„Adevărul literar şi artistic“, la numărul 1.000

Numărul de azi al suplimentului ziarului „Adevărul“ ajunge la o cifră rotundă. Revista de cultură cu cel mai mare tiraj din România, „Adevărul literar şi artistic”, a strâns în jurul ei condeie de seamă din presa culturală.

„Adevărul literar şi artistic” este un brand cultural vechi şi de prestigiu: există din 1920. În paginile revistei au scris, în perioada interbelică, nume ca Mihail Sadoveanu, George Călinescu, Tudor Arghezi, Ion Minulescu, George Topârceanu, Otilia Cazimir, Victor Eftimiu, Cincinat Pavelescu, Ion Pillat ş.a.

În perioada comunismului, suplimentul, ca şi ziarul „Adevărul”, şi-a încetat apariţia, dar a fost reînfiinţat în octombrie 1990, sub conducerea lui Cristian Tudor Popescu.

Din 1990, la conducerea acestei reviste culturale s-au perindat mai multe echipe, dar ea a continuat să existe, constituindu-se într-o voce distinctă şi puternică a presei culturale de la noi şi ajungând acum – iată – la numărul 1.000.

Relansat (acum aproape doi ani, în ianuarie 2008) într-o nouă formulă, mult mai dinamică şi adaptată timpului nostru, „Adevărul literar şi artistic” şi-a propus de la bun început să ofere publicului repere pentru o bună selecţie a ofertei culturale de astăzi.

O călăuză în lumea artelor

Pentru aceasta, pe lângă jurnaliştii care contribuie la realizarea suplimentului, revista şi-a format o echipă de colaboratori aleşi dintre specialiştii de primă mărime din fiecare domeniu cultural: Alex. Leo Şerban şi Anca Grădinariu (cronică de film), Marius Chivu (cronică literară), Oltea Şerban-Pârâu (cronică muzicală) şi Magdalena Boiangiu, cel mai important critic de teatru de după ’89, care, din păcate, ne-a părăsit în primăvara acestui an, în urma unei boli necruţătoare.

Prin urmare, judecăţile de valoare publicate în „Adevărul literar şi artistic” au greutatea şi garanţia conferită de autorităţile în materie care le pronunţă. Cu ajutorul „Adevărului literar şi artistic”, publicul este călăuzit prin hăţişul ofertei culturale de la noi, unde nu de puţine ori valoarea se amestecă cu nonvaloarea, iar marketingul ajunge să promoveze orice, din raţiuni comerciale.

Provocarea actualităţii culturale

„Adevărul literar şi artistic” nu se limitează să reflecte şi să trieze valoric actualitatea culturală de la noi sau din străinătate, dar şi-a propus chiar să provoace actualitate culturală.

Anchetele publicate în revistă au atins subiecte nevralgice ale culturii: despre situaţia catastrofală a unor monumente de patrimoniu din Bucureşti sau din ţară, despre artele în vreme de criză, despre lipsa de interes a celor care se ocupă de muzee sau de case memoriale pentru a atrage vizitatorii, despre statutul scriitorilor, al actorilor şi al artiştilor în general, în societatea de astăzi, despre felul cum se face cultură la televiziunile noastre sau despre inerţia autorităţilor în ceea ce priveşte problemele culturii.

Aceste anchete sau reportaje au tras semnale de alarmă, au sensibilizat opinia publică şi, uneori, au determinat chiar şi reacţii în rândul celor care ar fi trebuit să fie responsabili.

În plus, „Adevărul literar şi artistic” şi-a introdus cititorii în atelierele de creaţie ale marilor artişti de la noi sau din străinătate, publicând interviuri neconvenţionale cu mari artişti de la noi sau din străinătate sau realizând reportaje din culisele actului artistic. Am putut vedea ce se află dincolo de măştile cu ajutorul cărora fiecare creator îşi compune opera.

Vocea „Adevărul literar şi artistic” nu numai că este una avizată, dar are şi forţă să se facă auzită. Fiind distribuită, miercurea, împreună cu ziarul „Adevărul”, revista este publicaţia culturală cu cel mai mare tiraj din România.

Revista îşi deschide coloanele deopotrivă pentru toate talentele şi publică tot ce este esenţial în artă şi cugetare.

din declaraţia inaugurală
apărută în „Adevărul literar şi artistic” din 28 noiembrie 1920

Artişti care fac istoria culturii

În paginile revistei, cititorii noştri au putut să regăsească interviuri în exclusivitate cu Orhan Pamuk, Cristian Mungiu, Andrei Şerban, Herta Müller, Antonio Lobo Antunes, Angela Gheorghiu, Alexander Bălănescu, Gigi Căciuleanu, Joaquin Cortes, Radu Afrim, Gabriela Adameşteanu ş.a.

Colaboratori care au trecut pe la noi

Au existat câteva condeie importante care au avut rubrici în noua formulă a „Adevărului literar şi artistic”, dar care acum, din păcate, nu se mai regăsesc în paginile revistei.

Este cazul lui Andrei Pleşu, care a avut o rubrică acidă despre ce poate fi văzut la televizor, încă de la primul număr al noii serii, din ianuarie 2008. Textele lui Andrei Pleşu pot fi citite acum în pagina de Opinii a ziarului „Adevărul”.

În schimb, textele lui Alex. Leo Şerban nu mai pot fi citite nicăieri în presa de la noi. Criticul de film, care semna o rubrică de recomandări cinematografice, s-a stabilit la Buenos Aires, propunându-şi să nu mai scrie deloc în presă.

Cea mai tragică despărţire a fost de criticul de teatru Magdalena Boiangiu, care a fost răpusă de o boală necruţătoare. De data aceasta, nu numai „Adevărul literar şi artistic” a avut de pierdut, ci întreaga cultură română.

Despre cultură, din anul 1920

„Adevărul literar şi artistic” a apărut, săptămânal, între 28 noiembrie 1920 şi 28 mai 1939. A fost fondat de Alexandru V. Beldiman şi Constantin Mille şi a avut în aceşti 19 ani trei directori: Emil Fagure, A. de Hertz şi Mihail Sevastos.

În „Adevărul literar şi artistic” interbelic se publicau fragmente de roman, nuvele, povestiri, schiţe, versuri, texte dramatice, cronici plastice, cronici muzicale şi cinematografice, interviuri privind viaţa literară şi artistică din ţară şi din străi­nătate, amintiri, scrisori inedite, reportaje, folclor, traduceri din literatura universală, articole de filosofie etc.

Înainte de publicarea în volum, în „Adevărul literar şi artistic” au apărut fragmente din „Enigma Otiliei” de George Călinescu, din „Rusoaica” de Gib Mihăescu sau din „Baltagul” de Mihail Sadoveanu. Semnătura lui George Călinescu era întâlnită frecvent în paginile publicaţiei, la sfârşitul unor cronici literare, iar în 12 februarie 1933 criticul inaugura rubrica „Cronica mizantropului”. Foarte apreciate de public erau şi tabletele lui Tudor Arghezi (350 - publicate în „Adevărul literar şi artistic”).

«Adevărul literar şi artistic» a reprezentat, de-a lungul timpului, o universitate de genuri şi de individualităţi, situate în sensul celei mai depline libertăţi.

Tudor Arghezi
6 iulie 1930