Foto MOCANIȚELE ROMÂNIEI. Episodul 2: Între viaducte impresionante și peisaje de vis
0Descoperă cea mai spectaculoasă cale ferată montană din sud-estul Europei, propusă pentru a fi inclusă în UNESCO, dar și mocănița care îți oferă priveliști de basm cu biserici fortificate și sate săsești din inima Transilvaniei. Ambele rute istorice oferă peisaje și experiențe de neuitat!
România are multe comori – unele naturale, altele create de mâna omului. Straniu, în comparație cu alte țări, este că la noi mare parte dintre aceste tezaure sunt prea puțin exploatate și puse în valoare. Este și exemplul mocănițelor, ce-i drept, prea puține faţă de câte au fost odată: astăzi mai sunt funcționale doar opt, iar „Weekend Adevărul“ vă propune să vizităm, cu fiecare în parte, locuri pentru o toamnă magică, unde doar micul tren cu aburi vă poate duce.
SEMMERINGUL BĂNĂȚEAN, DRUM ÎNTINS PRIN 14 TUNELURI
Mocănița Banatului montan (VEZI GALERIA FOTO) circulă între Oravița și Anina, în Caraș-Severin, pe traseul primei căi ferate montane din țara noastră, existentă încă din timpul Imperiului Austriac, de 160 de ani. Supranumită „Semmeringul bănățean“, după numele faimoasei căi ferate din Austria cu care dorește să rivalizeze, asemănându-se din multe puncte de vedere, și de care o despart doar câțiva ani vechime, incredibila cale ferată din România reprezintă un monument cultural unic, fiind considerată o operă de artă inginerească, motiv pentru care a fost propusă să fie inclusă în Patrimoniul UNESCO.
Cea mai spectaculoasă cale ferată montană din sud-estul Europei străbate peisaje de vis prin nu mai puțin de 14 tuneluri, dintre care unele atât de înguste încât îți lasă senzația că urmează să te izbești, nu să treci prin ele, punctul de maximă altitudine fiind atins în Tunelul Gârliște, cel mai lung de pe traseu (660 de metri). Traversează și poieni întinse, păduri de foioase și văi adânci, pe viaducte uimitoare.
Traseul, în lungime de 34 de kilometri, este străbătut în aproximativ două ore (pe un sens) de o locomotivă diesel-electrică românească, construită special pentru această linie, având în vedere specificațiile sale unice, care trage două vagoane necompartimentate, cu bănci din lemn, vechi de mai bine de un secol. Pe același tronson circulă și o drezină care împinge o platformă pe care au fost instalate scaune pentru transport persoane în scop turistic.
O poveste începută cu italieni
Linia ferată Oravița-Anina a fost construită de țăranii olteni refugiați în acele vremuri în Banat și de tirolezii colonizați în Oravița, dar și de specialiștii în piatră aduși din nordul Italiei (fiulani) care au lăsat în urmă o serie de sculpturi în piatră și marmură și ai căror urmași se regăsesc astăzi în întreaga zonă.
Rezultat al exploatărilor miniere din ținutul Banatului de Sud, trenul cu aburi transporta în trecut cărbune către Dunăre, de unde urma să fie încărcat în vapoare pentru a fi dus în Imperiul Austro-Ungar. A fost nevoie de mai mult de cinci ani pentru a pregăti linia și pentru oameni: în 1869 a fost dată în folosință prima garnitură de tren pentru călători și poștă. Exploatată în prima jumătate de secol de către austrieci, a intrat în proprietatea statului român abia după Tratatul de la Trianon, din 1918.
Circulă o legendă legată de autorii acestui magnific traseu al Mocăniței Banatului montan, potrivit căreia unul dintre ei s-ar fi sinucis aruncându-se în prăpastie de pe unul dintre viaducte, din cauza unei greșeli de proiectare care a dus la o deviere de aproape trei metri pe traseul celor două galerii ale Tunelului Gârliște, ce a făcut ca la început acestea să nu se întâlnească. Cert este că două treimi din acest tronson reprezintă tăieri în stâncă, tunelurile fiind realizate la vremea respectivă cu dalta și târnăcopul. Cel mai înalt dintre cele 10 viaducte de pe traseu este considerat a fi o adevărată operă de artă: Viaductul Jitin, cu cei peste 37 de metri înălțime ai săi.
