Foto Evadare pe două roți. Trasee de cicloturism lângă București, în locuri unde natura și istoria fac casă bună
0În România, bicicleta rămâne o formă paradoxală de libertate: pe cât de simplă, pe atât de revelatoare. Nu doar un mijloc de transport, ci şi o cale de a regăsi ritmul lent al satului, legătura cu natura, cu detaliile. În jurul Bucureștiului, unde agitația urbană se simte până în oase vara, cicloturismul devine o alegere sănătoasă – fizic, dar și mental. Traseele de o zi oferă nu doar evadare, ci şi o formă de dialog cu spațiul rural, cu istoria, cu noi înșine.
PĂDUREA SNAGOV. Legenda, lacul și liniștea
Când aerul de vară devine greu în București, iar asfaltul pulsează sub roțile mașinilor, direcția nord pare o alegere firească. La aproximativ 40 de kilometri de oraș, Snagovul încă mai respiră prin pădurea sa de stejar și lacul care a inspirat numeroase legende. Traseul preferat de cicliști pornește de la marginea cartierului Pipera și urmează o rută ce trece prin Tunari, Dimieni, Căciulații de Sus și coboară lin spre Snagov Sat, un drum de aproximativ 30 de kilometri, asfaltat, dar cu porțiuni de circulație redusă. Pe marginea drumului, lanurile de porumb alternează cu livezi răzlețe, iar dimineața, mirosul de fân cosit și lătratul câinilor de curte sunt semne ale unei lumi rurale încă active.
Lacul Snagov se lasă văzut abia spre finalul drumului, o pată de azur mărginită de pajiști. Oprirea ideală este la Mănăstirea Snagov, care datează din secolul al XV-lea, un lăcaș ce pare desprins dintr-o nuvelă medievală, ridicat pe o insulă accesibilă printr-un podeț suspendat peste ape. Legenda spune că aici ar fi fost îmbălsămat Vlad Țepeș, iar atmosfera, chiar și în plin sezon, rămâne gravă, aproape monahală. Intrarea este 10 lei, iar pentru amatorii de fotografie, lumina de după-amiază face locul să pară de poveste.
Pentru cei care vor să rămână peste noapte, Snagovul oferă opțiuni variate de cazare, de la pensiuni cochete încadrate de vegetație luxuriantă (200-300 lei/noapte) până la vile private sau glampinguri exclusiviste. Gastronomia locală e axată pe pește: o porție de crap prăjit cu mămăligă poate costa 40-50 de lei, iar borșul de pește e de neratat. Cei care preferă picnicuri pot găsi în pădure locuri umbroase unde se aud doar păsările și greierii. Costurile unei ture la Snagov sunt accesibile: pentru o ieșire de o zi, cheltuielile pot rămâne sub 100 de lei dacă vii cu bicicleta proprie. Alternativ, există și varianta transportului cu trenul până la Snagov Plajă (sub 10 lei) și continuarea pe două roți.
Tips & tricks: drumul e cel mai plăcut dimineața devreme, încărcat cu rouă și liniște. Evită zilele de duminică în a doua parte a zilei, când zona se umple de ATV-uri și oameni cu grătare. În schimb, un prânz leneș la umbra unui salcâm, cu bicicleta rezemată de un trunchi de copac, poate reface un fel de echilibru interior uitat de prea mult timp. Dincolo de sport sau de relaxare, pedalatul spre Snagov e un mod de a regăsi o Românie aproape uitată, care încă există – dar doar pentru cei dispuși să meargă încet.
DELTA NEAJLOVULUI. Comana, o altfel de evadare
Există un moment de liniște perfectă, când pedalezi dimineața devreme prin lunca Neajlovului, iar singurul zgomot este clinchetul lanțului. Comana, această „deltă“ discretă a sudului, devine vara un refugiu de nedescris în cuvinte scurte. La doar 35 km de București, traseul ciclistic spre Comana e o combinație de terenuri învăluite de lumină lichidă, fânețe uscate, canale leneșe și poduri de lemn care scârțâie sub roți.
Se poate pleca din Berceni, iar traseul clasic trece prin Jilava, 1 Decembrie, Vidra, apoi Prundu. Unele porțiuni sunt asfaltate, altele sunt drumuri de câmp, în special la intrarea în aria protejată. Nu e un traseu pentru cursiere, ci pentru mountain bike, preferabil cu suspensii bune. Natura recompensează efortul: zona a fost încadrată prin acte normative succesive atât ca sit Natura 2000, cât și ca zonă umedă de importanță internațională, respectiv sit Ramsar, cu peste 140 de specii de păsări, de la stârci cenușii până la lișite.
Mănăstirea Comana, situată chiar la marginea Parcului Natural, este o bijuterie istorică. Ctitorită de Vlad Țepeș în 1461, a fost refăcută în secolele următoare în stil neobrâncovenesc, cu pridvoare de piatră și fresce sobre. Intrarea este liberă, iar vizita se poate transforma într-o veritabilă lecție de istorie pe fundal de ciripit. Tot la Comana și-a trăit ultimii ani Gellu Naum, unul dintre cei mai importanți poeți ai avangardei românești, păstrând în casa sa modestă din sat un colț de lume interioară profundă și stranie. Casa memorială, discretă și rareori deschisă publicului larg, este astăzi un loc de pelerinaj cultural. Costurile pentru o zi de pedalat la Comana sunt modice: un prânz la una dintre pensiunile de pe marginea lacului ajunge la 50-60 de lei de persoană, cazarea pornește de la 150 de lei, iar cafenelele locale oferă limonade autentice și umbră deasă. Recomandarea esențială: repelent de insecte, mai ales seara. În zilele de vară toridă, temperatura se resimte mai puțin datorită vegetației luxuriante.
Tips & tricks: de evitat traseul după ploi abundente – unele segmente devin greu accesibile, iar vegetația îngreunează înaintarea. Dar, într-o zi uscată, pedalatul prin Comana devine o formă de meditație în mișcare, acompaniată de triluri și miros de mentă sălbatică. Pentru bucureșteanul grăbit este șansa rară de a vedea ce înseamnă liniștea reală, cea care vine firesc, odată cu ritmul constant al pedalei.
BUFTEA ȘI MOGOȘOAIA. Noblețe de provincie și ritm urban lent
La marginea Bucureștiului, unde cartierele se topesc în câmpuri, începe un traseu de vară cu parfum de epocă. Plecând din zona Pajura sau Chitila, traseul către Mogoșoaia și mai departe spre Buftea urmează drumuri asfaltate, cu trafic redus dimineața devreme, la final de săptămână. Pedalarea este lejeră, iar punctele de oprire, din cele care combină istoria cu estetica.
Palatul Mogoșoaia e prima ancoră vizuală. Ridicat de Constantin Brâncoveanu la începutul secolului al XVIII-lea, are grădini atent îngrijite, alei de tei și o vedere splendidă spre lac. Intrarea costă 10 lei, iar muzeul de artă brâncovenească din interior adaugă un plus popasului. Duminicile, peluza se umple de familii și picnicuri, dar în timpul săptămânii, locul are o seninătate domnească.
Continuarea traseului spre Buftea aduce o schimbare de ritm: câmpuri largi, căsuțe izolate, apoi vile moderne. Palatul Știrbey, cu ale sale turnuri romantice și grădini ample, este un alt popas cu valoare estetică. Deși accesul e uneori restricționat de evenimente private, perimetrul verde rămâne primitor. Pe lacul Buftea, vara aduce paddleboarding, plimbări cu barca și terase cu specific balcanic. Un prânz la o terasă locală nu depășește 50 de lei, iar pentru cei care vor să transforme ieșirea într-un city break discret, există opțiuni de cazare care variază între 200 și 250 lei/noapte. De evitat sunt orele de întors în oraș duminica seara, când șoselele devin supraaglomerate.
Această buclă urban-rurală oferă, în fond, un exercițiu de echilibru: pedalare relaxată, popasuri istorice, cafele pe marginea apei. Pentru publicul rafinat, Mogoșoaia și Buftea pot deveni un obicei estival, repetabil, elegant, aproape ritualic. Iar dincolo de frumusețea obiectivă a locurilor, traseul lasă o senzație rară: că ești în vacanță, chiar și pentru câteva ore, la câțiva kilometri de casă.
Se încarcă comentariile...
