Actriţa Juliette Binoche, la Bucureşti: „Am vrut să vin în Carpaţi s-o cunosc pe Nadia Comăneci. A fost un model pentru mine“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Juliette Binoche, actriţa franceză premiată cu Oscar pentru rolul din filmul "Pacientul englez", a declarat duminică seară, într-o conferinţă de presă la Institutul Francez din Bucureşti, că Nadia Comăneci a fost o figură importantă pentru ea, care a inspirat-o.

Actriţa Juliette Binoche a sunat chiar la ambasada României din Franţa pentru a afla adresa gimnastei Nadiei Comăneci şi i s-a spus că locuieşte în Carpaţi. De atunci a visat să ajungă unde a trăit celebra gimnastă.

"Pentru mine Nadia Comăneci a fost figură extrem de importantă şi m-a inspirat. Mi-au plăcut doi oameni în viaţa mea: un actor foarte frumos, de care eram îndrăgostită, şi Nadia Comăneci, pe care încercam să o imit la piscină. 

Chiar am sunat la ambasada României în Franţa, mama mi-a spus să sun, dacă tot vreau, şi mi-au spus că ea locuieşte în Carpaţi. De atunci am visat să ajung să văd Carpaţii. Acum, am ajuns!", i-a cucerit Juliette Binoche pe jurnalişti la Bucureşti.

"Aveam postere peste tot în camera mea cu Nadia", a spus actriţa, citată de news.ro.

Juliette Binoche se află la Bucureşti pentru două evenimente incluse în Festivalul Naţional de Teatru: proiecţia filmului "Polina", semnat Anjelin Preljocaj şi Valérie Müller, care a avut loc duminică, şi pentru spectacolul-eveniment dedicat artistei Barbara, care a încheiat luni seară FNT 2017.

„Vaille Que Vivre/ Să trăieşti orice ar fi (Barbara)” a fost ansat în această vară la Festivalul Internaţional de Teatru de la Avignon, spectacolul este un rafinat tribut adus unei celebre voci a muzicii franceze: Barbara, la 20 de ani de la dispariţia artistei.

Juliette Binoche este acompaniată pe scenă de renumitul pianist francez Alexandre Tharaud, împreună cu care a creat conceptul şi scenariul, pe baza textelor cântecelor compuse de muziciană, a câtorva poeme şi fragmente din jurnalul său şi, bineînţeles, a muzicii semnate ’Barbara’.

„Alexandre Tharaud a venit împreună cu producătorul său să mă consulte pentru acest spectacol, căci aveau nevoie de o actriţă care să citească din textele scrise de Barbara. Şi am zis: OK, hai să citim. Dar mi-am dat seama că aceste cuvinte trebuie să fie cumva integrate...şi până la urmă a trebuit să facem o selecţie, pentru că nu puteam avea un spectacol de şase ore. Am ales anumite cântece, iar spectacolul l-am gândit în felul acesta împreună, urmând ca Alexandre să intervină şi să facă legătura între anumite scene. Practic, spectacolul are ca temă pasiunea acestei mari artiste pentru muzică... de fapt pentru poezie, căci Barbara, chiar dacă a negat acest lucru, este o adevărată poetă. Iar noi am încercat să redăm lucrurile nu într-o cronologie biografică, ci să ne axăm pe tema fundamentală a vieţii sale, adică pe această dorinţă permanentă de dragoste care a animat-o. Fiindcă după incestul pe care l-a trăit cu tatăl său, toată viaţa ei a căutat o dragoste aparte în toţi bărbaţii pe care i-a cunoscut şi a fost animată de acest foc interior pe care a reuşit până la urmă să îl transforme în artă”, declara luni seară Juliette Binoche în conferinţa de presă desfăşurată la Institutul Francez din Capitală.

Conferinţa a fost organizată în parteneriat cu Institutul Francez şi Ambasada Franţei la Bucureşti, fiind prilejuită de un alt eveniment special găzduit în FNT: proiecţia filmului „Polina – danser sa vie”, regizat de Valérie Müller şi Angelin Preljocaj. Cei doi au vorbit împreună cu Juliette Binoche despre conceperea şi semnificaţiile acestei pelicule care reprezintă debutul în cinematografie a apreciatului coregraf Angelin Preljocaj, invitat special al Festivalului Naţional de Teatru.