Cea mai veche gară și primul lac artificial din România
Garnitura pleacă din Gara Oravița și după două opriri scurte la Gara Gârliște și la Viaductul Jitin ajunge la Anina. Biletele pot fi rezervate online pe site-ul CFR – cfrcalatori.ro sau achiziționate de la ghișee, contra sumei de 63 de lei dus-întors sau 31,5 lei/sens. În sezon, trenul circulă zilnic astfel: plecare din Oravița (ora 11.15) – sosire la Anina (ora 13.18) – pauză în Anina – plecare din Anina (ora 14.40) – revenire la Oravița (ora 16.42), practic dus-întors trenul face mai bine de cinci ore. Amatorilor de fotografie cu „Mocănițele României” li se recomandă să urce în ultimul vagon pentru a avea o imagine fără obstacole asupra acestei rute feroviare.
Pe lângă plimbările în natură ori activitățile sportive, în zonă pot fi vizitate și cele două orașe Oravița și Anina. Gara din Oravița, spre exemplu, este cea mai veche gară din România, fiind inaugurată pe 20 august 1854, motiv pentru care a devenit monument istoric. Peronul ei, mai sus decât nivelul străzii, pe vremuri era dotat și cu un ascensor pentru accesul călătorilor și al bagajelor. Tot la Oravița se află și primul teatru din țară, construit în 1816 după modelul Teatrului de Operă din Viena, din 1957 fiind declarat monument istoric și de arhitectură. Aici s-au realizat și primele două lacuri de baraj: Lacul Mare și Lacul Mic, construite în 1733.
La Anina, în schimb, fost oraș minier, a existat una dintre cele mai adânci mine din Europa, ce se dorește a fi transformată într-un muzeu. Anina se laudă și cu primul lac artificial din România pe calcare, Lacul Buhui, construit în 1884 cu scopul de a alimenta orașul cu apă.
La Gara din Oravița se poate ajunge din București, urmând traseul prin Craiova – Drobeta-Turnu Severin – Băile Herculane – Bozovici, din Timișoara prin Moravița, iar din Deva prin Hațeg – Oțelu Roșu – Caransebeș – Reșița.
DRUMUL DE FIER PRIN VALEA VERDE
Mocănița de pe Valea Hârtibaciului (VEZI GALERIA FOTO), din Sibiu, șerpuiește printre colinele din zona sudică a Transilvaniei, pe lângă biserici fortificate și sate săsești, printr-o rezervație Natura 2000, peisajul fiind dominat de crestele înzăpezite ale Carpaților, în fundal. Traseul de 14 kilometri dus-întors se parcurge în 90 de minute, din lunile martie-aprilie, în funcție de vreme, până la finele lunii octombrie.
După Marele Război, acest traseu a fost parte din cea mai lungă cale ferată îngustă din România acelor vremuri, când din Sibiu se putea ajunge până în Sighișoara, prin Agnita. Dar din traseul inițial de 123 de kilometri, astăzi se mai pot face plimbări doar între Cornățel și Hosman, pe o distanță de 7 kilometri, fiind în derulare extinderea căii ferate până la fosta Haltă Fofelde, pe încă 2,6 kilometri.
Mocănița de pe Valea Hârtibaciului se evidențiază prin cursele sale tematice organizate în afara celor regulate, inclusiv cu prilejul Zilei Naționale a României, având în dotare și o ciclo-drezină și o moto-drezină. De la curse cu recitaluri de poezie ori de chitară până la concerte ad-hoc sau tren de noapte pentru observarea Perseidelor, mocănița poate fi închiriată pentru tot soiul de evenimente, publice ori private.
Minunea de pe Valea Verde – zonă etno-culturală ce cuprinde 14 comune și satul Agnita, declarată Sit Natura 2000, ce a intrat în atenția celei mai mari organizații mondiale de protecție a naturii, World Wide Fund – a prins viață cu ajutorul voluntarilor. Ideea a început să se contureze încă din 2007, când calea ferată a fost clasată drept monument istoric, după ce în 2001 se închisese și ultimul tronson din traseul construit între anii 1895-1910.
