115 ani de la nașterea poetului Geo Bogza, închis de două ori pentru „pornografie”. Nicolae Iorga, printre acuzatori

Pe 6 februarie 1908 se năștea Gheorghe Bogza, viitorul scriitor, jurnalist, poet și teoretician al avangardei cunoscut ca Geo Bogza, acuzat și închis pentru o parte dintre operele sale prea îndrăznețe, considerate „pornografice”.

Geo Bogza. FOTO Vikipedia.org

Fiul lui Alexandru Bogza și al Elenei Rhea Silvia s-a născut la Blejoi în urmă cu exact 115 ani. Studiile primare le-a făcut la Ploiești, apoi a urmat Școala de Marină din Galați și Constanța, dar nu a reușit să devină marinar așa cum și-ar fi dorit.

A debutat în 1928 cu poezia Mea culpa, în primul număr al revistei Câmpina, iar un an mai târziu avea publicat primul volum de versuri, Jurnal de sex.  

În 1929 a început colaborarea cu mai multe reviste culturale, printre care și Bilete de papagal, unde a semnat cu numele de George Bogza și Andre Far.

În 1929, la doar 21 de ani, a publicat volumul „Jurnal de sex“ care conţinea poeme foarte îndrăzneţe pentru mentalităţile epocii.

„Contextul în care vin acuzaţiile este unul mai larg şi are legătură cu afirmarea extremei drepte în România în anii ’30. În publicaţiile acesteia se porneşte un «proces de presă» îndreptat împotriva pornografiei scrise, pe criterii morale greu de precizat. După ce s-a cerut public, în mod repetat, judecarea lui Bogza pentru «Jurnal de sex», justiţia a preluat cazul, însă după trei ani de procese, Bogza a fost achitat“, spunea, în „Adevărul” profesorul şi scriitorul ploieştean Dan Gulea.

După decizia favorabilă a instanței, Geo Bogza şi-a tipărit cărţi de vizită pe care scria „Geo Bogza. Achitat“.

Câțiva ani mai târziu, în 1933, Bogza publică volumul „Poemul invectivă“ („cu amprentele digitale ale autorului“ - în interior, în stânga paginii de titlu, acestea sunt chiar reproduse), carte apreciată ca un manifest ironic şi sarcastic împotriva tabuurilor, clişeelor şi conformismului şi ca o formă de protest a scriitorului avangardist la adresa poeziei comune, uşoare.

„Este un atentat de un milion de ori mai periculos”

O adevărată campanie a fost declanșată împotriva scriitorului, acuzat de „atentat la bunele moravuri” şi „pornografie”.

„Printre «moraliştii de serviciu», acuzatorii lui Bogza, s-au numărat, din păcate, mareleNicolae Iorga, Octavian Goga şi Alexandru Brătescu-Voineşti, oameni cu vederi de dreapta şi extremă dreapta, xenofobi, naţionalişti, membri ai Academiei“, mai spune Dan Gulea.

Geo Bogza a răspuns acestor acuzații.

„Cartea mea nu este sub nicio formă pornografie, dar este un atentat de un milion de ori mai periculos împotriva ordinei şi a liniştii confortabile a lumii“, spunea poetul.

A fost trimis în închisoarea Văcăreşti în 1934, dar şi în 1937 (pentru şase zile), tot în urma unei campanii a „moralităţii“ şi tot pentru „Poemul invectivă“.

Iată ce scria poetul în „Poem ultragiant“ din volumul „Poemul invectivă“ care i-a adus închisoarea:

Într-una din nopţile mele am făcut dragoste cu o servitoare

Totul a fost pe neaşteptate – şi aproape fără voia mea

Era undeva într-un oraş murdar de provincie

Şi locuiam la prietenul meu din copilărie.

Într-o seară am rătăcit singur pe străzi – şi cândm-am întors

Servitoarea făcea patul în camera mea

Era o servitoare tânără şi negricioasă

Mi-a spus că toţi ai casei sunt plecaţi în oraş la plimbare

A zâmbit

Şi a trecut pe lângă mine de nenumărate ori.

Eram destrămat în seara aceea şi n-aveam nici o poftă să fac dragoste

Dar servitoarea era tânără

(...)

Era o servitoare scurtă, bondoacă aproape

Şi mirosea foarte rău a sudoare.

O, servitoare cu care am făcut dragoste într-un oraş murdar de provincie

Pe când eram destrămat şi stăpânii tăi lipseau de acasă

Servitoare pe care de atunci nu te-am mai văzut niciodată

Servitoare, pe pulpe cu două dungi roşii de la jartiere

Servitoare cu pântecul mirosind a ceapă şi a pătrunjel

Servitoare cu sexul ca o mâncare de pătlăgele vinete

Scriu despre tine poemul acesta

Pentru a face să turbeze fetele burgheze

Şi să se scandalizeze părinţii lor onorabili

Fiindcă deşi m-am culcat cu ele de nenumărate ori

Nu vreau să le cânt

Şi mă urinez în cutiile lor cu pudră

În lenjeria lor

În pianul lor

Şi în toate celelalte accesorii care le formează frumuseţea”.

Bogza a fost numit  „degenerat” de regimul antonescian

În primul interval al pedepsei executate la Văcăreşti, Bogza a trimis din pușcărie articole, pentru revista „Vremea“, câteva articole în care a descris viaţa din închisoare.

Și în timpul următoarei  detenții, în 1937, a scris - de data aceasta  pentru ziarul Tempo - reportaje despre „colegii“ săi de celulă din Văcăreşti - printre care și celebrul Berilă, unul dintre cei mai mari criminali ai epocii, care a ucis cu sânge rece, în 1936, cinci adulți și un copil din Galaţi - pe care i-a numit „vedete ale Codului Penal“.

Regimul antonescian l-a catalogat drept autor „cosmopolit” şi „degenerat”.

A trecut de partea comuniştilor

În 1945, scriitorul s-a alăturat, surprinzător, regimului comunist, iar în 1955 a devenit membru al Academiei Române şi membru în Consiliul Naţional pentru Apărarea Păcii.

În 1971 a fost decorat cu titlul de Erou al Muncii Socialiste.

Opera care a urmat la maturitate poemelor și jurnalelor sale din tinereţe care scandalizaseră  literatura interbelică, a fost catalogată mai târziu dezamăgitoare.

„Din păcate, personalitatea şi opera sa avangardistă sunt grevate de versurile dedicate Elenei (Ceauşescu), întoarcerea către regimul comunist sau, după Revoluţie – Bogza a murit în 1993, faptul că a «pozat» în dizident“, a mai arătat profesorul ploieştean Dan Gulea.

De amintit că sub semnătura lui Geo Bogza au apărut reportajele: Cartea Oltului (1945), Țări de piatră, de foc, de pământ (1939),Țara de piatră (1946), Oameni și cărbuni în Valea Jiului (1947), Veneam la vale (1942).

Geo Bogza a murit pe 14 septembrie 1993, la Spitalul Elias din București.