Video Hotelul fantomă din inima munților, emblema stațiunii Poiana Mărului, o fostă „perlă” a Banatului Montan
0Un hotel cu peste 170 de camere, abandonat din anii ’90, amintește de anii în care stațiunea Poiana Mărului era căutată de români. Lacul de acumulare Poiana Mărului a fost amenajat mai recent, însă nu a reușit să impulsioneze turismul din Banatul Montan, afectat de declinul economic al regiunii.
Poiana Mărului, o stațiune montană din sud-vestul României, a fost pentru câțiva ani considerată „Perla Banatului”, însă declinul economic al regiunii a afectat-o profund.
În prezent, este lăudată pentru aerul curat și sălbăticia din jurul lacului de acumulare, întins pe 270 de hectare, dar și pentru pitorescul Munților Țarcu, din vecinătatea ei, cu înălțimi de până la 2.200 de metri.
„Este un loc excelent pentru o escapadă: aproximativ două ore de mers cu mașina din Timișoara și cam 45 de minute din Caransebeș. Dacă vrei să petreci un weekend – sau chiar mai multe zile – ține minte un lucru: aici se spune că este una dintre cele mai curate atmosfere din Europa. Nu în Elveția, ci în Poiana Mărului, în județul Caraș-Severin. În zonă mai poți face drumeții, off-road cu motocicleta sau mountain biking”, recomandă un localnic.
Hotelul uriaș construit în inima munților
Însă turismul din Poiana Mărului s-a dezvoltat mai puțin decât sperau localnicii din Caraș-Severin. Județul din sud-vestul României a suferit un declin accentuat al populației, aceasta scăzând cu aproape 17 la sută în perioada 2011–2022, conform ultimului recensământ, iar orașele industriale din zonă au avut de suferit de pe urma închiderii multor mine și uzine. Caraș-Severin se numără însă printre județele cele mai ofertante în privința atracțiilor turistice, datorită rezervațiilor naturale, zonei montane, pădurilor vaste și numeroaselor monumente ale naturii.
Pentru mulți români, stațiunile Banatului Montan au rămas aproape necunoscute, chiar dacă zonele turistice de aici erau căutate încă din secolul al XIX-lea, când regiunea din sud-vestul României era faimoasă pentru industrie și resursele sale naturale.
Poiana Mărului, ascunsă în Munții Țarcu, a fost menționată ca destinație turistică încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu primele cabane montane construite aici. La mijlocul anilor ’30, așezarea patriarhală, aflată la circa 20 de kilometri de Oțelu Roșu și la 40 de kilometri de Caransebeș, a devenit stațiune climaterică, apreciată pentru aerul său ozonat și pentru frumusețea văii Bistrei. Tot atunci a fost construită prima mare pensiune, Vila Bistra, care putea găzdui peste 100 de persoane.
În primii ani de comunism, cabanele de la Poiana Mărului au fost naționalizate și au găzduit un preventoriu TBC. În anii ’70, acesta a fost desființat, iar Poiana Mărului a redevenit stațiune turistică. Un hotel cu peste 400 de camere a fost construit în centrul așezării, pe valea Bistrei Mărului, iar locul a devenit o destinație de concediu pentru familiile muncitorilor din uzinele și minele din Caraș-Severin.
„Cu două corpuri de clădire și având o arhitectură cu linii moderne, amplasat pe un platou cu ample perspective asupra peisajului, armonios integrat mediului montan, complexul oferă 412 locuri de cazare, două restaurante, două baruri și o terasă, unitățile de alimentație publică totalizând 1.135 de locuri la mese. Un club de jocuri distractiv-educative și serviciile puse la dispoziția turiștilor (frizerie, coafură, croitorie etc.) completează gama factorilor ce asigură condiții optime pentru petrecerea concediului”, informa în 1978 Ioan Trulea, directorul complexului turistic.
Hotelul inaugurat în 1977 a primit numele Scorilo, după cel al legendarei căpetenii dacice. Administratorii stațiunii explicau numele apelând la mitologie.
„O veche legendă românească spune că locul unde este amplasat complexul se numește Pietrele lui Scorilo. Legenda arată că aici venea regele dac Scorilo, tatăl viteazului Decebal, atras de bogăția locurilor în vânat alpin”, afirma Ioan Trulea.
Lacul de acumulare lung de șapte kilometri
În anii ’80, Poiana Mărului avea să se dezvolte într-o nouă direcție. Mai jos de stațiune, valea râului de munte care o traversa avea să lase loc unuia dintre marile lacuri de acumulare din regiunea Banatului.
Construcția barajului Măru a început la mijlocul anilor ’80, iar un deceniu mai târziu barajul de anrocamente cu nucleu de argilă, cu o înălțime de 125 de metri, a fost finalizat. Peste 2.000 de oameni au muncit la amenajarea hidroenergetică, mulți fiind găzduiți în colonia muncitorească de la Poiana Mărului. În 1992 a început umplerea lacului de acumulare.
„În urmă cu 11 ani au fost demarate lucrările pe râul Bistra Mărului, la 16 kilometri în amonte de vărsarea acestuia în râul Bistra, la Barajul Măru. A fost realizat un baraj de anrocamente cu nucleu de argilă, care va avea în final o înălțime de 125,5 metri. Astfel, se va crea o acumulare cu un volum de 96 de milioane de metri cubi de apă, destinată în principal producerii de energie electrică în centrala Ruieni, o centrală cu o putere instalată de 140 MW și o producție medie anuală de 262 GWh. Lacul Poiana Mărului se întinde de-a lungul Bistrei Mărului pe șapte kilometri. Barajul are o înălțime maximă de 125,5 metri și o lungime a coronamentului, la cota 625 mdM, de 408 metri”, informa în 1992 Ștefan Pop, director al Sucursalei Caransebeș a Hidroconstrucția.
Potrivit inginerului, amenajarea hidroenergetică a necesitat construcția a aproape 30 de kilometri de tuneluri, iar pentru barajele Măru și Zervești au fost folosiți peste cinci milioane de metri cubi de terasamente
„Toate acestea, alături de alte categorii de lucrări – imposibil de enumerat în totalitate – au fost posibile datorită trudei a peste 2.000 de muncitori, dintre care 200 de ingineri și 100 de maiștri”, afirma inginerul Ștefan Pop.
Hotelul abandonat din centrul stațiunii
Tot în 1992, societatea „Poiana Mărului”, care administra hotelul Scorilo și mai multe vile turistice din jurul acestuia, a început scoaterea la licitație a clădirilor, într-o zonă în care turismul de masă intrase în declin.
Complexul a fost concesionat, trecând printr-un șir controversat de tranzacții, în urma cărora a rămas dezafectat. În același timp, la „coada” lacului de acumulare, localnicii au început să își construiască haotic, adesea fără autorizații, case de vacanță și vile.
Peste 50 de astfel de construcții au fost ridicate în primii patru ani după Revoluție, informa publicația Renașterea Bănățeană în 1994.
Odată cu noul lac de acumulare devenit o atracție a zonei, noii proprietari din Poiana Mărului sperau că stațiunea se va dezvolta, deși drumul spre zona de agrement, care urca pe malul stâng al lacului, rămânea greu accesibil și adesea afectat de lucrările la baraj, care au continuat și în anii ’90.
Complexul Scorilo, cel mai mare hotel din Poiana Mărului, a fost închis la mijlocul anilor ’90, iar clădirile sale au rămas abandonate. În jurul său, unele pensiuni s-au dezvoltat, serviciile turistice s-au diversificat în ultimii ani, iar economia locală este impulsionată și de înființarea unui fabrici de bere.
Se încarcă comentariile...