„A fost o adevărată aventură”, mărturisea acesta despre lucrul la filmul său: „Soţia mea, Valérie a scris scenariul şi am coregizat acest film. Eu sunt coregraful care a participat la film, dar trebuie să spun că Juliette ne-a ajutat extrem de mult. Pentru că în acest film sunt mulţi dansatori care nu cunosc actorie, iar generozitatea ei faţă de aceşti tineri artişti debutanţi a fost extraordinară; şi mi se pare că în final calitatea interpretării lor actoriceşti a ajuns să fie de un nivel optim”, a adăugat Angelin Preljocaj.

S-a subliniat că la turnajul filmului nu au existat dubluri, regizorii nevrând să trişeze înlocuind corpurile actorilor cu dublaje ale unor profesionişti: 

„Corpurile pe care le vedeţi pe ecran sunt chiar cele ale dansatorilor şi ale actorilor (...) Când o vedeţi pe Juliette dansând – să ştiţi că ea este”,  a precizat regizoarea Valérie Müller.
Vorbind despre cum a ieşit din zona de confort şi cum a perceput resorturile intime ale muncii unui dansator, Juliette Binoche a subliniat, la rândul său:

„Nu am bazele unui dansator, dar am fost animată de o dorinţă foarte puternică şi aceasta m-a dus către descoperirea propriei energii”.
image

În filmul Polina, se vorbeşte despre Moscova, de la începutul anilor ’90. Polina are 8 ani şi dă dovadă de talent la balet. În ciuda condiţiei sociale precare, e admisă la şcoala profesorului Bojinsky, ai cărui balerini desăvârşiţi ajung la Bolshoi. Conştient de talentul ei, profesorul o face să dea totul şi, la doar 18 ani, Polina e acceptată la prestigiosul teatru. Aici îl cunoaşte pe Adrien, un şarmant balerin din Franţa. El o va face să descopere nu doar dragostea, ci şi o nouă formă de dans, mai contemporană şi expresivă, o formă de dans care îi va schimba viaţa o dată pentru totdeauna.

image

„M-a interesat foarte tare drumul acestei balerine. Felul cum fragilitatea şi slăbiciunile unui om pot deveni o trambulină pentru creativitate şi succes. De când am început să dansez, am văzut o mulţime de dansatori. Unii foarte talentaţi, alţii mai puţin. Se pare că aceia foarte talentaţi nu au mereu cariere strălucitoare. Unii uimesc de-a dreptul, apoi flacăra lor se stinge – este valabil atât pentru dansatori, cât şi pentru coregrafi.

Unii actori îşi iau puterea din longevitate, încăpăţânare şi anduranţă. Când a apărut romanul grafic, mi s-a părut foarte realist din acest punct de vedere“, spune Angelin Preljocaj despre Polina. 

„Dincolo de arta grafică minunată, ceea ce mi s-a părut fabulos la romanul grafic al lui Bastien Vivès a fost faptul că a evitat complet clişeele pe care le întâlnim de obicei în poveştile despre dansatori faimoşi, mai mereu victime anorexice ale rivalităţii şi competiţiei. De exemplu, suntem în mijlocul unor tineri care muncesc şi se lovesc de probleme morale şi fizice. Îi vedem trăind şi distrându-se. E ceva foarte real.,”  a spus Valérie Müller despre adaptarea romanului grafic care stă la baza scenariului filmului Polina. 

Moscova, începutul anilor ’90. Polina are opt ani şi dă dovadă de talent la balet. În ciuda condiţiei sociale precare, e admisă la şcoala profesorului Bojinsky, ai cărui balerini desăvârşiţi ajung la Bolshoi. Conştient de talentul ei, profesorul o face să dea totul şi, la doar 18 ani, Polina e acceptată la prestigiosul teatru. Aici îl cunoaşte pe Adrien, un şarmant balerin din Franţa. El o va face să descopere nu doar dragostea, ci şi o nouă formă de dans, mai contemporană şi expresivă, o formă de dans care îi va schimba viaţa o dată pentru totdeauna.

image

La finalul celor două proiecţii ale filmului "Polina" de la Bucureşti, Binoche a vorbit despre cum a învăţat să improvizeze, cum a înţeles meseria de coregraf şi ce este "exigenţa" în coregrafie.

