis portile Americii, refuzandu-mi posibilitatea de a onora acele contracte. (Am asteptat, apoi, 10 ani, pentru ca aceste porti sa se redeschida). E unul dintre motivele pentru care am decis sa raman in strainatate. Iar faptul ca am cerut azil politic in Franta mi-a permis sa-mi consolidez cariera, inclusiv prin contracte la Covent Garden. Daca as fi ramas in Romania, probabil ca m-as fi bucurat de succes in tara, avand pregatirea foarte buna a scolii de aici. Dar aceasta pregatire n-ar fi fost completa, pentru ca intalnirile cu marii artisti ai lumii iti imbogatesc puterea de expresie si te ajuta sa-ti finisezi tehnica. Am avansat si fiindca am cantat alaturi de Placido Domingo sau Alfredo Krauss. - Sunteti faimoasa in intreaga lume, dar ramaneti romanca. Exista un lucru anume, "de acasa", pe care il luati cu dumneavoastra peste tot unde cantati? - Caldura sufletului romanesc. Intotdeauna am auzit vorbindu-se frumos despre artistii romani, si ca persoane, nu doar ca muzicieni. - Aveti proiecte la Barcelona, Bordeaux, Torino. Dupa 15 ani de absenta, de ce nu este si Bucurestiul inclus in "itinerariul" dumneavoastra muzical? - Sufleteste n-am fost pregatita sa revin, amintirile triste m-au impiedicat sa ma intorc. Am fost la un pas sa ratez chiar si festivalul Enescu, dar am hotarat ca e vremea sa-mi iau inima in dinti si sa cant in tara. Am venit pentru ca stiu ca publicul ma iubeste. - Ati stralucit interpretand roluri dintre cele mai variate. Cum explicati preferinta pentru repertoriul francez? - Este o muzica subtila, in opera franceza personajele sunt mai bine conturate din punct de vedere psihologic, in timp ce in creatia italiana primeaza melodia. Atmosfera din operele franceze e unica. - Unic a fost si gestul dumneavoastra de a dona onorariul primit pentru participarea la festival Academiei Nationale de Muzica; ati daruit Muzeului "George Enescu" o decoratie care i-a apartinut lui Massenet. Este generozitatea o calitate care nu-i poate lipsi unui artist? - Pentru mine este, eu asa sunt. In viata trebuie sa le facem si celorlalti bucurii, sa-i ajutam, daca noi am reusit. Este o latura umana care trebuie cultivata. - Si valoarea artistica trebuie cultivata, "indrumata" catre perfectiune. Exista asa ceva in canto? - Perfectiunea este doar o iluzie a noastra. Fiecare etapa a vietii inseamna o stacheta ridicata mai sus. Poti admira pe cineva la un anumit moment, dar in clipa in care ai ajuns la nivelul sau, nu te opresti, cauti ceva mai bun. E indispensabil sa cauti perfectiunea, aceasta este regula implinirii. In cariera unui artist, exista doar cateva momente in care este foarte aproape de ideal. Culmea e ca, in astfel de cazuri, ceilalti ne atrag atentia... Mi s-a intamplat sa ies din scena trista, in lacrimi, iar cei din jur sa imi spuna "A fost extraordinar". - Care este atu-ul dumneavoastra, acel ceva care convinge publicul? - Ca sa-i emotionezi pe ceilalti, trebuie sa fii tu insuti emotionat de rol. Eu ma implic intotdeauna total. Am o dragoste imensa pentru rolurile mele si pentru public. Pe scena nu sunt un luptator care trebuie sa invinga cu orice pret, asa cum ma sfatuia o profesoara. Cand cant unei sali, o fac cu dragoste, cu delicatete, ca si cum as lua un copil in brate. - Care este lucrul cel mai greu de obtinut pe scena? - Atentia publicului. Cand demareaza un spectacol, publicul trebuie sa aiba disponibilitatea de a te accepta. Omul cauta in acel spectacol implinire, vrea sa uite de lucrurile obisnuite din viata lui, de probleme. Muzica are un scop terapeutic. M-am tot intrebat: "Pentru ce cantam?" Atunci cand o prietena bolnava de cancer mi-a spus ca vrea sa se faca bine pentru a ma putea asculta la opera, am stiut de ce cant.

Cultură

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite