6 februarie, ziua în care s-a născut Cătălin Crișan. „Vorbește marea”, piesa care l-a făcut celebru VIDEO
0La 6 februarie 1968 s-a născut interpretul Cătălin Crișan, iar în anul 1908 s-a născut poetul, prozatorul și gazetarul Geo Bogza. De asemenea, în anul 1995 a murit medicul Nicolae Simionescu, fondator al şcolii româneşti de biologie celulară.
1968: S-a născut interpretul de muzică uşoară Cătălin Crişan
Unul dintre cei mai îndrăgiți interpreți de muzică ușoară românească s-a născut la data de 6 februarie 1968, în București. Cătălin Crișan a început prin a studia pianul, la Școala de muzică din Capitală. S-a îndrăgostit iremediabil de muzica ușoară, așa că a urmat cursurile Școlii Populare de Artă, la clasa Mihaelei Runceanu. Ulterior, a urmat cursurile Facultății de teatru, din cadrul Universității "Titu Maiorescu". A debutat ca interpret în anul 1987, la "Concursul de creație și interpretare a muzicii ușoare românești", de la Mamaia. În acel an a obținut premiul I la secția interpretare, cu melodia "Vorbește mare".
Printre piesele care i-au adus consacrarea pe scena muzicală românească se numără "Dacă pleci", "Vorbește marea", "Sărut-mâna, doamna mea", "Țiganca", "Nu te juca", "Mama", "Am albit de dorul tău", "N-avem timp".
1908: S-a născut Geo Bogza, poet, prozator, gazetar, membru titular al Academiei Române
Pe 6 februarie 1908 se naște la Blejoi Gheorghe Bogza, viitorul scriitor Geo Bogza, fiul lui Alexandru Bogza și al Elenei Rhea Silvia. Este jurnalist, poet, publicist, teoretician al avangardei, scriitor român. Și-a făcut studiile primare la Ploiesti, apoi a urmat Școala de Marină din Galați și Constanța, însă visul de a deveni marinar nu i se îndeplinește Debutează în 1928 cu poezia Mea culpa, în primul număr al revistei Câmpina, iar un an mai târziu îi apare primul volum de versuri, Jurnal de sex.
În 1929 începe colaborarea cu mai multe reviste culturale, printre care se numără și revistele Unu și Bilete de papagal, în care se semnează cu numele de George Bogza și Andre Far. În 1933 îi apare Poemul invectiva, pentru care, un an mai târziu, este condamnat și închis la Văcărești, sub acuzația de „pornografie”. A doua condamnare o primește în 1937, de această dată pentru volumul de poezii Ioana Maria, plângerea fiind făcută de Academia Română. Sub semnătura lui Geo Bogza apar reportajele: Cartea Oltului (1945), Țări de piatră, de foc, de pământ (1939),Țara de piatră (1946), Oameni și cărbuni în Valea Jiului (1947), Veneam la vale (1942). Scriitorul se stinge din viata pe 14 septembrie 1993, la Spitalul Elias din București.
1990: Frontul Salvării Naţionale se înregistrează la tribunal ca partid politic; preşedinte: Ion Iliescu
La 6 februarie 1990, Frontul Salvării Naționale (FSN) a fost înființat ca partid politic, sub conducerea lui Ion Iliescu, dar a fost constituit ca organ provizoriu al puterii de stat la 22 decembrie 1989. FSN a participat și câștigat primele alegeri libere după 1989, organizate la 28 mai 1990. Din 26 iulie 1990, conducerea FSN a fost preluată de Petre Roman.
Neînțelegerile între Roman și Iliescu au condus la desprinderea din FSN a susținătorilor lui Iliescu, care s-au unit în Frontul Democrat al Salvării Naționale (27-29.3.1992).
FSN și Iliescu au devenit la scurt timp principalii opozanți ai democrației în viziunea unei părți a societății românești care s-a constituit în societăți civile, și au participat inclusiv la Fenomenul Piața Universității.
1995: A murit medicul Nicolae Simionescu, fondator al şcolii româneşti de biologie celulară
Medicul Nicolae Simionescu, fondator al şcolii româneşti de biologie celulară, al Institutului de Biologie şi Patologie Centrală şi al Societăţii Naţionale de Biologie Celulară, membru titular şi vicepreşedinte (1994-1995) al Academiei Române, s-a născut la 27 iunie 1926, la Bucureşti. Şi-a efectuat studiile liceale şi universitare în Capitală; doctor în medicină (1966). Şi-a continuat specializarea în biologie celulară şi moleculară în Belgia, Franţa şi SUA. Cadru universitar la Facultatea de Medicină din Bucureşti (1946-1952); consultant la Clinica chirurgicală a Spitalului „Bernat Andrei” (1953-1957); cercetător şi şef al secţiei de Morfologie şi Patologie din cadrul Institutului de Endocrinologie din Bucureşti (1950-1970). A predat la universităţi din SUA şi Canada.
A iniţiat şi a creat, împreună cu Maya Simionescu, Institutul de Biologie şi Patologie Celulară, punând bazele unei şcoli româneşti de biologie şi patologie celulară. A murit la 6 februarie 1995.
1996: La Timişoara s-a născut primul copil din România rezultat prin procedeul fertilizării „in vitro”
La 6 februarie 1996, la Timişoara s-a născut, prin operaţie cezariană, primul copil din România rezultat prin procedeul fertilizării "in vitro". La 20 mai 1995, a fost inaugurat oficial Centrul de Fertilizare in Vitro din Timişoara, primul din România, realizat de Crucea Roşie Rhein Neckard Heidelberg. Primul copil născut prin metoda conceperii in vitro din România este Daniel Ioan.
Profesorul timişorean Ioan Munteanu, "părintele" fertilizării in vitro din ţara noastră, a fost primit în rândurile membrilor Academiei Române, la 20 decembrie 2004 (membru de onoare). Numai până în 2009, de exemplu, profesorul Munteanu reuşise să ajute la venirea pe lume a peste 500 de copii, prin această metodă.
1998: A murit cântăreţul Falco într-un tragic accident rutier
Cântăreţul de muzică pop-rock Johann (Hans) Hölzel, cunoscut sub numele de scenă Falco, s-a născut la Viena, în ziua de 19 februarie 1957. A urmat cursurile Şcolii de muzică din Ziegelofengasse, o respectabilă şcoală particulară din Viena, unde a învăţat să cânte la pian. La vârsta de 16 ani, a abandonat cursurile liceale. A hoinărit o vreme, timp în care şi-a descoperit pasiunea pentru chitară. O jumătate de an la Conservatorul din Viena i-a fost îndeajuns să devină un profesionist. A cântat în diverse formaţii muzicale. În 1997, s-a stabilit în Republica Dominicană, la Puerto Plata, pe coasta de nord, unde a închiriat o vilă, împreună cu top-modelul canadian Caroline Perron.
În Republica Dominicană, Falco deţinea o casă de discuri. Din bogata sa discografie, amintim albumele „Rock Me Falco”, „Wiener Blut”, „Der Komisar”. O serie de extrase pe single, precum „Rock Me Amadeus”, „Jeannie”, „Der Komisar”, „Titanic”, au figurat în clasamentele internaţionale. Ultimul album semnat Falco a apărut postum. Falco şi-a pierdut viaţa într-un accident rutier petrecut la 6 februarie 1998, pe o şosea din capitala Republicii Dominicane.
1923: A murit astronomul Edward Emerson Barnard, pionier al fotografiei spaţiale
S-a născut la Nashville, Tennessee, venind pe lume după moartea tatălui său. Edward Emerson Barnard a început să ia lecţii de fotografi e pe când avea nouă ani. Mai târziu, a lucrat într-un atelier de fotografie. Astfel, şi-a procurat suma necesară cumpărării unui telescop, pe care l-a instalat pe terasa casei. Era pasionat de astronomie şi obişnuia să privească corpurile cereşti, încercând să descopere cât mai multe comete.
Descoperirile au făcut din anonimul Edward Emerson Barnard o personalitate invidiată de mulţi cercetători din zonă. A hotărât să se înscrie la Universitatea Vanderbilt. În 1887, a devenit membru al Observatorului Lick din San Jose. Aici, a realizat, cu ajutorul unei lentile fotografi ce ataşate la telescop, prima fotografie spaţială. „Vedeta” prinsă în imagine era Calea Lactee. Succesul avut l-a îndemnat să continue, realizând câteva fotografii, în paralel cu alte descoperiri senzaţionale: o nouă cometă şi cea de-a cincea lună a planetei Jupiter, Amalthea. E.E. Barnard este autorul unei colecţii imense de fotografii reprezentând Calea Lactee, eclipse de Soare şi de Lună.
Barnard a acceptat un post la Observatorul Yerkes în 1895, iar în 1897 a început să observe cu marele telescop fotografic. În total, Barnard a colectat 1.400 de negative ale cometelor şi aproape 4.000 de plăci ale Căii Lactee şi ale altor câmpuri stelare. A murit la 6 februarie 1923, în urma leziunilor puternice suferite la locul de muncă, în urma prăbuşirii plafonului instituţiei. Printre descoperirile sale, se numără şi steaua care îi poartă numele.
6 februarie: Ziua mondială fără telefon mobil
Ziua mondială fără telefon mobil este o iniţiativă a scriitorului francez Phil Marso, lansată în romanul său umoristic „Tueur de portable sans mobile apparent” (Asasinul de portabile fără mobil aparent), publicat în 1999, primul thriller care are drept personaj principal telefonul mobil.
În 2021, Phil Marso propune o discuţie critică faţă de aplicaţiile pentru telefoanele mobile. ”Nu cumva am ajuns să depindem prea mult de acestea, până la punctul de a risca să nu mai putem duce la bun sfârşit treburi ce ţin de rutina zilnică?”
În acest sens, Phil Marso aminteşte ziua de 6 iulie 2012, atunci când în Franţa reţeaua de telefonie mobilă nu a funcţionat timp de 12 ore. Confuzia creată a fost pe punctul de a produce un haos generalizat în Paris. Lipsa accesului la sistemele GPS şi la hărţile electronice a dus la perturbarea traficului şi la anularea sau amânarea mai multor programări şi evenimente.
Se încarcă comentariile...