Salvată de voluntari
Construcția căii ferate a început în 1895 în Sighișoara, la inițiativa conducerii Imperiului Austro-Ungar, ce-și dorea să conecteze Podișul Târnavelor de cel al Hârtibaciului. Linia până la Agnita (48 km) s-a finalizat în 1898, iar restul până la Sibiu (62 km) în 1910, an în care s-a pus în circulație și traseul care leagă Cornățelul de Vurpăr (13 km). Pe tronsonul Sighișoara-Agnita s-a circulat până în 1965, dar pantele abrupte și curbele strânse, precum cele de pe Oravița-Anina, i-au determinat pe mai-marii vremii să renunțe la linie și să o demonteze. În 1970, locomotivele cu abur au fost înlocuite de cele diesel. Apoi, după Revoluție, în 1997, s-a închis și tronsonul Cornățel-Vurpăr. Ultima cursă a mocăniței avea să se desfășoare patru ani mai târziu.
Asociația „Prietenii Mocăniței“ s-a născut din dorința de a readuce legendarul tren pe traseele Sibiu-Agnita și Cornățel-Vurpăr, prin conservarea și restaurarea căii ferate cu ecartament îngust. La început, doritorii s-au plimbat pe linia scoasă de sub vegetația care pusese stăpânire pe ea, cu mici drezine – vagonete deschise, acționate manual, cu pedale sau cu un motor. Cererea i-a luat prin surprindere pe inițiatori, care s-au decis să readucă și mocănița pe șine. În 2015 s-a finalizat reabilitarea tronsonului dintre Cornățel și Hosman, fiind puse în circulație, ocazional, trenurile turistice formate dintr-o locomotivă cu abur și vagoane închiriate. Astăzi, Mocănița de pe Valea Hârtibaciului are propriile locomotive și vagoane, unele la care s-a muncit mult pentru a fi salvate.
Biletele pot fi achiziționate online prin plată cu cardul, sau, dacă mai sunt locuri, direct din gară, cu plata numerar. Cursa costă 30 de lei/adult și 20 de lei/copil, iar mai multe detalii pot fi găsite pe sibiuagnitarailway.com. Este recomandată însă achiziția online, pentru siguranța unui loc. Asociația „Prietenii Mocăniței“ postează în permanență știri despre program și evenimente pe pagina sa de Facebook.
Minunile din Țara Sașilor
Coloniștii germani relocați în Transilvania în urmă cu șase secole sunt autorii a zeci de biserici ale căror fortificații au apărat comunitățile de invazia mongolă. Toate satele au câte un lăcaș de cult care pe vremuri servea și ca refugiu, dar și ca depozit de alimente. Înconjurate de ziduri de apărare, aceste clădiri sunt prevăzute cu galerii și turnuri de strajă – adevărate castele transilvănene. De altfel, întreaga Vale Verde, parte din Țara Sașilor, este împânzită de 150 de monumente istorice. Spre exemplu, aici se află cea mai veche casă din zona rurală a României, datează de la 1508 și este amplasată în comuna Alțâna. A fost transformată în Muzeul Văii Hârtibaciului, găzduind deopotrivă și un Centru de Informare Turistică.
Alte obiective turistice de vizitat mai sunt Cornățel, Biserica fortificată Brădeni, Biserica fortificată din Dealul Frumos, Biserica fortificată din Alțâna, Biserica fortificată din Iacobeni, Biserica fortificată din Agnita, Troița lui Mihai Viteazul și tot ce le înconjoară sau se află prin apropiere. Centrul urbanistic al Văii Hârtibaciului este orașul Agnita, centrul economic este comuna Șelimbăr, iar prioritățile de dezvoltare durabilă sunt industria, agricultura ecologică și turismul în natură, zona fiind pusă în valoare de micile afaceri locale, precum echitația sau unele bazate pe ocupații tradiționale precum coacerea pâinii în cuptorul cu lemne.
De la Sibiu la Cornățel sunt doar 20 de kilometri, deci ideal ar fi să ajungeți mai întâi în capitala de județ. De la București la Sibiu se poate ajunge în această perioadă pe DN1, prin Brașov, dar odată cu redeschiderea Văii Oltului, de pe 9 august 2024, cea mai scurtă cale va fi prin Pitești și Râmnicu Vâlcea.
Se încarcă comentariile...