"Eu m-am întâlnit cu Angelin în urmă cu mai mulţi ani şi acum, când mi-a prezentat acest scenariu şi l-am citit, mi s-a părut că elementul, tema sa, şi anume parcursul artistului care caută ceva, dar nu ştie ce până la urmă, este o temă importantă care trebuie să fie simbolizată. Este de fapt acel loc din fiecare către care nu ajungem foarte uşor (...) Chiar şi eu la începutul carierei mele m-am simţit pierdută. Până la urmă este parcursul oricărei fiinţe umane dar, cred eu, că artistul este cel care reuşeşte să întruchipeze cel mai bine acest parcurs", au fost primele cuvinte ale actriţei Juliette Binoche, potrivit news.ro.

"A fost o adevărată aventură", a mărturisit coregraful Angelin Preljocaj despre lucrul la filmul său, "Polina". "Valerie a scris scenariul şi am coregizat acest film. Eu sunt coregraful care a participat la film şi apoi Juliette ne-a ajutat extrem de mult, pentru că în acest film sunt mulţi dansatori care nu cunosc actorie, şi generozitatea ei faţă de aceşti tineri actori debutanţi a fost extraordinară şi mi se pare că în final calitatea interpretării lor actoriceşti a ajuns să fie de un nivel optim".

În cursul filmărilor, "am fost foarte atentă la Angelin şi am încercat să fur de la el anumite moduri, expresii, aşa că la un moment dat ajunsesem să semăn foarte mult cu el", a continuat Binoche.

Actriţa a povestit plină de entuziasm o întâmplare de la filmări, dezvăluind că avea o cască în ureche pentru a auzi cât mai bine indicaţiile coregrafului Angelin Preljocaj. "În momentul în care filmam scenele de coregrafie aveam o cască în ureche astfel încât Angelin să-mi dea indicaţii regizorale precise şi să am vocabularul tehnic cât mai precis. Am auzit în cască discuţiile celor doi regizori şi pot să vă spun că într-adevăr au lucrat împreună la acest film şi a existat o frumoasă complicitate între ei, dar şi veşnicele întrebări şi angoase regizorale. La un moment dat, Angelin şi-a dat seama că aud şi, supărat, a tăiat microfonul".

image

Nu au existat dubluri la acest film, regizorii nu au vrut să trişeze înlocuind corpurile actorilor. "Corpurile pe care le vedeţi pe ecran sunt cele ale dansatorilor şi ale actorilor (...) Când o vedeţi pe Juliette dansând să ştiţi că ea este", a precizat regizoarea Valérie Müller.

Juliette Binoche a povestit şi cum a dansat în acest lungmetraj, despre scena în care coregrafa, personajul interpretat de ea, trebuia să facă o selecţie de dansatori, improvizând.

"Am făcut o mulţime de greşeli, nu-mi aduc aminte să fi căzut, în orice caz îmi amintesc că Angelin a fost extrem de răbdător cu mine şi a repetat de sute de ori aceleaşi mişcări. Îmi amintesc de o scenă în care coregraful pe care-l interpretam făcea o selecţie de dansatori şi Angelin mi-a spus: De ce nu improvizezi dansul? Deci, nu am avut nicio pregătire pentru scena respectivă, dar până la urmă m-am lansat, mi-a fost foarte teamă, dar mi-am zis că asta fac până la urmă coregrafii. M-am lansat", a povestit actriţa, care a adăugat că a fost impresionată de sacrificiul şi exigenţa de care dau dovadă coregrafii.

Ea a vorbit despre cum a ieşit din zona de confort şi cum a realizat ce face un dansator. "Nu am bazele unui dansator, dar am fost animată de o dorinţă puternică şi aceasta m-a dus către descoperirea propriei energii", a afirmat actriţa, citată de news.ro.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite