Credinţa de faţadă şi credinţa adevărată

Oamenii cred că, dacă se arată evlavioşi şi dacă se roagă la biserică, viaţa lor va fi mai bună. Pentru majoritatea românilor, religia este foarte importantă, dar nu toţi se comportă în spiritul credinţei lor.

Pentru că aşa simt, pentru că aşa îşi găsesc liniştea sufletească şi îşi regăsesc speranţa sau pentru că se simt mai împliniţi, oamenii merg la biserică şi se roagă. Uită de griji măcar în timpul slujbei şi sunt convinşi că, dacă se vor ruga în continuare, viaţa lor va fi mai frumoasă.

Un credincios vine la biserică, îşi face semnul crucii la intrare, sărută icoanele şi stă liniştit într-un loc pentru a asculta slujba. Dar se întâmplă din când în când ca printre cei care se roagă în linişte să vadă doamne care cam strâmbă din nas când văd în biserică fete mai tinere, cu părul lung şi despletit şi machiate mai puternic.

Aproape că-şi înfig privirile în ochii lor şi le judecă dintr-o uitătură. Par să uite, cel puţin pe moment, învăţătura “Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi”.

Alţii încep să vorbească şi să-şi povestească păţaniile din ultimele zile în care nu s-au văzut, în timp ce corul bisericii cântă. Ce a făcut vecinul şi cum s-a purtat când, de fapt, nu aşa era bine sau poveţele unei mătuşi sunt mai importante decât slujba.

Poveţe de la cunoscuţi

Cel care vrea să se roage consideră aceste persoane, mai degrabă, unele care vor să respecte ritualurile, dar fără să simtă credinţa. Pe multe forumuri, în special cele dedicate femeilor, utilizatoarele îşi dau sfaturi.

Unde să meargă, ce acatiste să citească şi câte zile la rând, la care preot să se ducă pentru ca problemele legate de sănătate, căsnicie sau familie să se rezolve rapid.

Sfaturile primite de la preoţi de o persoană sunt transmise apoi de la om la om, astfel că, în anumite cazuri, se întâmplă să devină mai important ce ai aflat de la un cunoscut decât să ceri sfatul duhovnicului.

“Dacă dai acatist în altă parte, n-are acelaşi efect”, spune o femeie trecută de 50 de ani, care stă la coadă la Biserica Sf. Anton aşteptând să-i citească preotul acatistul. “Să dai pentru examene, pentru bucurii, mamă”, îmi spune o bătrânică.

În virtutea obişnuinţei

E suficient ca autobuzul în care eşti să treacă prin faţa unei biserici şi vezi imediat cum mulţi pasageri încep să-şi facă semnul crucii. Unii mai mult se schimonosesc, dar numărul celor care se închină repede şi repetat când văd o biserică e, de multe ori, mare.

Alţii îşi afişează ostentativ credinţa. Sunt şoferi care au multe iconiţe şi cruci atârnate de oglinda retrovizoare. “Le ţin să fiu apărat de necazuri şi probleme. Accidente se pot întâmpla oricând. Doamne fereşte!”, explică Vasile, taximetrist de meserie.

Românii, un popor religios

Un studiu recent al Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii referitor la “Valorile românilor” a arătat că, pentru 51%, religia este foarte importantă.

Datele nu surprind. Un studiu realizat de grupul GfK împreună cu „Wall Street Journal“ în ultimul semestru al anului 2004 a ajuns la concluzia că românii se declară cel mai religios popor european. Întrebaţi dacă se identifică cu o anumită religie, 97% din repondenţii din România au răspuns afir­mativ.

Totodată, potrivit unui studiu realizat anul trecut de GfK, biserica se afla pe locul patru la capitolul încredere, cu 87%, după pompieri, forţe armate şi servicii poştale.

În 2006 însă, biserica era instituţia care se bucura de cea mai mare încredere în rândul populaţiei, cu 86%, potrivit unui sondaj INSOMAR. Biserica surclasa armata şi mass-media.

Credinţa, efect de analgezic

Cercetătorii de la Universitatea Oxford au ajuns la concluzia că oamenii credincioşi suportă mai uşor durerea, a relatat “The Daily Telegraph”. Potrivit echipei de filosofi şi teologi care a realizat studiul, credincioşii pot suporta durerea mai bine decât semenii lor fără credinţă.

12 catolici şi 12 atei au fost supuşi unor şocuri electrice, timp în care li s-a cerut să privească o icoană şi un tablou liniştitor. Pe baza rezultatelor de tomograf, cercetătorii au afirmat că oamenii credincioşi au simţit cu 12% mai puţină durere când au privit icoana.

“Credinţa poate modifica modul în care funcţionează creierul”, a afirmat arhiepiscopul anglican Tom Wright. Cercetătorii au spus că rezultatele indică faptul că rezistenţa martirilor în faţa torturii nu ar fi un mit.

Asalt de sărbători

Mii de credincioşi au venit la Patriarhie de Sfântul Dumitru

De sărbători sau când sunt aduse moaştele unui sfânt, zeci sau chiar sute de mii de credincioşi formează cozi imense la biserici.

Momentele de paroxism religios apar la fiecare mare praznic al Cuvioasei Parascheva sau la pelerinajul de la Mănăstirea Nicula, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Unii îşi fac loc dând din coate printre cei care nu uită de smerenie.

Mulţimile, sub pază

La slujba Sfintei Liturghii oficiate de Bobotează de ÎPS Teofan, în Curtea Catedralei Mitropolitane Iaşi au participat peste 1.500 de credincioşi. Au stat ore la coadă pentru a lua agheasmă, supravegheaţi de jandarmi.

Pe 7 decembrie, mii de credincioşi au stat la o coadă de aproape jumătate de kilometru pentru a ajunge în faţa raclei unde odihnesc, la Curtea de Argeş, moaştele Sfintei Filofteia.

Cu trei zile înainte de sărbătoarea Sfântului Dumitru, mii de credincioşi s-au îmbulzit, la Patriarhie, să atingă moaştele Sfinţilor Dimitrie, Pavel, Constantin şi Elena. Mulţi au încercat să ajungă rapid în faţă. Unii au leşinat în timpul slujbei, fiind nevoie de intervenţia medicilor.

Multe probleme, răbdare puţină

Pelerinii au înconjurat de trei ori Mănăstirea Nicula Foto: Adevărul

Psihologii spun că pentru multe persoane credinţa este ultimul refugiu, iar unii se îndreaptă spre Dumnezeu abia atunci când nu mai văd nicio soluţie pentru problemele lor. Aşteaptă un miracol. Şi vor să primească ajutorul imediat. Există şi persoane care consideră că destinul lor este scris şi trăiesc pasiv.

Dar o cuantificare a credinţei este imposibilă.La situaţii mai puţin plăcute se ajunge pentru că anumiţi oameni nu dau dovadă deloc de răbdare, a explicat preotul Ioan Iordache, parohul Bisericii Sf.  Spiridon Vechi din Bucureşti.

“Sunt oameni care au probleme şi care speră într-o rezolvare rapidă a acestora. Credinţa e tot ce le-a mai rămas. Dar uită că trebuie să aibă răbdare”, a spus părintele Ioan Iordache, adăugând că şi educaţia, şi învăţăturile primite de la duhovnic sunt foarte importante.

“Să nu uităm ce a spus Mântuitorul – prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre”, a subliniat preotul.

Schimbarea ţine de fiecare

Preotul Ioan Iordache a explicat că fiecare credincios trebuie să-şi analizeze viaţa, să-şi dea seama unde sunt problemele sale, să stea de vorbă cu duhovnicul şi să încerce să schimbe lucrurile în bine. Schimbarea trebuie să vină de la nivel individual.

Important este ca fiecare să îi respecte pe cei din jur, să se respecte pe sine şi, mai ales, să nu uite de ce se află în biserică. Să se roage şi să asculte învăţăturile de credinţă ortodoxă. Credincioşii trebuie să înţeleagă, spun preoţii, că nu există căi de scurtătură.

Trebuie să ştie că în faţa lui Dumnezeu toţi suntem egali. În acest timp, cei care se autodeclară credincioşi, dar care par îndepărtaţi de cele sfinte, mai bâjbâie căutând o potecă pentru a scurta drumul către rezolvarea problemelor pe care le au.